Am făcut turul cafenelor în care dai peste animale sălbatice

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

De când au debutat în Taiwan aproape acum 20 de ani, cafenele cu animale s-au împânzit prin toată Asia și în alte părți ale lumii. Cafenele cu pisici sunt acum aproape comune pe câteva continente, iar, anul trecut, în Statele Unite s-a deschis prima cafenea cu câini.

Dar în Seoul experiența de cafenele cu animale e mai mult decât pisici și câini. Unele dintre cele mai bune experiențe de dining includ o menajerie de animale exotice.

---

Felinele scumpe și ilegale ale Instagramului

---

Mi-am propus să vizitez cele mai neobișnuite cafenele cu animale de companie din Seul. Unele promiteau experiențe de cafele americano și gofre în timp ce mângâiai oi, ratoni și suricate. În timp ce exploram scena asta, am aflat că unele aveau animale de care nici măcar nu auzisem vreodată. Ce naiba e o capybara?

Am început cu Thanks Nature Cafe, aka „cafeneaua cu oi”. Localul se află în Hongdae, o zonă din Seul cunoscută pentru spectacolele indie, cafenele neobișnuite și moda vestimentară inovatoare. Din fericire, secțiunea cu oi era separată de zona cu mese, unde puteai servi o cafea, smoothie, sucuri și gofre.

Ca în majoritatea cafenelelor cu animale de companie, pentru a-ți petrecere timpul cu animalele lor, trebuie să cumperi ceva. Pe lângă oi, clienții regulați vin pentru gofre și patbingsu, cel mai popular desert din Coreea, adică lapte înghețat cu diverse topping-uri. Versiunea patbingsu de la Thanks Nature Cafe este una clasică de lapte înghețat pisat, peste care se pune pastă de fasole roșie, pudră de fasole prăjită și mochi de fasole roșie. Gheața avea o textură fină, ca niște fulgi de zăpadă proaspătă, antidotul perfect pentru vara sufocantă din Coreea.

Imediat ce am intrat, barista ne-a înmânat mie și prietenei mele un meniu și un fluturaș cu niște reguli de respectat, cum ar fi „Nu ridicați ratonul” și „Nu atingeți un raton care doarme.”

Principala mea grijă înainte să ajung în astfel de localuri, a fost o chestiune de sanitizare, ce poate fi problematică atunci când ai animale ce se perindă aproape de zona unde se prepară și se consumă mâncare. Am crezut că zona de afară o să miroasă a pișat de oi, dar proprietarul ieșea constant să curețe și să dezinfecteze. Ca rezultat, țarcul era imaculat, până și oile păreau proaspăt îmbăiate, mai curate și mai pufoase decât majoritatea norilor pe care-i vezi în orașul poluat Seul.

În ceea ce privește bunăstarea lor, oile aveau propria secțiune îngrădită, cu un hambar mic în care să doarmă și să evite vizitatori enervanți. Oile, Anna și Sam, erau foarte prietenoase, salutau și, eventual, săreau pe orice oaspete care dornic să le hrănească. Oile scoteau niște sunete liniștitoare în comparație cu muzica K-pop din exterior.

Următoarea pe lista mea de cafenele cu animale a fost „cafeneaua cu ratoni” Blind Alley. La început, asta părea a fi cea mai ciudată dintre toate. Eu am copilărit în suburbiile din New Jersey, unde am fost crescut cu idea că ratonii sunt niște paraziți urbani care scotocesc prin gunoi și în mod inevitabil contractă rabie, în niciun caz o creatură lângă care e OK să mănânci.

Blind Alley Cafe este situat într-o zonă relativ liniștită din Seul, unde există puține alte cafenele cu animale de companie. După ce am discutat cu câțiva angajați și cu proprietarii, am înțeles de ce aceste cafenele cu animale de companie au ajuns atât de populară în capitala Coreei de Sud.

Densitatea populației din Seul este dublă față de cea a orașului New York, iar majoritatea locuitorilor trăiesc în blocuri înalte de apartamente, dintre care multe nu permit animale. Din moment ce cultura coreană pune accentul pe muncă sârguincioasă, coreenii sunt pe locul trei în lume ca săptămână medie de lucru, astfel rămâne puțin timp pentru animalele de companie. Deci, după ce s-au încărcat cu stresul vieții la oraș și o săptămână de lucru de 60 de ore, uneori tot ce-și doresc oamenii e să mănânce înghețată și să mângâie un raton, ca formă de descărcare.

Deși existau și mese goale, spre deosebire de Cafeneaua Thanks Nature, care era plină, totuși aveau un flux constant atât de localnici, cât și de turiști. Imediat ce am intrat, barista ne-a înmânat un meniu și un fluturaș cu o serie de reguli, cum ar fi „Nu ridicați ratonul” și „Nu atingeți un raton care doarme”. Mi-aș fi dorit să fiu prezent în clipa în care un client neștiutor ar fi fost suficient de stupid cât să încerce să ridice un raton, ca și cum ar fi fost un cățeluș inofensiv.

Mai îngrijorător era că pliantul ne informa și că ratonii ar putea încerca să ne mănânce lucrurile sau să ne muște, așa că, „Nu vă alarmați și spuneți «nu» cu fermitate.”

„Bine de știut, o să iau un Oreo Bong Bong și o salată de ricotta”, i-am spus baristei.

Pe lângă ratoni, cafeneaua Blind Alley este populară pentru brânza ricotta și înghețata făcute în casă. Salata este alcătuită dintr-o movilă de brânză proaspătă de ricotta, amestecată cu roșii și stafide. Oreo „Bong Bong” era ca o negresă caldă făcută cu biscuiți Oreo și acoperită cu înghețată de vanilie, sos de ciocolată, caramel și migdale. Am amestecat desertul până când vârtejurile de ciocolată topite au început să semene cu fața unui raton.

Ca la cafeneaua anterioară, secțiunea cu animalele era separată de zona de mese. Eram agitat când am intrat și nu i-am văzut, imaginându-mi cum animalul răutăcios m-ar fi atacat dintr-un colț întunecat. În realitate, cei trei ratonii dormeau. Personalul mi-a dat bucăți de calamar uscat și toți s-au trezit unul câte unul, datorită mirosului puternic. Cel mai interesant și mai jucăuș era un raton albinos, cu labele albe și mici, cu care câte o bucățică de calamar.

La fel ca toți ceilalți americani pe care i-am văzut acolo, am tresărit de fiecare dată când mă atingea pe mână. Camera slab luminată, cu pereți de cărămidă și țevi atârnate cam jos, îi dădea aspectul unei alee întunecate din oraș, unde în Jersey ai putea da peste o hoardă de ratoni care răstoarnă coșurile de gunoi și beau lapte stricat. Ratonii au urcat pe panourile unui perete și au sărit peste țevi.

Ratonii nu sunt originari din Coreea de Sud, așa că localnicii, fără să știe de reputația speciei din Statele Unite, zâmbeau și făceau selfie-uri la câțiva centimetri de fețele animalelor. Un corgi a intrat în cafenea și a început să se joace cu unul dintre ei. Într-o cameră alăturată adăugaseră recent o capibara, care nu seamănă cu niciun animal pe care l-am văzut vreodată.

Nativ din America de Sud, este cea mai mare rozătoare din lume. Arată ca o marmotă de 60 de kilograme cu fața unui iepure și urechi mici. În timp ce beam o cafea americano aproape de aceste sălbatice, m-am simțit ca și cum văzusem toate ciudățeniile din cultura cafenelelor din Seul, însă ăla a fost doar începutul.

Din experiența proprie, senzația unei suricate care încearcă să-ți găurească hainele este… ciudată.

În cele din urmă, am ajuns la cea de-a treia și cea mai neobișnuită destinație de pe lista mea: Meerkat Cafe. Spre deosebire de celelalte, asta nu avea o zonă desemnată pentru animale, iar întreaga cafenea era împânzită de creaturi de toate felurile. Deasupra capului atârna coada lunga a unui genete, un mamifer nativ din Africa, care arată ca o încrucișare între un lemur și o mangustă.

În spatele meu, un cangur, cea mai nouă adiție a cafenelei, se strecura printre toate mesele. O vulpe arctică neastâmpărată a alergat de-a lungul ferestrei din spatele meu și început să se bată cu cangurul. În tot acest timp, tot felul de pisici săreau pe mesele sau în poala oamenilor dispuși să le hrănească.

Deoarece nu există o zonă separată de luat masa, cafeneaua servește doar băuturi răcoritoare îmbuteliate, cum ar fi cafea și sucuri. Am luat o cafea cu gheață și am așteptat la coadă pentru a intra in țarcul cu suricate, unde aveai la dispoziție zece minute sa te joci cu o duzină de suricate. Vizitatorilor li se oferă o pătură, iar cele prietenoase și sociale, veneau să se așeze în poala ta.

Din experiența proprie, senzația unei suricate care încearcă să-ți găurească hainele este…ciudată. După ce le-am observat cum încercau să-și urmeze instinctul animalic într-o cafenea supraaglomerată departe de locurile lor native, m-am întrebat: Sunt aceste cafenele de animale de companie o formă etică de a trăi pentru oricare dintre aceste creaturi? Am consultat proprietarul Meerkat Cafe, Natalie și i-am cerut opinia cu privire la tratamentul animalelor din cafenelele coreene cu animale de companie .

„Unele cafenele sunt rele, nu au grijă de animale, nu le curăță și nu le hrănesc cum trebuie. Lor le pasă doar de bani”, a spus Natalie.

„Cum se diferențiază a ta de celelalte?”, am întrebat-o.

Iubesc animalele astea, uneori le iau acasă cu mine. Suricatele și vulpea au fost animalele mele de companie înainte de a deschide localul. Înainte mă simțeam aiurea să le las acasă când mă duceam la serviciu, așa că am înființat cafeneaua asta ca să aibă parte de mai multă atenție.”

Asta părea o poveste comună. Ratonii din Blind Alley Cafe au fost inițial animalele de companie ale proprietarului, după ce le-a salvat de la a fi transformate în haine de blană, iar capibara a luat-o de la o grădină zoologică care se închidea. Deși proprietarul Thanks Nature Cafe nu ținea oile ca propriile animale de companie înainte de a deschide cafeneaua, mi-a spus că le-a crescut de când erau mici.

Întrucât numeroase cafenele de câini și pisici din Seul au fost recent acuzate de maltratarea animalelor, aceste cafenele susțin că speră să iasă în evidență nu numai pentru creaturile lor neobișnuite, ci și pentru bunăstarea animalelor.

Cu toate astea, este greu să-ți dai seama cât de uman este cu adevărat să ții animale sălbatice să într-un habitat nenatural, unde sunt mângâiate de străini toată ziua. Dar, pentru unii, alternativa ar putea fi să le lase singure într-un apartament mic, să le abandoneze sau ucidă pentru blană. Cel puțin în cazul lui Natalie, intențiile ei păreau sinceri.

„Eu iubesc animalele”, a spus ea, „și vreau să le împărtășesc cu oameni care le iubesc la fel ca mine”.

Citește despre mai multe cafenele neobișnuite:
Femeile astea luptă pentru dreptul lor de a vinde cafea în chiloți

Am fost la cafeneaua ortodoxă română care vrea să-i scape pe liceeni de vicii

Tipul ăsta a deschis o cafenea în care face propagandă despre cât de bine e în Coreea de Nord

O cafenea îți oferă o partidă de sex oral odată cu frappe-ul