Quantcast
De ce dansurile și tricolorul uman sunt cel mai bun mod de-a distruge un protest în România

Degeaba dansezi și cânți imnuri la proteste, dacă devii motivul pentru care nu mai iese lumea-n stradă.

Orice lucru frumos are un sfârșit, chiar și niște proteste care s-au desfășurat în cel mai exemplar mod posibil. În toată țara au ieșit vreo șase sute de mii de persoane care au putut să se manifeste în mod pașnic și pe aceeași lungime de undă, fără planuri și ajutorul unor organizatori cu idei ciudate. Motivul a fost comun și mesajul transmis guvernului a fost ferm și susținut de toată lumea din stradă. S-au cerut niște demisii, să-și bage OUG 13 în fund și să facă curat după ei.

Mai mult de atât, am atras atenția întregii lumi. Bulgarii au protestat în semn de solidaritate și presa internațională a acoperit mai multe zile la rând evenimentele din țară. Pe lângă asta, The New York Times au publicat un text despre tentaculele corupției în România scris în limba română, iar chestia asta reprezintă în sine un eveniment important.

Citește și: Cum s-a văzut de sus tricolorul uman care a emoționat și enervat România

După toate lucrurile astea care s-au desfășurat în mod firesc, au venit niște cerșetori de atenție să facă rahatul praf cu tot felul de idei creative și pseudo-artistice. Poate că mulți le consideră mișto și inovative, „un altfel de protest" și o demonstrație că românii știu să facă și altceva decât să sufle-n vuvuzea. Da, pe hârtie arată bine, dar, în realitate, alternativele astea de proteste sunt inutile.

S-a confiscat prin tot felul de evenimente penibile de târfit atenție

Au apărut tot felul evenimente organizate de indivizi care târfesc atenție sau care au uitat de la ce am pornit, de fapt. Nu știu exact câte astfel de alternative sunt, dar îți pot enumera câteva. Acum câteva zile s-a organizat un flashmob în stația de metrou Unirii. Adică s-au adunat vreo 15 inși cu stegulețe și cartonașe să cânte imnul național, pentru a le trezi conștiința. Că, vezi doamne, nu toată lumea știe ce se întâmplă și e nevoie de o coregrafie ca să-ți dezvolți simțul civic. Dacă după câteva zile de proteste record discutate pe absolut toate canalele de comunicare nu îți dai seama că e groasă, atunci niciun giumbușluc cu stegulețe colorate nu te va scoate din ignoranță.

Apoi, la Sibiu, s-a organizat un protest prin cultură, adică s-au adunat cu scăunele câțiva pseudointelecutali în Piața Mare să citească cărți. Pentru că sigur așa le arătăm noi lui Dragnea cine e mai cu moț, citim toți până se prind ăștia că-s inculți. Ăla care a zis că „dacă era vară, era zi la ora aia" sigur se cacă pe el de frică deja.

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Pentru ziua de duminică s-a pus la cale crearea unui tricolor uman, din laterne și foi de hârtie colorată. Spre surprinderea multora, chiar și a mea, rezultatul final a fost drăguț. Pe de altă parte, Felix Tătaru, adică ăla responsabil de campania creștinopată a PNL-ului și care a salutat demersurile Coaliției pentru Familie, a sprijinit atât de mult inițiativa cu drapelul pe Facebook, încât a ajuns să fie cel mai important susținător al ei. Pe scurt, tipul din cauza căruia oamenii nu mai vor să voteze cu PNL și-a asumat protestul.

Felix Tătaru nu a fost singurul care s-a băgat peste drapel. A făcut-o și Firea, mult mai urât. A șterpelit o poză cu tricolorul uman fără acordul fotografului și a pus procentele alegerilor peste ea, pentru că ăsta e modul pasiv agresiv prin care un politician răspunde câtorva zeci de mii de protestatari. Apoi și-a șters mizeria de pe pagină, pentru că nu e în stare să-și asume gafa ei penibilă. Și da, normal că mulți fac glumițe pe grupuri de umor și meme-uri, dar ea e totuși primarul Capitalei și nu dă un exemplu prea bun nimănui prin ciordeala asta.

Protestul se transformă în platforma sau glumița altora

Screenshot via cetin.ro

Conform dicționarului, definiția protestului este asta: „Manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă". De-a lungul anilor, definiția asta nu a suferit prea multe schimbări, în sensul că nu e ca și cum cineva avea niște noțiuni greșite despre ceea ce presupune un protest.

Și, totuși, există organizatori care se iau prea mult în serios, ceea ce mă face să cred că efectiv s-a uitat de unde a pornit totul. De exemplu, Florin Bădiță, organizator de eventuri pe Facebook de meserie, reușește să depăseașcă toate limitele bunului simț, prin idei care nu-și au rostul sau chiar prin faptul că încearcă să strângă bani pentru „organizarea logistică" a protestelor. De parcă lumea nu știe cum să se adune în stradă și e musai nevoie de un conducător suprem ca să dicteze cum să protesteze.

Citește și: Protestele nu rup România, ci o unesc mai mult decât a fost vreodată (bine, ar trebui și niște autostrăzi pentru asta)

Să te iei după o pagină de Facebook unde-ți spune Bădiță cum să-ți manifești nervii nu înseamnă să protestezi, e cel mult un miting, un happening. Protestul e spontan, fără organizare, pentru că starea de sictir e generală și nu impusă de cineva. Înseamnă să respingi vehement ceea ce-ți face sistemul, să ieși în stradă ca să-ți exprimi nemulțumirile, să fii ferm, hotărât și cu un scop clar. Ești supărat, ce naiba, te duci să strigi „HUOOO", să urli până te aude cine trebuie, nu să te întreci în caraghioslâcuri în speranța că se lasă cineva intimidat.

Până în momentul de față, protestele au decurs exemplar. Cu excepția huliganilor alora ratați, nu au existat incidente nașpa care să ceară o reorganizare prin care să se demonstreze că românii chiar știu să fie civilizați.

Nimănui nu-i mai pasă

Not a fuck was given. Foto via contul de Facebook al lui Liviu Dragnea

Guvernul nu a fost mișcat deloc nici când protestele au atins apogeul. S-au ascuns ca șobolanii și au așteptat să mai treacă încă o seară. Ce te face să crezi că niște dansuri drăgălașe vor ajuta la ceva? Protestul e protest, lumea trebuie să-și asume în continuare atitudinea de cetățean nemulțumit. Politicienii, prin aroganța de care au dat dovadă zilele astea, vor zice „ah, uite, le arde de distracție, deci le-a trecut supărarea". Și probabil o să facă niște comparații cu mitingurile alea de sindicaliști la care se făcea dansul pinguinului.

Dacă protestul principal începe să fie amestecat cu tot felul de coregrafii deloc necesare, lumea tinde să-și cam piardă interesul. Sigur, nu ești cu nimic mai presus dacă renunți la propriul interes din cauza unui nimeni care a făcut un event pe Facebook. Ideal ar fi ca lumea să militeze în continuare public pentru ceea ce crede, indiferent de planurile unor cerșetori de atenție . Dar uite că genul ăsta de idei crețe încep să enerveze și lumea nu-și mai dorește să se identifice cu protestele alternative. Asta pentru că amintesc de momente jenante, gen atunci când Antena 3 a înscris în cartea recordurilor cel mai mare drapel din lume, chestie cu care nimeni nu știe exact ce au vrut să demonstreze, când îi făceau campanie electorală lui Victor Ponta.

Protestele, în cele din urmă, se vor diminua și chestia asta o știe toată lumea. Poate că după ce se împlinesc toate cerințele sau poate înainte, fără să existe o schimbare. Știu că ultima variantă nu e deloc ok, dar trebuie să recunoști că este foarte probabilă. Ceea ce multă lume nu pricepe e că risipirea protestelor nu are legătură cu atmosfera de acolo. Lumea nu a început să stea acasă din plictiseală, în așteptarea cuiva care să vină să revoluționeze protestele. Problema e că unii s-au mulțumit cu o demisie și o ordonanță care e ca pisica lui Schrödinger, adică există și nu există în același timp. Alții și-au pierdut interesul, alții au răcit, s-au dat bătuți, au luat o pauză, egal. Atitudinea e deja răspândită și un protest alternativ nu o va schimba.