Minciuna transportului gratuit pentru elevi. Sau cum putea fi prevenită moartea elevului din Iași

Ariana Dudună este elevă la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Constanța. A fost președintele Asociației Elevilor din Constanța în perioada iunie 2021 – septembrie 2023, luptând pentru transportul gratuit al elevilor și susținând greva profesorilor. VICE publică acum un editorial al ei pe tema transportului gratuit și de ce acesta e vital pentru elevi.

„Elevul nu dă niciun ban, se urcă pe baza carnetului de elev în microbuz, tren,  autobuz. În 15 zile vom face hotărârea de guvern cu normele metodologice, împreună cu Ministerul Transporturilor, cu Ministerul Dezvoltării”, a spus Monica Anisie în mai 2020.

„De anul acesta am rezolvat această problemă, nu mai sunt nevoiţi să avanseze sumele necesare transportului între localitatea de domiciliu și școală”, a declarat Sorin Cîmpeanu în iunie 2021.

„Elevii din învățământul de stat și privat acreditat beneficiază de gratuitate la transportul public, în care sunt incluse metroul, trenul și transportul naval”, a subliniat Ligia Deca în septembrie 2023.

I-ai crezut, nu? 

După patru ani de la cazul Caracal, transportul elevilor nu doar că nu-i gratuit, nu este nici eficient, nici sigur. În noiembrie 2023, a mai făcut o victimă. 

Eric, un băiat de 12 ani din județul Iași, a murit în drumul spre școală lovit de un tren. În localitatea sa nu erau suficiente autobuze școlare, iar acesta era nevoit să treacă zilnic calea ferată pentru a ajunge la școală.

Toți miniștrii Educației de la cazul Caracal încoace au cunoscut problema și soluțiile ei. Putea fi rezolvată ușor. Cu toții au ales în schimb să o ignore și au venit cu peticeli și soluții de dragul imaginii, nu al copiilor. Iar astăzi copiii au ajuns să fie uciși de incompetența și neglijența lor. 

Cazul Caracal a fost un șoc pentru întreaga țară. Două tinere, care au fost nevoite să ia curse la ocazie în lipsa asigurării transportului public, au sfârșit răpite, violate și ucise. Citirea a măcar câtorva pagini din rechizitoriu nu ar trebui să lase rece pe absolut nimeni.

În 2022, la o întâlnire de lucru pe tema transportului elevilor cu proaspătul ministru al Educației Ligia Deca, i-am dat o copie a rechizitoriului, cerându-i ca, înainte să ia o decizie pe subiect, să îl citească și să se gândească la fetele ucise la Caracal. Până la o soluționare reală a problemei, era inevitabil ca viețile altor elevi să fie puse în pericol de lipsa transportului.

Era doar o chestiune de timp până să se ajungă la cazul Iași.

La câteva săptămâni după, Guvernul a tăiat prin OUG gratuitatea elevilor la navetă. Tăierea a fost făcută într-un mod indirect și meschin, venind ca o șpagă acordată elevilor navetiști în schimbul tăcerii. În practică, au mărit sumele pe care elevii le primeau în mână, iar unii elevi s-au bucurat la momentul respectiv, fiind un ajutor în plus. 

Astfel, elevii au primit, în locul gratuității promise, niște sume plafonate cam la 50–60% din costul real al abonamentelor.

Scopul era în schimb altul: Curtea Constituțională urma să dea o decizie prin care putea obliga Guvernul să asigure gratuitatea elevilor. Ordonanța de urgență le-ar fi permis să-și bată joc de elevi în continuare și să nu asigure gratuitate completă. Exact asta s-a și întâmplat, câteva luni mai târziu. 

După ce s-au lăudat public că au rezolvat, în final, problema navetei elevilor, aceștia au venit cu o cu totul altă propunere în legile „România Educată”. Elevii au dreptul la transport gratuit (cum spune legea încă din 2020), iar firmele își iau banii de la inspectoratele școlare. Reglementarea nu a fost nici până acum aplicată în toate județele, iar inspectoratele nu au primit fonduri de la Minister ca să plătească aceste sume. 

Situația nu ar trebui să ne mire, în schimb. 

De la Caracal încoace Guvernul a adoptat cinci acte normative diferite, cu text aproape identic, prin care a promis de fiecare dată că problema este rezolvată, lăudându-se public. 

Problema nu a fost, la momentul niciunei declarații, rezolvată pe deplin, iar moartea lui Eric dovedește, din păcate, acest lucru. Moartea celor două fete de la Caracal nu a fost de ajuns pentru ca guvernanții să se apuce de treabă. 

Câți copii mai trebuie să moară ca să înțelegem, odată pentru totdeauna, că siguranța elevilor este mai importantă decât banii dați pe finanțarea transportului gratuit?

În timp ce guvernanții se folosesc de reușitele copiilor în scopuri mediatice, postând poze cu ei după tot felul de evenimente sau olimpiade, copiii suferă de pe urma deciziilor lor. 

Promisiunile și declarațiile politice nu îi hrănesc pe copiii care mor de foame, nu îi duc la școală pe cei fără transport și, cel mai important, nu învie morții. 

Ministerul Educației a devenit complice la crimă prin lipsa de acțiune din ultimii patru ani, iar, în lipsa unor soluții adecvate, astfel de tragedii se vor repeta.