Pornografia cu femei supraponderale m-a ajutat să fac sex mai bun

Am dat prima oară peste imagini cu BBW și BHM în 2011, acronime care se referă la „big beautiful women” (femei frumoase și masive) și, respectiv, la „big handsome men” (bărbați arătoși și masivi). Dacă ai intrat vreodată pe Pornhub sau Xvideos, probabil ai văzut și tu conținut cu actori supraponderali. Uneori, poveștile clipurilor se concentrează fix pe grăsimea actorilor, alteori nu. Oricare ar fi situația, BBW a devenit o prescurtare pentru „porno cu grași”.

Totuși, primele imagini pe care le-am văzut nu erau cu situații sexuale. Nu toate modelele BBW și BHM sunt actori porno în sensul tradițional, ci mai degrabă o nișă de modele din cadrul comunității cu fetiș pentru grași. Multe dintre aceste modele creează fotografii sau videoclipuri în care își celebrează corpurile.

Mult mai răspândite sunt imaginile sau clipurile cu tipe grase care își mângâie burțile cu iubire, fac zoom pe pliurile corpului în timp ce dansează, pozează ca în ședințe foto vintage și își scutură colăceii de grăsime. Își ilustrează grăsimea în moduri considerate inacceptabile de societate pentru persoanele care nu au abdomene plate și paranteză între coapse.

În unele performance-uri mai „hardcore”, modelele se masturbează, în cele mai „softcore”, își fac fotografii în baie, cu burta și părul pubian la vedere. Dar în toate materialele de acest gen pe care le-am văzut, grăsimea e percepută ca fiind intrigantă, puternică, senzuală și frumoasă. Nu există nicio urmă de rușine, cuvânt care guvernează percepția persoanelor grase.

Deși orice fetiș sau tip de sexualitate are părțile lui întunecate, experiența mea personală cu fetișul pentru grași a fost doar minunată. M-am bucurat de compania oamenilor care admiră grașii, care au fost atrași de mine, deși am acest corp. M-am împrietenit cu persoane care se îngrașă intenționat, în scopul de a obține plăcere sexuală sau emoțională, cu feederi (persoane care găsesc plăcere în hrănirea și îngrășarea partenerilor) și cu partenerii lor, cărora le place să fie hrăniți. Mi-a plăcut mult să le aud poveștile rebele, despre cum au ajuns să-și iubească grăsimea, despre care ni se spune mereu că trebuie ascunsă și eradicată.

Din păcate, comunitatea celor cu fetiș pentru grăsime are o reputație proastă, chiar și în cercurile care promovează acceptarea și iubirea corpului. E redusă la domeniul bărbaților hetero prădători, de obicei, tipi care fetișizează femeile grase fără consimțământul acestora. Am auzit povești de groază despre tipi care s-au dus la întâlniri cu măști cu față de porc și le-au cerut femeilor grase să se îngrașe împotriva voinței lor sau le-au atins colăceii de grăsime în mod neconsensual.

Evident că fetișizarea neconsensuală se întâmplă atât în comunitate, cât și în lumea întreagă. În jurul nostru sunt multe persoane care profită de altele, care le încalcă altora limitele, care prioritizează plăcerea lor în defavoarea plăcerii partenerilor, care îi obiectifică pe alții în funcție de aspect.

Totuși, nu cred că abuzul în cadrul comunității cu fetiș pentru grăsime există doar pentru că o persoană fetișizează grași. Probabil se întâmplă din aceleași motive pentru care se întâmplă oriunde altundeva: pentru că îi învățăm pe bărbați că plăcerea lor e cea mai importantă și că femeile există doar ca să le împlinească lor dorințele. Evident, chestia asta infectează totul în jur, inclusiv comunitatea de față.

Cât despre mine, relația mea cu corpul s-a transformat incredibil datorită materialelor cu modele BBW și BHM pe care le-am văzut. Primul model BBW de care am dat a fost Plump Princess. Am aflat, în scurt timp, că e un fel de vedetă, cunoscută de ani de zile în comunitate. În prima fotografie pe care am văzut-o, purta un body din lycra de culoarea afinelor. Îi îmbrățișa fiecare curbă și colăcel și ea arăta atât de cool și puternică și sigură pe ea, adjective pe care nu mi-aș fi imaginat că le voi asocia vreodată cu mine.

Ea a fost portița mea spre lumea modelelor BBW. Spre deosebire de pornografia mainstream cu BBW, consumul de conținut creat de modele grase independente nu doar că m-a ajutat să realizez că altcuiva îi poate provoca plăcere corpul meu, ci și că o pot obține și eu.

Efectele acestui lucru s-au simțit în două direcții. Prima a fost că m-am simțit încurajată să fac sex mai de calitate, fără să mă străduiesc să îmi ascund burta sau să port sutien cu push-up sau să-mi dau vergeturile cu fond de ten. Am început să nu mă mai tem ca alte ființe umane să-mi atingă corpul, ba chiar am început să îmi ating și eu corpul cu drag și plăcere, să-mi cunosc texturile, să-mi admir moliciunea. Nu îndrăznisem până atunci să mi-l explorez.

Apoi, am simțit transformări și în felul în care mă simt în situații intime. Ce m-a izbit la fotografiile și videoclipurile pe care le fac aceste modele e puterea din ele care, efectiv, radiază. Par că nu permit nimănui să le spună că trupul lor e urât sau imperfect în vreun fel. Își apără dreptul de a simți plăcere și bucurie, de a fi răsfățați, de a se iubi pe sine. Iar asta m-a ajutat și pe mine să fac același lucru.

În prezent, pot să mănânc fără rușine, să mă îmbrac fără rușine și să caut plăcere fără rușine. Și am învățat aceste lucruri de la femeile frumoase și masive care se exprimă pe internet fără teamă.