Am fost în casa Playboy (și a fost deprimant)

Acum vreo două săptămâni, am fost invitat la casa Playboy pentru o proiecție a noului film cu Jennifer Lopez și Jason Statham, Parker. De obicei nu merg la proiecții de film pentru presă pentru că e mult mai simplu să descarc filmul și să-l văd acasă, fără să trebuiască să vorbesc cu alți oameni, dar chiar voiam să vizitez casa Playboy de când am aflat că aveam această ocazie. Adică cu câteva secunde mai devreme. Așa că a TREBUIT să merg.

Înainte de proiecție, a avut loc o recepție cu băuturi la care aveai oportunitatea de a te fotografia cu gagicile Playmates în holul principal al casei.

Hugh trebuia să participe și el, dar era bolnav. Așa că a trebuit să ne descurcăm cu chestia asta.

Proiecția s-a ținut în camera de desen. Iată un preview în exclusivitate pentru voi. E dintr-o scenă în care (SPOILER ALERT!!!!!) Jason Statham lovește pe cineva cu ceva.

Chiar după ce am făcut fotografia asta, i-am șoptit ceva fetei care stătea lângă mine și un tip la costum cu converși în picioare a venit să-mi spună că vorbeam prea tare. Costum cu converși e look-ul care mi-e cel mai nesuferit. Aveți idee ce umilitor e să te certe cineva îmbrăcat într-o ținută care a fost acceptabilă ultima oară pe Tom Green la Nickelodeon în 2004? Horror.

Trebuia să ies de acolo, așa că am hotărât să dispar în timp ce căutam baia și să văd cât timp mă puteam plimba prin casă până să mă prindă cineva și să mă trimită înapoi la film.

Mai întâi am găsit o baie în care să mă cac. Nici nu simțeam nevoia să mă cac neapărat. Dar cât de des ai ocazia să te caci în casa Playboy? În caz că vă întrebați, asta e priveliștea când te caci acolo.

După ce m-am căcat, am început să observ tot felul de lucruri nașpa. Sunt chiar idiot pentru că mă așteptam să fie o casă mișto? Mă gândeam că o să fie măcar un pic elegantă. Ăsta a fost principalul motiv al vizitei mele – sunt gay, apropo. Stați așa, de fapt, nici heterosexualii nu cred că se mai înnebunesc după femeile din Playboy. Nu s-a oprit tot valul de adorație prin anii '90? De fapt, Playboy mai există acum că avem toți internet? Cine dracu' mai cumpără revista? Genul de persoană care poartă costum și Converși, probabil.

În fine, era o baie mai nasoală decât a mea de acasă. Eu țin odorizantul de baie într-un dulăpior. În plus, peste tot erau O GRĂMADĂ de tampoane.

Evident că e o baie frumoasă. Cu marmură și tot tacâmul. Dar colacele de veceu de unică folosință există cam de când sunt eu pe lume. Mă gândeam că ar fi putut pune și ei un aparat care să le furnizeze, nu o cutie trântită pe jos. Așa îmi închipui că arată casele alea imense din Londra deținute de miliardari în care squatează italieni.

După ce mi-am terminat treaba, m-am plimbat prin alte câteva camere. Majoritatea chestiilor din casă erau animale imense din ceramică și vaze pline cu bețe. Dar mai erau presărate și câteva efecte personale, cum ar fi fotografii cu Hugh și fetele din Charlie's Angels sau o fotografie de la nunta lui cu o tipă de 26 de ani. (Pe care n-o putem publica aici pentru că am fi dați în judecată.)

Mai era și statuia asta adorabilă cu însurățeii fericiți. E uimitor cât de bine a reușit să scoată în evidență sculptorul sinistrul situației, chiar și în bronz.

Iată agendele cu număr de telefon care erau atașate la toate telefoanele din casă. Oldschool, cu creioane.

Am ieșit afară, unde am dat peste tipul ăsta.

M-am plimbat pe lângă piscină.

Aceasta e „Grota”. Dintr-un motiv oarecare, știam de existența ei. Și ea era veche și deprimantă. Uitați-vă la canapeaua din stânga. Arată ca un loc pe care cineva ar lua o supradoză în Rusia :(

Iar ăsta era băgat în perete. Ce pula mea e ăsta? Nu poate fi un telefon, are prea multe butoane.

Când am aflat că am fost invitat la casa Playboy, imediat mi-am pus pe lista cu lucruri de făcut „fură un prosop”. Dar uitați-vă la mizeriile astea. Mă așteptam la chestii din pluș egiptean cu logoul Playboy brodat pe ele. Până și prosoapele mele sunt mai drăguțe ca astea și vreau să vă zic că pe ultimul l-am găsit într-un tren.

Căcat. Tocmai m-am plâns că prosoapele nu erau destul de drăguțe cât să merite furate? Urât.

În fine, am făcut poza asta în altă baie. Asta parcă era dintr-o pensiune montană de o singură stea.

Am mers de-a lungul unui coridor și am dat peste camera asta. Presupun că la un moment dat, pe când încă se întâmplau chestii mișto la casa Playboy, o fi fost o cameră de orgii. Dar acum arată așa.

Avea iar o mașinărie din aia cu butoane care cred că merge pe aburi și un mini-frigider care cred că are cel puțin de două ori vârsta mea.

Era plin de sticle de apă plată cu sigla Playboy (am furat și eu vreo două, evident). Observați banda adezivă care ține lipit mecanismul de răcire de frigider.

Atunci chiar am început să mă simt nasol. Nimic nu mă deprimă mai tare decât să văd o chestie pe vremuri glorioasă căzută în ruină. Aproape am plâns odată când m-am uitat la o listă cu cele mai proaste operații estetice ale celebrităților.

Plimbându-mă prin casă, aveam senzația că sunt în apartamentul unei rude care a murit și nu știu ce să fac cu toate lucrurile care au rămas în urma ei. Doar că în cazul ăsta, ruda moartă era industria revistelor. Sau așa ceva. Nu știu nici eu despre ce dracu' vorbesc. Dar casa chiar avea un aer super trist. Și mirosea a moș.

Apoi cineva m-a întrebat dacă m-am rătăcit. Și a trebuit să intru înapoi la film. Spoiler alert: Jennifer Lopez are cur.

Înainte de plecare, am fost înconjurat de o gașcă de gagici ca să facem poza pe care reușisem s-o evit când am intrat. Erau, fără dubii, cele mai șarmante și carismatice persoane pe care le-am cunoscut în viața mea. Pot garanta că dacă eram hetero, le-aș fi trecut pe toate în testament la trei minute după ce le-am cunoscut. Cred că asta e toată ideea.

Poate să vină cineva bogat și bătrân și să le salveze din casa aia veche și tristă? Vă rog?

@JLCT

Traducere: Oana Maria Zaharia