Poți să înveți multe despre ce cred oamenii despre tine în funcție de ce cadouri îți fac de ziua ta. Anul ăsta, pentru cea de-a 28-a onomastică, am primit o carte despre stima de sine, o cutie de worry dolls și niște „semințe pentru urechi” placate cu aur care promit (așa scrie pe cutie) să „calmeze anxietatea”. Recunosc, a fost un an dat dracului – am suferit după o despărțire, am avut probleme cu locuința și am trecut prin niște schimbări de carieră imense – dar… semințe pentru urechi? Ce sunt?
Pe TikTok, aceste chestii minuscule sunt considerate „un remediu miracol” pentru anxietate și stres, iar clipurile cu hashtag-ul #earseeds au aproape 90 de milioane de vizualizări. În ciuda hype-ului de pe internet, ele sunt de fapt un remediu antic.
Videos by VICE
La origini din medicina chineză tradițională de acum trei mii de ani, semințele pentru urechi funcționează ca niște dispozitive de acupresură realizate din ceramică, metal sau – mai tradițional – din ierburi. Sunt puse pe punctele de acupunctură ale urechii cu bandă adezivă rezistentă la apă și aparent ar ajuta la calmarea durerii, insomniei, anxietății, doliului și chiar la consumul excesiv de substanțe.
Odată ce le pui, trebuie să le masezi de 2-3 ori pe zi, iar astfel vor elibera aparent endorfine naturale prin „trimiterea de semnale la centrii reflexelor din creier ca să-ți relaxeze sistemul nervos și să susțină însănătoșirea”, conform cutiei.
Dar chiar au vreun efect sau au reapărut fiindcă arată cumva drăguț când le ai în ureche? Îndeajuns de disperată să încerc orice și destul de conștientă să nu ignor un cadou, am decis să testez minusculele semințe pentru urechi.
Am planificat trei „situații” cu stres ridicat pe parcursul a șapte zile, care în mod obișnuit mi-ar provoca destulă anxietate cât să încui de două ori ușa de la intrare și să trag draperiile. Înarmată cu o pensetă și un card care îmi explică pe care puncte să pun semințele, am umblat la urechile mele mai mult decât a făcut-o persoana care mi-a pus cercei pe timpuri. Șapte semințe plasate strategic mai târziu, m-am simțit înarmată și gata să mă arunc în stres pur.
Primul test: metroul la ora de vârf
Orice londonez cunoaște natura ierarhică a liniilor de metrou. Cele mai împuțite, mai fierbinți și mai zgomotoase. Dar e un lucru de care ne temem cu toții: magistrala centrală la oră de vârf. Un abis transpirat claustrofobic plin de orășeni furioși, shopaholici care au dat o raită prin toate magazinele de pe Oxford Street, și acum o jurnalistă foarte entuziastă care face „experimente” necerute de nimeni.
Am muncit toată ziua și speram să obțin un loc pentru călătoria de 45 de minute spre casă, o aroganță având în vedere că afară erau 31 de grade celsius. În mod natural, stau strivită de ușă și ies și intru la fiecare stație ca să las oamenii să iasă.
Dar în timp ce mi-am masat urechile și am tras câteva guri profunde de aer, am realizat că nu mi-a fluctuat pulsul, nu m-am simțit anxioasă – în afara faptului că resimțeam o stare de ușor disconfort – acest chin nu a fost la fel de intens cum e în mod obișnuit. Funcționează?
Al doilea test: Primul date
Fiindcă simțeam un buzz de la serenitatea călătoriei cu metroul, am decis să duc experimentul mai departe și am intrat pe Hinge ca să stabilesc un prim date. Urechile mele erau puțin sensibile a doua zi după ce am pus semințele. Mă întrebam dacă poate nu le-am masat prea mult sau dacă era o reacție la banda adezivă. Oricum, aveam de făcut experimente și eram dispusă să sufăr pentru „știință”.
De fapt eram destul de stresată pentru date. Mi-am schimbat ținuta de două ori, am trimis un mesaj „rămâne pentru azi?” și am stat ceva vreme să recalculez ruta fiindcă era grevă la metrou. Era caniculă, machiajul mi se topea, aveam transpirație sub sâni și două dintre autobuzele mele au fost anulate, ceea ce însemna că întârziam 25 de minute. Era un început nu foarte ideal.
Din nou, am fost de fapt surprinsă, având în vedere circumstanțele, de cât de calmă mă simțeam. Am petrecut primele minute cerându-mi scuze că am întârziat, dar m-am liniștit imediat când am auzit că și el a întârziat. Până la ora 9PM și eu și date-ul meu am discutat despre muncă, povești cu fantome și șobolani. I-am arătat chiar și urechile mele și i-am promis că aș fi mai mult decât încântată să-i pun și lui. Greu de spus dacă semințele pentru urechi funcționează sau dacă ne potrivim și atât.
Al treilea test: Frica de înălțime
Au trecut cinci zile și am observat o diferență surprinzătoare. Mă simțeam prea bine ca să fie adevărat. Supraanaliza și-a făcut loc: Te-ai forțat pe bune? O să fie articolul ăsta bun? Mai devin extrem de anxioasă de la dentist… și înălțimi. Mi s-a pus un nod în gât când m-am gândit în ce m-am băgat, așa că m-am pregătit să o fac lată sau să merg acasă.
ArcelorMittal Obit din Olympic Park din Stratford este cel mai înalt și cel mai lung tobogan tunel din lume. Are 12 cotituri, inclusiv o răsucire ca un tirbușon și măsoară 178 de metri. Este înalt, rapid și claustrofobic. Sincer, mă căcam pe mine.
Nu pot sta la înălțime, dar mi se face și groaznic de rău de la mișcare. În timp ce mă urcam în tobogan îmi frecam urechile atât de rău încât credeam că o să fac găuri în ele. Cu fiecare pas devenea din ce în ce mai dificil. Odată ajunsă în vârf, o adolescentă se certa cu părinții ei, refuza să se dea în timp ce urla „e prea înalt!”. Te înțeleg perfect, fetiță. Dar aveam semințe pentru urechi și o forță nou dobândită.
Mi s-a oferit echipament de protecție pentru ambele brațe și o căciulă ciudată care m-a făcut să arăt ca un ou. În timp ce pozam pentru o fotografie, mi s-a spus să zâmbesc și am simțit puțin cum mi se zbate buza. Nu mai puteam da înapoi.
Mi-au pus un GoPro (care îmi urmărea fața) și mi s-a spus să mă întind și să mă țin de sacul cu care aluneci. „Erm, ești ok?”, m-a întrebat un angajat în timp ce se uita la expresia mea. „Hai că o fac”, am spus eu și m-a împins. M-am simțit atât de rău când am ajuns jos încât a trebuit să stau să-mi revin și am făcut asta uitându-mă la filmarea de pe GoPro în magazinul de suveniruri: arătam ca un ou cu bărbie dublă care urla „FUCK” în toate cele 45 de secunde.
Placebo sau nu, cred că e corect să concluzionez că, pentru mine, aceste semințe minuscule au fost ca un scut protector săptămâna asta. M-am simțit chill și am beneficiat de pe urma lucrurilor care în mod normal m-ar terifia. E greu să demonstrez că aceste mici puncte fac orice, dar fiindcă am putut să le simt mi-au oferit un fel de confort ciudat, ca o păturică sau un obiect norocos.
Oricum, testele sigur au demonstrat că, dacă doar mi-aș ataca mai des anxietățile, probabil aș deveni puțin mai curajoasă în timp. Dar nu sunt sigură dacă aceste semințe pentru urechi mă vor mai face vreodată să mă simt îndeajuns de încrezătoare ca să port din nou căciula ouă.