Fă cunoștință cu Maidan, omul din spatele hiturilor trap românești pe care le asculți pe repeat

Știi cum se întâmplă: când asculți un hit te concentrezi doar pe artistul care-l cântă. De asta, mulți uită că în spatele unei piese mișto e o echipă întreagă de oameni care fac să se întâmple lucruri mărețe pentru artist, iar producătorul e unul dintre aceștia.

Uite, să îți dau un exemplu: știi piesa lui NANE, „3 LUCRURI”, aia cu un mega pai, un mega futai și un milion de tone de mălai? Normal că o știi. Versurile sunt ale lui NANE, evident, în timp ce partea de producție a fost livrată de Foreign Boys, un grup din care face parte și Maidan, unul dintre primii care a adus suflul de trap la noi în țară. Cum? Exact. 

Dacă nu te uiți la credits la piesele tale preferate, n-o să știi că Maidan a lucrat la multe hituri, de la „Eu și băieții”, de la NANE și Killa Fonic, la „Nein”, altă piesă de-ale lui Nane, „Respir sub apă”, piesa lui Grasu XXL cu Guess Who sau „Stare de șoc”, o colaborare între YNY Sebi, El Nino și IAN. În același timp, Maidan a fost printre primii producători care a dat credit tinerelor talente la început de drum. Vorbesc aici de nume precum: WS GANG, Black Mattias, NMW Yanni & Umberto, Calinacho, Berechet, ghosty punk, Alex și Tugay, Angeles, Young Foe & Tre. 

Dincolo de asta, pentru că a cochetat cu muzica, într-o formă sau alta, de peste 20 de ani, Maidan a putut să vadă exact originea și evoluția trapului la noi. Așa că a putut să lămurească o dilemă: cum a pornit trapul la noi și cine l-a făcut mare. Hint: Don Baxter și Royala Mare au avut un cuvânt de spus. 

Am aflat și detalii neștiute despre Maidan, de la cum și-a făcut trupă de rap în 1999, pentru că așa era cool, la cum a învățat singur să facă beat-uri sau cât de mult l-a influențat Don Baxter și ce părere are despre trapul de acum din România. 

VICE: Ai zice că ești primul producător de muzică trap din România?
Maidan: Nu aș spune neapărat că sunt primul, dar sunt printre primii care a început să facă „real trap shiet”, cum ar spune un tag de pe vremea când mergea conceptul de mixtape-uri și existau site-uri ca DatPiff sau Live Mixtapes. Am avut pe cele două platforme niște release-uri alături de Boz, printre primii trapperi români care cântau în engleză pe instrumentale sută la sută ca sound-ul american de la vremea respectivă, prin 2011-2012. Aș spune că sunt printre primii care a abordat sound-ul de trap american și nu unul adaptat pentru România.

Urechea ta de producător poate rezolva o dilemă: Care e, de fapt, originea muzicii trap în România? Cine a fost primul care a cântat trap și a făcut-o și bine?
După părerea mea, muzica trap din România a pornit din southern rap music. Dacă ne referim la anii 2000, aș spune că Don Baxter și Royala Mare au fost primii, dar dacă venim mai aproape de zilele noastre, în anii 2014-2015, trapul a luat amploare prin Șatra B.E.N.Z., care într-un fel au deschis porțile genului la noi.

Până la urmă, ca să lămurim și asta, ce face un producător? Care e rolul lui într-o piesă, de exemplu?
Rolul unui producător e să asambleze o piesă cu un artist. Artistul vine cu o idee, care poate însemna o dumă, o linie melodică sau chiar și strofe întregi, iar eu ca producător trebuie să-i traduc viziunea într-o producție muzicală și să asamblez acel produs final.

Mă uit la tot felul de documentare cu producători și beatmakeri din SUA și toți fac piese pe laptop, destul de repede. De atât ai nevoie ca să faci muzică?
Cred că mai mult depinde de context și probabil și de artiștii cu care te afli în sesiune. Dacă ne raportăm la sesiunea cu artiști, producția ar trebui să fie destul de rapidă, ca artistul să nu-și piardă focusul sau vibe-ul. Dar în principiu, da, doar cu un laptop, o placă de sunet și cu niște boxe poți face o piesă. 

Cum se cântă trap-ul pe bune, cu autotune sau fără?
Aici, la fel, depinde de starea artistului și de cât de obișnuit e să-și folosească vocea, cu sau fără autotune. Autotune-ul poate fi de ajutor pentru un artist, dacă e folosit cu știință, prin a seta cheia corectă, dar și pentru un producător.

Drogurile și traperii: cât de mult ajută în creație?
Pe unii îi poate ajuta, dar pe alții îi deraiază de la traseu și devin neproductivi. În ziua de astăzi, consumul de droguri e asociat cel mai mult cu trapul, asta și din cauză că sunt foarte multe menționări de narcotice în versuri. Totuși, în realitate cam toate domeniile creative folosesc tot felul de substanțe pentru a spori creativitatea, ori pentru a menține un echilibrul. Dar și alte substanțe pot fi droguri puternice, cum ar fi alcoolul, țigările sau cafeaua. We’re all the same. 

Zi-mi un nume mainstream care crezi că face trap la nivelul celor din afară.
Îmi vine greu să pun degetul pe cineva despre care să zic că face lucrurile la nivelul SUA, dar o să spun totuși Killa Fonic. Atât muzica lui, cât și felul de a fi și de a se prezenta nu te duc deloc cu gândul la România.

Și acum zi-mi un artist de trap mai puțin cunoscut, dar care flerul tău de producător spune că va fi the next big thing.
O să răspund WS GANG. Toată brigada lor are potențial să miște cultura asta din temelie. Am stat cu ei încă de când s-au apucat să scrie versuri, iar acum lucrăm împreună la proiecte în studiourile Def Jam România. Realness-ul de care dă dovadă WS GANG este ceva cu care nu ne-am mai întâlnit de mult timp.

Te deranjează că unii traperi cântă despre arme și droguri, deși realitatea lor nu arată chiar așa?
Nu aș putea să zic că mă deranjează neapărat, dar cred că s-a dus trendul ăsta să cânți despre ce nu ești – fake it till you make it type of shit. Probabil unii dintre ei au arme pentru că e cât de cât accesibil să îți cumperi airsoft sau BB gun, dar de la a deține până la a le folosi așa cum se spune în lirică e un salt imens.

Ce trebuie să aibă un artist la început de drum ca să reușească și să se mențină în muzică?
Etică, respect de sine, implicit și față de ceilalți, să știe muzica la zi, dar și pe cea mai bătrână decât ei, repetiție și răbdare.

Lumea nu prea se uită în credits la piesele lansate de traperi. Tu apari acolo, în unele dintre cele mai tari piese lansate în România, alături de Foreign Boys. Cum a ajutat Foreign Boys evoluția trapului în RO?
Aș putea spune că am ajutat în primul rând prin livrarea de instrumentale trap cu sound-ul american, printr-o serie de petreceri care se întâmplau la vremea aceea, „On The Block series”. Astfel, artiștii aveau o locație de petreceri unde se putea asculta muzică bună și nouă și unde puteau face networking. În unele ediții exista ceva asemănător unui open mic night, iar unii ajungeau să își cânte piesele pe scena OTB.

Povestește-mi ce a însemnat Foreign Boys pentru tine și cariera ta și de ce a luat pauză.
Cred că pauza a fost indusă de mai mulți factori. În principal de pandemie, dar și de lipsa banilor, care, vrem nu vrem, sunt o motivație. Pentru mine, Foreign Boys înseamnă un capitol foarte drag, alături de o echipă de oameni extraordinari. 

Cu toate că în proiectul Foreign eram doar eu cu Neko aka Eurosadboy, în realitate eram o echipă de cinci oameni talentați, fiecare cu proiecte independente. Și aici aș vrea să-l menționez pe Bogdan Gridan, care împreună cu Neko formau „Arme”, un duo excelent. Un alt producător ar fi Village, cu un sound unic în România, și nu în ultimul rând, Bogdan Bratu (aka Zona din Royala Mare). Eram un A-Team ca energie, muzică, tot. Pentru mine Foreign Boys era o familie, iar pentru carieră un boom de ascensiune. 

Știu că începuturile tale în muzică se leagă de Don Baxter. De ce el atât de important pentru tine?
Pentru mine, Don Baxter a fost și rămâne The King Of South Music în România. Eu sunt născut și crescut în Berceni și am avut contact cu muzica rap încă de mic, așa că automat am căutat un artist care să reprezinte și cartierul meu. Cum în vremea aia B.U.G. Mafia reprezenta cartierul Pantelimon, La Familia cartierul Sălăjan, așa era și trupa Moromeții din Berceni, unde era și Don Baxter. 

Am fost cucerit muzical prin flow-ul și lirica lui. De ce e important? Pentru că undeva prin anul 2011-2012 am și reușit să îl cunosc personal și să am deosebita plăcere să învăț despre muzică chiar de la el, să petrecem timp împreună și să-l privesc ca pe un frate mai mare! Momentele alea au rămas tipărite în minte și suflet. 

Cum ai luat contact cu muzica? Ce făceai, ce ascultai, ce visai?
Începuturile mele au fost mult legate de muzica underground. Prima casetă rap underground a fost un album Hoodratz cumpărat de la tarabele de la gura de metrou Constantin Brâncoveanu. Apoi mai târziu, un vecin mi-a făcut cadou o casetă 2Pac „Me Against the World”. Ce făceam? 

Îți dai seama că am început să îmi doresc să cânt, și cum atunci era la modă să ai trupă de rap – cred că prin 1998, în fiecare scara de bloc prin 1998 exista una –, am făcut asta prin ‘99 cu alți doi vecini din cartier. Trupa se numea „Antidot” și cu ea mergeam la meet-urile de rap din Tineretului, Romană și mai târziu în Herăstrău, unde erau locurile de întâlnire ale fanilor rap. Făceam schimb de casete sau se făceau freestyle-uri pe instrumentale preluate din afară, în timp ce unii cântau de pe un casetofon cu baterii. Purtam și eu casetofonul cu mine în ghiozdan și, bineînțeles, până să fac producție am visat să fiu rapper.

Ai studii în domeniu sau e totul practică, practică și iar practică?
Singurele studii de muzică sunt cele din clasele primare și liceu la orele de muzică lol. În rest, practică, iar apoi mai târziu prin intermediul internetului și al Youtube-ului vizionare de tutoriale „how to make beats”. 

Cu toții avem acel plan B, în caz că planul A nu merge. Ce făcea Maidan dacă nu era muzica?
Am pe cartea de muncă doi ani ca tehnician IT. Cred că aș fi continuat cu asta, poate chiar aș fi realizat un business. 

Cu siguranță ai trecut și prin și eșecuri. Care a fost acel hop care te-a făcut să te îndoiești de tine și de ceea ce faci?
Nu pot să spun că a fost un hop în care să mă îndoiesc de mine. Am avut mereu susținerea băieților și prietenilor din cartier și, în același timp, am avut mereu și un job în paralel cu muzica. Cred că mai degrabă a fost un moment în care mi-am zis „Vreau să fac doar asta”. 

A fost atunci când am ajuns în studio la DJ Grass – acum Boier Bibescu – și am luat contact cu Cedry2k, care m-a și pus în legătură cu el. Atunci am renunțat la job și m-am dedicat doar muzicii. Ulterior, am ajuns și pe la studioul de la Hahaha Production, unde l-am întâlnit pe Baxter. Those were great times and legendary things in the making.

Ai cunoscut de-aproape tot felul de artiști din România. Cum sunt ei, de fapt, când nu cântă și stau în procesul ăsta de creație a unei piese?
Sunt oameni și oameni, energii și energii – unii sunt cu etica de studio, alții sunt cum se poate. La fiecare în parte sunt diferite procese de creație. Uneori, interacțiunea cu un artist not sober poate fi o experiență urâtă, în timp ce unul complet treaz poate să te stimuleze creativ la maxim.

Pregătești primul tău album ca artist-producător. Cum e să faci treaba asta acum pentru tine și la ce să ne așteptăm?
Ăsta e visul pe care îl urmăresc de 15 ani, poate chiar mai mult. Ce s-a schimbat de atunci e postura mea, care acum este de artist-producător, nu mai e de MC, dar totuși albumul meu este cântat de oameni cu care am colaborat de-a lungul timpului, iar pe unii chiar i-am ajutat să își lase creativitate să funcționeze în scopuri artistice.