Ce este Levantul, chestia pentru care Emil Constantinescu primește milioane de lei din banii tăi

România a ajuns o țară atât de importantă în lumea științei, încât aici se vor desluși cele mai ascunse taine ale marilor civilizații ale lumii. Nu te uita așa ciudat la mine, eu doar încerc că înțeleg ce vor să facă cu banii tăi (și ai mei), senatorii care, la începutul acestei săptămâni, au aprobat înființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Instituția asta a stârnit controverse încă de anul trecut când s-a aflat că ar putea costa 2,6 milioane de lei.

Părerile au fost diverse de-a lungul timpului. Pe de o parte, avem susținătorii acestui institut cu pretenții planetare, în frunte cu cel care l-a gândit și-l va conduce, fostul președinte Emil Constantinescu. Pe de altă parte, sunt cei care-l consideră o sinecură sau, mai bine zis, o nouă modalitate de a sifona niște bani publici.

Nu o să mă axez însă foarte mult pe disputa politică din jurul Institutului Levantului. Și, ca să vezi în ce dispoziție bună sunt astăzi, o să plec de la premiza că nu este vorba exclusiv despre furăciune din banii publici. O să iau în serios inițiativa asta și o să încerc să-ți arăt cam ce presupune să studiezi „cultura și civilizația Levantului". Și, da, o să-ți răspund și la întrebarea: ce legătură are România cu domeniul ăsta?

O să încep cu cea mai ușoară chestie pe care ai putea să o faci, adică să introduci cuvântul „Levante" în Google. Mă rog, depinde unde trăiești, dar în cazul meu (locuiesc în Spania) mi-a apărut informaţia despre un ziar spaniol din Comunitatea Valenciană, dar şi numele unei echipe de fotbal care joacă în Segunda Division.

Pentru amatorii de vacanţe cu mult soare, Levantele mai reprezintă și zonă de pe coastele Mediteranei cuprinsă între Catalunia, Insulele Baleare, Valencia şi Andalucia.

După aia, cred că știi deja că organizația teroristă Statul Islamic s-a numit inițial Statul Islamic din Irak şi Levant (ISIL).

Acum însă să trecem la lucruri serioase. Etimologic, cuvântul „levante" provine din limba latină, unde „levis- levare" semnifică ceva lejer sau fără greutate. În italiană „levante" reprezintă Estul sau Orientul şi se folosea pentru a indica Răsăritul şi ziua nouă care începea să se ridice.

Din punct de vedere istoric, Levantele se referă la acea parte din Orientul Antic considerat „leagănul civilizaţiei": coastele orientale ale Mediteranei, Mesopotamia, Egiptul, Persia. Denumirea a fost introdusă de către arheologul şi egiptologul american James Henry Breasted (1865-1935).

În prezent, există mai multe state care dețin teritorii din vechiul leagăn al civilizaţiei şi anume Irak, Siria, Libia, Israel, Palestina, Iordania, Turcia şi Iran.

„Levantele rămâne o regiune geografică fără graniţe precise sau fixe care se referă la Orientul Apropiat şi Mijlociu înconjurat de Marea Mediterană la Vest şi de Deşertul Arabiei la Est", ne spune James.H.Breast în cartea Ancient  Records of Egypt, apărută în 1906.

Dacă mergem pe această definiție, descoperim că în Levant s-au născut primele comunităţi omeneşti. Aici a fost o zonă comercială prin excelenţă care a unit Egiptul cu ţările Orientului și a suferit secole la rând conflicte armate între marile imperii antice.

Cu multe mii de ani în urmă, în Levantele mediteranian este cunoscută, spre exemplu, cultura Natufian (aproximativ 10 500-8 500 î.Hr.) care s-a răspândit în întreaga regiune, ajungând (puțin) și pe teritoriul României. Descoperirile arheologice din Peştera Hoţilor de la Băile Herculane confirmă perfecţionarea uneltelor de silex ale indigenilor (aproximativ 11 000-8 500 î.Hr).

„Primele oraşe-state au apărut în jurul celui de-al patrulea mileniu î.Hr. şi au fost situate în sudul Mesopotamiei: Ur, Uruk, Umma, Lagash, Adab, Nippur şi Kish. Societatea a început să se clasifice în clase sociale şi s-a descoperit scrierea. Tot acum începe seria migraţiilor şi a cuceririlor teritoriale. Începea istoria marilor imperii levantine din Orientul Apropiat". (Benjamin Foster, Karen Foster, Las civilizaciones antiguas de Mesopotamia, 2011).

Deci până la urmă, când zicem Levant la ce anume ne referim?

Există mai multe regiuni și țări care odinioară au făcut parte din Levant sau au fost în strânsă legătură cu această regiune. Să le luăm pe rând.

Fenicienii erau locuitorii din Ugarit (Libanul de azi) care trăiau pe coasta orientală a Mediteranei cunoscuţi mai bine cu numele de puni. Despre ei vom aminti doar că sunt inventatorii alfabetului şi al colonialismului pacifist. Au practicat un comerţ cu toţi indigenii din porturile în care ajungeau cu ajutorul bărcilor foarte bine echipate si au întemeiat colonii în tot Levantele mediteranian: Cartagina (Nordul Africii), Ibiza (Spania), Sardinia (Italia), Malta, Malaga şi Cadiz (Sudul Peninsulei Iberice). Despre ei Herodot menţiona că: „Erau cei mai buni navigatori care au înconjurat de multe ori Africa şi se organizau bine din punct de vedere militar şi erau cei mai buni negustori".

Din acest motiv, vor atrage invidia romanilor care îi vor ataca repetat, acest lucru fiind cunoscut în istorie sub numele de Războaiele punice (264-146 î.Hr.), în care apar figurile marelui conducator cartaginez Hannibal Barca (247-182 î.Hr.) şi a generalului roman Scipio Africanul(235-183 î.Hr.).
Roma la rândul ei va pune stăpânire pe un imens teritoriu în jurul Mării Mediterane.

Mesopotamia sau „ţara dintre fluvii" era situată între Tigru şi Eufrat, cunoscută drept Sumer adică „pământ cultivat" era o zonă propice pentru agricultură. Geneza biblică pune în această regiune locul în care Yahve a creat lumea, pe Adam şi Eva şi Grădina Edenului (Biblia, Geneza,Cap 2,10-14). Aici au trăit toţi predicatorii până la Moise şi în acest teritoriu se va produce potopul biblic. Tot pe aceste meleaguri levantine se va edifica Turnul Babel, iar patriarhul Avraam, tatăl lui Ismael şi Isaac va crea prima religie monoteistă: iudaismul.

Istoria este plină de evenimente care s-au succedat secole la rând „între cele doua râuri", avându-i în frunte pe Sargon cel Mare (aprox. 2300-2215 î.Hr.) al Imperiului Akkadian, Hammurabi ( 1792-1750 î.Hr.) şi Codicul său babilonian, Assurbanipal (668-627 î.Hr.) al Asiriei sau Nabucodonosor II cel Mare  (630-562 î. Hr.), regele Babilonului.

Nu mai insist asupra Mesopotamiei, îți mai spun doar că sumerienii au fost inventatorii scrierii cuneiforme, primelor codice de legi, a calendarului de 12 luni şi 360 de zile, a sistemului de numerotare zecimal, au construit şi au dat umanităţii cea mai veche scriere literară pe 12 tăbliţe de lut cunoscută sub numele de Epopeea lui Ghilgameş.

Persia este o regiune din Orientul Mijlociu, la est de Mesopotamia, astăzi Iran. Expansiunea persană în zonă se va produce în anul 539 î.Hr. şi îl are protagonist pe Cyrus al II-lea cel Mare (559-529î.Hr.) care ocupă Babilonul şi apoi toată Mesopotamia. Urmaşii lui, Cambyses al II-lea (529-522 î.Hr.), Darius I cel Mare (522-486 î.Hr.) şi, ulterior, Xerxes I (486-465 î.Hr.) vor pune stăpânire pe toată suprafaţa Levantelui cucerind Egiptul, cetăţile-state din Grecia (vezi Războiele medice), ajungând până în Peninsula Balcanică cu scopul supunerii geto-dacilor şi a sciţilor. Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) al Macedoniei va pune capat Imperiului ahemenid persan în 330 î.Hr.. Vu moartea acestuia începea o perioadă cunoscută sub numele de civilizaţia elenistică.

Alături de Mesopotamia, Egiptul are o mare importantă datorită culturii şi civilizatiei care au lăsat-o moştenire. Arheologii şi egiptologii ne confirmă că: „În jurul anului 3150 î.Hr, Narmer sau Menes, pentru greci, a fost primul faraon care a unficat politic partea de Sus şi partea de Jos a Vechiului Egipt de pe malurile Nilului. Statul egiptean va atinge apogeul în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside care va rivaliza cu Imperiul Hitit şi cel Asirian. A fost invadat şi cucerit de libieni, nubieni, asirieni, babilonieni, perşi, macedoneni şi romani, dar istoria sa nu are preţ pentru omenire" (Bruce Trriger, Historia del Antiguo Egipto, Barcelona,1997).

Ultimii l-au transformat în provincie romană sub domnia Cleopatrei (69-30 î.Hr.), ultima regină egipteană.

Când ne gândim la Egipt, prima imagine pe care o avem în minte este legată de piramide, scrierea hieroglifică şi Tutankamon. Piramidele din Giza şi Sfinxul au fost construite în timpul Vechiului Regat. Despre modul de construcţie a piramidelor şi despre arhitectura egipteană s-au scris atâtea cărți de ar putea umple mii de biblioteci.

Descoperirea Pietrei de la Rosetta în 1798 i-a facilitat lui Champolion descifrarea sistemului hieroglific, „un sistem complex, o scriere figurativă, simbolică şi fonetică, în acelaşi timp, într-in text, aceeiaşi frază, uneori acelaşi cuvânt" (A.R. David, Religia şi magia în Egiptul Antic, 2004)

Tutankamon(1341-1323 î.Hr.) a fost un faraon din a XVIII-a dinastie care urcă pe tron la vârsta de nouă ani. Celebritatea sa postumă se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de către britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de trei milenii a scăpat neprofanat. Masca sa mortuară acoperită cu aur este cea mai cunoscută. Mumificarea este şi ea o tehnică care a fost perfecţionată pe malurile Nilului iar medicina s-a  specializat pe domenii precum stomatologia sau obstretica. În lucrările sale, Diodor din Sicilia ne informează că: „Existau medici militari care însoţeau expediţiile şi caravanele iar cei mai buni tămăduitori se găseau la curtea faraonului în serviciul statului". Exista de asemenea un serviciu public care era gratuit la nivel naţional şi de care dispunea oricare dinre egipteni.

Pe lângă acestea, egiptenii au adus contribuţii în domeniul matematicii,  astronomiei, artei şi ştinţelor naturale şi au influenţat toate civilizaţiile cu care au intrat în contact, Roma punând capăt acestui mare imperiu în anul 31 î.Hr. în urma victoriei de la Actium.

Nu putem încheia fară să amintim că Levantele este şi leagănul civilizaţiei  greco-romane şi facem referire la epoca clasică a Antichităţii care a influenţat epocile de mai târziu până la Renaştere occidentală. Grecia a fost o provincie privilegiată a Imperiului Roman, iar simbioza dintre cele două culturi au dat omenirii cele mai importante rezultate în toate domeniile. În literatură amintim doar poemele homerice Iliada şi Odissea, Eneida lui Virgiliu, Fabulele lui Esop, Tragediile lui Eschil, Comediile lui Aristofan, Historiile lui Herodot, Plutarh şi Tacitus, Filosofia socratică a lui Platon şi Aristotel.
Jocurile olimpice, medicina lui Hipocrate, matematica lui Pitagora şi Arhimede, democraţia Atenei  şi educaţia spartană, sistemul politic a lui Cesar şi Octavian, apeductele şi podurile lui Apolodor din Damasc, Via Appia şi Colosseumul lui  Vespasian, toate acestea sunt moşteniri ale culturii şi civilizaţiei greco-romane.

În Istoria culturii greceşti, Jacob Burckhardt menţiona că: „În toată lumea antică şi în special mediteraniană, fără romani şi filogreci, nu am fi avut nici o mărturie despre epoca primitivă, deoarece toate celelalte popoare s-au fixat mai mult asupra oraşelor, a templelor şi a zeilor proprii".

O să mă întrebi acum ce dracu' mi-a venit de ți-am umplut capul cu atâta istorie. Păi toate aceste lucruri ar trebui studiate la Institutul lui Constantinescu. Sau, ca să-ți spun mai direct, pentru a studia „civilizația Levantului" trebuie să studiezi cam toate domeniile astea.

Ca să fiu un pic cinic, ne-ar trebui unii precum Th.Mommsen, J.Burckhardt, Ed.Gibbon, H.Schliemann sau J.F. Champollion. Numai că oamenii ăștia ne-au părăsit demult. O fi și alți specialiști cunoscuți de Emil Constantinescu care, apropos, este geolog de profesie. Dacă ar fi să-l credem pe Tăriceanu, un fan al viitorului institut, asta nu ar fi chiar o mare problemă:

Totuși, faptul că lipsesc specialiștii în acest domeniu a fost recunoscut chiar de reprezentanții Academiei Române, care inițial s-au opus înființării institutului.

„Oportunitatea unui astfel de institut la nivelul actual al potenţialului ştiinţific naţional nu ni se pare justificată, întrucât centrele de cercetări academice, universitare şi muzeale din România nu dispun în momentul de faţă decât de un număr foarte redus de autentici specialişti capabili să abordeze cu competenţă problemele complexe legate de civilizaţia Levantului, iar aceştia sunt aproape în totalitate ajunşi la vârstă înaintată", spunea în 2016 vicepreşedintele Academiei Victor Spinei.

Deci ar fi nevoie de arabişti, turcologi, bizantinişti, semitologi, politologi, etc. cu preocupări în domeniu, specializaţi în centre ştiinţifice autorizate din Orient sau Occident, mai spunea atunci academicianul.
Între timp însă, în mod ciudat, Academia și-a schimbat opinia și este în favoarea proiectului. Probabil o fi venit directivă pe linie de partid.

Știu că la începutul textului ți-am promis că voi lua în serios înființarea Institutului Levantului. Dar, pur și simplu, logica și bunul simț nu mă lasă să fac acest lucru. Deci, până la proba contrarie, avem totuși de-a face cu o altă improvizație românească. Făcută din banii tăi, desigur.