Anxietatea și stresul te fac urât

Cercetările arată clar: Stresul ne face niște chestii foarte urâte. De exemplu, un studiu a descoperit că femeile foarte stresate au de 11 ori mai multe șanse să își piardă părul decât femeile cu un nivel moderat sau scăzut de stres. Și stresul cauzat de locul de muncă e asociat cu îngrășarea. Iar 74 de procente dintre pacienții cu acnee spun că stresul le accentuează problemele. Aceleași efecte se observă și la animale: câinii anxioși încărunțesc mai repede, iar șoarecii stresați îmbătrânesc mai repede.

Dar cum ne afectează stresul înfățișarea? Prin două metode mari și late.

În primul rând, când suntem stresați, facem lucruri care ne strică înfățișarea. De exemplu, ne încruntăm sau strângem buzele, ceea ce cauzează riduri în timp. Sau ne râcâim încontinuu pielea și ne mușcăm unghiile. Când suntem stresați, simțim mereu că nu avem timp și tindem să luăm decizii alimentare proaste, în grabă, ceea ce duce la îngrășare. Când suntem ocupați, recurgem la semipreparate, care conțin multe grăsimi și mult zahăr, a zis Susan Torres, o cercetătoare australiană care studiază relația dintre sănătatea mintală și dietă. Pe scurt, stresul ne face să ne autosabotăm.

Cealaltă modalitate prin care stresul ne afectează înfățișarea e mai complicată. Când hormonii stresului, precum cortizolul, interacționează cu alți hormoni și neurotransmițători, apar schimbări fiziologice care uneori se manifestă extern.

De exemplu, stresul grăbește ciclul natural de creștere a părului, ceea ce duce la pierderea părului. Poate cauza o încărunțire prematură, pentru că fiecare folicul de păr are o cantitate finită de pigment; când ciclul de creștere a părului e grăbit din cauza stresului, pigmentul se termină mai repede. În același timp, uneori stresul le transmite foliculelor de păr să nu mai producă pigment, ceea ce poate subția firul de păr.

Pe de altă parte, stresul încetinește procesul lunar de reînnoire a celulelor pielii și astfel apar riduri, se usucă pielea și coșurile se vindecă mai greu. Între timp, excesul de cortizol declanșează o reacție hormonală care stimulează producția de sebum și poate duce la apariția coșurilor și acneei. Într-adevăr, într-un studiu, s-a arătat că nivelul crescut de stres din timpul sesiunii de examene e asociat cu o severitate mai mare a acneei la studenți. Și ce e mai grav e că stresul îngreunează digestia și împiedică absorbția vitaminelor esențiale pentru păr, piele și dinți.

Stresul cronic e asociat cauzal și cu îngrășarea. Când suntem stresați, corpurile noastre eliberează cortizol, iar acesta interacționează cu doi hormoni numiți neuropeptida Y și leptina, care ne stimulează apetitul pentru zahăr și grăsimi. În plus, când suntem stresați, mâncarea bună stimulează eliberarea de opiacee – versiunea naturală a heroinei, produsă de corp. Și așa apare un ciclu al recompensei care cauzează dependență: Ne stresăm și ne consolăm cu mâncare. Conform unui studiu, stresul crește valoarea recompensei oferită de mâncare. Cu cât ne stresăm mai tare, cu atât tânjim mai mult la zahăr și grăsimi.

Stresul afectează și un sistem de reacții la stres numit axa hipotalamică-pituitară-adrenală, care facilitează depozitarea de grăsimi mai ales în regiunea abdominală.

Stresul poate cauza o îmbătrânire prematură și la nivel celular. Cercetările sugerează că stresul e asociat cu o lungime mai mică a telomerilor. Telomerii sunt bucățelele de ADN de la capetele cromozomilor, care le transmit cercetătorilor cât de bătrână e o celulă. Telomerii mai scurți sunt asociați cu o speranță de viață redusă, o capacitate de recuperare mai mică și o elasticitate redusă a pielii. Într-un studiu, femeile cele mai stresate aveau telomerii la fel de scurți ca femeile cu zece ani mai în vârstă decât ele. Cu alte cuvinte, stresul ne îmbătrânește nu doar psihologic, ci și biologic.

Mai mult, stresul ne afectează atractivitatea și în moduri subliminale și instinctuale. Într-un studiu finlandez, bărbații au evaluat fețele unor femei care aveau un nivel crescut de cortizol ca fiind mai puțin atrăgătoare decât cele ale femeilor cu un nivel mai mic de cortizol. Stresul joacă un rol important în acest fenomen: Nivelul mare de cortizol îi face pe indivizi să pară mai puțin fertili și, astfel, le scade atractivitatea. Autorul studiului, Markus Rantala, a zis că teoria are sens: stresul inhibă hormonii sexuali, iar hormonii sexuali influențează atractivitatea fizică.

Există motive mai bune pentru a evita stresul decât estetica. Dar ideea e că trupurile noastre nu așteaptă să trecem peste o perioadă mai grea, ci încep să se degradeze. Odată ce observăm aceste efecte superficiale, poate o să realizăm ce sacrificăm din cauza stresului.