La vârsta de 27 ani, Ruth Lazar a renunțat la tot ce cunoscuse până atunci în viață – la iubitul ei, la ieșitul cu prietenii și la ideea de a-și întemeia o familie într-o bună zi – ca să se dedice lui Dumnezeu și să devină călugăriță.Sora Ruth trăiește în Mânăstirea Sf. Gertrud din Kloster-Alexanderdorf, la o oră de sudul Berlinului, din 1983. Ca directoare de relații cu publicul, ea reprezintă imaginea mânăstirii – vorbește cu presa locală și primește oaspeții interesați de istoria mânăstirii sau de viața călugărițelor. Am vizitat-o pe sora Ruth ca să aflu ce înseamnă să fii călugăriță. Mi-a zis că e mai mult de muncă decât pare și mi-a explicat de ce sunt slabe șanse să ajung în iad.
Publicitate
VICE: De câte ori pe zi păcătuiești? Sora Ruth: Depinde de definiția păcatului. Sunt lacomă dacă mănânc două tablete de ciocolată? Sper că nu, pentru că deja am mâncat trei pe ziua de azi. În opinia mea, păcatul înseamnă să iei o decizie deliberată de a face rău. Păcatele pardonabile, precum consumul de dulciuri sau de bere, sunt ok. Dumnezeu nu e chiar așa de strict.
Așadar, ce păcate capitale ai comis ultima oară?
Probabil invidie. Acum ceva vreme, am avut voie să particip la două cursuri spirituale, dar am vrut să particip și la al treilea. M-a enervat când o altă soră a primit permisiunea să participe la al treilea și eu nu. Am fost invidioasă pe ea multă vreme. Din fericire, unul dintre cele mai bune lucruri la biserica catolică e credința noastră în spovedanie. Dacă regreți sincer o faptă, un preot te poate ierta în numele Domnului și îți șterge imediat păcatul.
Sora Ruth a hotărât să se călugărească la vârsta de 17 ani.
Crezi că i-ar putea fi iertate păcatele și lui Hitler?
Cred că atunci când murim, toți primim șansa să ne întâlnim cu Dumnezeu și să-i cerem iertare, chiar și Adolf Hitler. Apoi, în funcție de cât de sincer regretăm ce am făcut, ajungem în rai sau în iad. Cred că, în prezența lui Dumnezeu, chiar și oamenii ca Hitler realizează greutatea inimaginabilă a faptelor lor și simt remușcări. Cred că e foarte posibil ca, la un moment dat, să stau pe o bancă în rai lângă Hitler.
Publicitate
Aveai 17 ani când ai hotărât să te călugărești. De ce ți-e cel mai dor din lumea exterioară?
Nu-mi mai e dor demult de vechea mea viață. Dar pe vremea aceea n-a fost ușor – aveam iubit și o viață socială palpitantă. Dar simțeam că nu îmi era de ajuns. Am realizat că trebuie să-i dedic mai mult timp lui Dumnezeu, iar o mânăstire era locul perfect pentru asta.
Există lucruri din sânul bisericii care ți se par ridicole?
Biserica sărbătorește când o femeie e promovată într-o funcție superioară, de parcă ar fi vreo realizare rară. Mă enervează faptul că promovarea unei femei e făcută să pară o mare chestie și nu ceva normal.Din lumea noastră, pare că toate călugărițele nu fac decât să se roage și să grădinărească. E adevărat?
Pare un stil de viață drăguț, nu? Din păcate, nu e chiar atât de relaxant – muncim cam cinci ore pe zi. În acest timp, răspund la întrebările presei, vorbesc cu oaspeții, lucrez ca bibliotecară și mă ocup de gazeta mânăstirii. Avem și o brutărie, iar unele călugărițe se ocupă de grădină. Între toate astea, ne rugăm. Ținem slujbe de șase ori pe zi.Ce ai face dacă un cuplu gay ar vrea să se căsătorească în biserica ta?
Biserica catolică are o părere fermă despre asta și trebuie s-o respectăm. Nu facem căsătorii gay. Statul a legalizat căsătoria gay, dar pentru mine, căsătoria e o legătură între o femeie și un bărbat.
Publicitate
Ruth se ocupă de comunicatele de presă și întreține vizitatorii.
Ai voie să te masturbezi sau ai încălca jurământul de castitate?
Orice act sexual înseamnă încălcarea jurământului. Bineînțeles că nu suntem asexuale doar pentru că trăim în mânăstire, dar am ales să-i oferim lui Dumnezeu în dar abstinența noastră. Am luat această decizie pentru viața mea, așa că, dacă m-aș masturba, aș fi dezamăgită de mine. Masturbarea e doar un substitut ieftin pentru adevărata satisfacție.
Nu ți-e dor de sex, de un partener? Sau nu te gândești cum ar fi să ai copii?
Sunt perfect mulțumită de decizia pe care am luat-o. Oricum am 57 de ani, deci copiii sunt scoși din schemă. Mulți oameni nu realizează că viața fără un partener nu înseamnă o viață fără intimitate. Trăim aici pentru că avem o relație strânsă cu Dumnezeu. De multe ori, cântecele de dragoste sunr foarte similare cu rugăciunile – noi nu le cântăm unor parteneri, ci lui Dumnezeu.Ce mașină conduce Isus?
Nu știu.Un Christler!
[Râde] E greșit din punct de vedere teologic, dar e amuzant.
