Pentru că sunt alcoolicul de serviciu al redacţiei VICE, am decis să fac o rubrică în care să testez acel gen de combinaţii de băuturi pe care nu le găseşti pe meniul niciunui bar. Aici veţi găsi, în principiu, băuturi cărora nu prea li s-ar potrivi o denumire fițoasă precum cocktail, dar care pot fi date peste cap fără a vă provoca impulsul de a da la boboci.

România e o ţară care stă de mulţi ani sub semnul marinarului, chit că nu mai avem flotă, aşa c-o să vă arăt cum se prepară una dintre băuturile cu care mateloţii patriei se încălzesc în nopţile alea reci când trebuie să stea de gardă la pupa navei – Cafeaua Marinarului. Prima dată am gustat dubioşenia asta prin Vamă. Un marinar în permisie a combinat  vreo zece tării de pe masă, ca să facă ceva absolut genial. Totuşi atunci era beat şi nu mai ţinea minte toate componentele, aşa că mi-a spus doar reţeta clasică, de pe vapor.

Aveţi nevoie de jumătate de litru de coniac, jumătate de Cola, jumătate de apă şi vreo trei pliculeţe de Frappe instant. Am folosit Unirea în loc de coniac real, ca să încercăm să ne şi îmbătăm naşpa din chestia asta. Trebuie Frappe instant şi nu alte mizerii, pentru că se dizolvă repede în apă rece, iar pe navă n-ai timp să încingi ibricul în popotă mereu.

Băutura se face la doi litri, ca să vă ţină treji o tură întreagă de noapte când staţi de gardă, aşa că pregătiţi-vă un recipient sănătos şi o pâlnie. Nu strică să-i daţi şi o poreclă care să-i ţină pe colegii voştri departe de ea.

Apa se toarnă prima, cu vreo două degete sub jumătatea sticlei. Dacă n-aveţi o pâlnie, găsiţi pe cineva cu mâna fixă care să toarne mizeriile în sticlă. Eu a trebuit să mai cumpăr pliculeţe de frappe după ce am dat o grămadă pe lângă, că-mi tremurau labele de parcă am avea Parkinson în prima fază.

Scuturaţi sticla bine vreo 20 de secunde, până se dizolvă praful. Dacă aţi fost tâmpiţi şi aţi pus alcoolul primul, o să dureze mai mult.

Completaţi amestecul cu imitaţie de coniac. Gustaţi din când în când, ca să nu puneţi prea multă sau prea puţină tărie. Nu vreţi nici să borâţi pe punte, dar nici să beţi o simplă cafea proastă la doi litri. Eu am simțit că mai mergea o sticluţă de 250 de mililitri de Unirea, dar eu sunt mai bolnav ca majoritatea.

După ce-aţi mai scuturat leşia, puneţi mai puţin de jumătate de litru de Cola. Nu vă lasaţi induşi în eroare de poză, că sticla noastră avea 2,5 litri. Amestecul final trebuie să aibă cam undeva la 1,7 litri. Sticla era trei sferturi plină, deci cred c-am nimerit-o.

Cafeaua Marinarului se serveşte rece ca moartea, pentru că vântul de pe Marea Neagră îţi îngheaţă sângele în vene. Noi am folosit gheaţă la pungă… şi l-am decorat cu un chips cu wasabi de-a-n pulea. Deşi am pus o jumătate de litru de Unirea, alcoolul nu s-a simţit până pe la ultimele degete din băutură, când eram deja ameţiţi. Ai senzaţia că bei un frappe ieftin, dar răcoritor, care te ia bine, mai ales dacă nu eşti obişnuit să ingerezi tărie proastă.

Iniţial ni se părea atât de slabă Cafeaua Marinarului, încât am simţit nevoia de nişte asistenţă etilică ca să ne facem pulă. N-a fost o idee prea bună, că eram deja destul de beţi.

I-am făcut poze porcoase singurei femei de acolo şi ne-am simţit artişti c-am aranjat nişte rahaturi de pe masă cât de cât simetric.

De asemenea ni s-a părut un joc de cuvinte de mare clasă expresia „Mugur de pizdă”, ceea ce spune multe despre câte de praf eram. Trebuie să aveţi grijă când beţi Cafeaua Marinarului, că scoate matelotul din voi, cu tot cu limbajul specific. Englezii n-au degeaba expresia swear like a sailor.

Dacă vreţi să încercaţi Cafeaua Marinarului, folosiţi o tărie mai scumpă. Ar ieşi ceva destul de fin şi agreabil. Şi nu v-ar mai muri gândaci de cauciuc pe masă, de la mirosul de tărie vanilată.