Înșeli? Fie că o faci la un joc de Monopoly sau cu un partener față de care ți-ai luat un soi de angajament, cu toții am făcut prostii (sau măcar ne-am gândit la asta).

În mod tradițional, se crede că bărbații sunt cei care înșală, mulțumită ideii patriarhale cum că sunt „programați să se poarte oribil cu femeile ca să-și răspândească sămânța" sau ceva de genul. Există, însă, o teorie care sugerează că și femeile au un motiv evoluționist să-și schimbe partenerii. Teoria asta, și articolul nostru despre motivele pentru care înșală femeile, au scos din sărite o groază de bărbați, după cum te așteptai. Ba chiar am primit mail-uri de la tipi care susțineau că teoria și articolul nostru sunt false, doar pentru că așa zic ei.

Așa că, în interesul echilibrului jurnalistic, am întrebat o grămadă de tipi de ce au decis să înșele, ca ambele sexe să-și poată compara motivele/scuzele și să ne bălăcim împreună în incapacitatea noastră de a rămâne fideli. Ura pentru egalitatea de gen!

Ultima oară am înșelat într-o relație serioasă anul ăsta - o iubeam și eu, ceea ce e destul de nasol. Și s-a întâmplat de mai multe ori. M-a înșelat și ea, ceea ce nu scuză nimic, dar, în principiu, am un buton de autodistrugere care se declanșează înainte ca eu să decid conștient că vreau să mă fut cu altcineva. E premeditat și e groaznic.

N-a fost o greșeală la beție, eram treaz la trei dimineața și scrollam prin lista de prieteni online de pe Facebook, și-am decis ca, în loc să-i dau un mesaj prietenei mele de-atunci, să încerc să mă fut cu altcineva. Cineva pe care ea să nu cunoască și să nu întâlnească niciodată.

Presupun că, deși sunt un om funcțional, sunt și foarte nesigur și am nevoie de confirmări de la toată lumea, iar sentimentul ăla de a fi dorit de cineva nou e foarte mișto. Mai cred că sunt și un sociopat borderline, pentru că m-am simțit prost după aia, dar doar pentru un minut, după care am blocat toată vina și mi-am văzut de viață. E nevoie să separi dorința de a fute alți oameni de actul în sine. Fă o labă, frate, și-o să uiți complet de gagica aia din club pe care ți-o doreai.

- Caspar, 23

Nu înșelasem niciodată înainte, credeam că ăia care înșală sunt gunoiul pământului. O pățisem eu de multe ori, și într-una din dăți m-a afectat așa de grav că eram sigur că n-o s-o fac niciodată pentru că știam cum se simte.

Acum ceva timp, prietena mea a plecat într-o vacanță cu fetele, și cât era acolo am aflat că mă înșelase cu puțin timp în urmă. Urma să rup relația, dar am decis să n-o fac cât e plecată. Am fost la o nuntă cu câteva zile înainte să se întoarcă ea. Nu intenționam să o înșel, dar o tipă m-a abordat acolo, a apărut alcoolul, și am ajuns să ne petrecem toată noaptea în camera mea de hotel. La început m-am simțit groaznic: tehnic vorbind, încă eram cu prietena mea, și-am tot încercat să rezist, dar fata arăta blană.

Aveam conștiința încărcată de vină, dar am terminat-o oricum cu prietena mea când s-a întors, fără să îi spun ce făcusem. Era un mix între răzbunare și senzația aia că n-am nevoie de tine oricum, care m-a făcut să mă simt mai bine atunci. Acum mă lupt cu ideea că devin ceea ce-mi displăcea profund.

-Neal, 23

Eram într-o relație de cinci ani și am cunoscut o altă tipă pe un site de dating. Am ieșit împreună, dar eu am ajuns cu vreo oră mai târziu din cauza muncii. La un moment dat, a propus să mergem la ea, pentru că părinții ei erau plecați în seara aia. Am urcat și ne uitam la un film prost în pat. Mi-a zis că n-are de gând să facă sex cu mine pentru că am întârziat o oră la întâlnire, dar o să mi-o sugă.

Am terminat-o cu prietena mea de atunci abia după un an. Cred că mă plictisisem în relație, pentru că era singurul lucru cu care luasem contact încă de la 16 ani. Mă blocasem în rutină. Privind în urmă, ar fi trebuit să o termin mai repede, dar asta e mai ușor de zis decât de făcut când devine confortabil și nu ai cunoscut nimic altceva. Nu cred că înșelatul mi-a schimbat sentimentele față de prietena mea în niciun moment al relației; cred că pur și simplu abordarea mea față de femei și viață e cumva cinică - cam ca Dexter așa.

- Kevin, 26

Cred că înșelatul e cea mai urâtă minciună, față de tine însuți în primul rând. M-am prins de asta pentru că, într-un sfârșit, am fost nevoit să fiu onest cu o fată. Nu înșelasem propriu-zis, dar îmi dădeam mesaje cu altă tipă de ceva timp și devenise destul de serioasă treaba. În fine, până la urmă a ieșit la suprafață și mesajele au fost descoperite și citite. Înșelasem mai degrabă emoțional, ceea ce poate fi considerat mai rău în anumite cazuri.

Relația nu funcționa, iar eu nu eram îndeajuns de profund sau bun ca să pot confrunta asta, așa că am rupt încrederea. Dar ne iubeam mult și am încercat s-o facem să meargă.

Oamenilor le e greu să fie onești cu ei înșiși și cu ceilalți, pentru că adevărul doare. Dar adevărul poate fi revigorant, oricât de dureros. Și clar nu poți fi niciodată fericit cu tine dacă înșeli într-o relație.

Femeia e coloana ta vertebrală. Potențiala mamă a copiilor tăi. Un super prieten. Partenerul tău de sex. Și totuși o tratezi nașpa? Femeile ne sperie de fapt, așa că înșelăm ca să avem control. Poate că femeile ar trebui să admită că bărbații sunt sensibili totuși. Până la urmă, dacă îți rănești partenera, pe la spate sau fățiș, faci ceva greșit. Dar e probabil un semn că ceva nu e în regulă cu tine sau cu relația. Am înșelat din naivitate, pur și simplu n-am înțeles lucrurile astea în tinerețe. Iar fata aia m-a transformat în bărbat.

- Isaiah, 29

Traducere: Alexandra Andrieș

Mai citește despre bărbați: