Hooligan a pornit inițial în 2002 ca o revistă tupeistă în stil zine în care apăreau materiale de genul cum să torturezi pisica vecinului. Acum este literalmente singura revistă publicată în Rusia care se apropie de moda, muzica și artele obscure din lume. Revista de stil Hooligan este o sursă vitală de informație într-o țară în care presiunea conformării, chiar și la nivel creativ, este imensă.

Ocupându-se de capătul ciudățel al modei și culturii pop nu este o idee fructuoasă de business în Rusia. De fapt, să deții o revistă gen Hooligan într-o țară în care controlul de stat e prevestitor și arogant – atât subtil cât și mai puțin subtil – înseamnă că a înființa o revistă de stil este un act politic într-un fel mult mai politic decât ar fi în SUA sau în UK. Chestii cenzurate la nivel social, idei venite din afară și o ciudățenie generală își găsesc locul să respire în paginile editoriale ale Hooligan -ului lui Igor Zinatulin.

Vice: Deci despre ce e Hooligan ? 
Igor Zinatulin: Hooligan a fost mereu privită ca o revistă dificilă pe-aici, și a trecut printr-o grămadă de schimbări. De când am venit noi la conducere a crescut gradual și-a devenit singurul titlu independent din țară care acoperă subiecte de cultură alternativă din lume.

Sunteți complet liberi să faceți ce vreți? 
Da. A fost inițial, dar este și acum produsă de una dintre cele mai mari companii din Rusia, Gameland . Ăsta e în sine un fel de oximoron în Rusia, faptul că o companie mare finanțează un proiect de genul ăsta, însă funcționează și nu avem niciun fel de presiune de la vreun nivel superior sau asupra editorialelor.

Ai preluat jobul de editor acum doi ani, nu? 
Da, ne-am descotorosit de dubioșii și creatorii de modă din Siberia și ne-am concentrat pe scena internațională. Cei mai mulți tineri din Rusia chiar nu știu nimic despre designerii din Brazilia, sau despre muzicienii ciudați din India, și ne-am gândi c-ar fi tare să forțăm granițele astea puțin.

Există o audiență suficient de mare pentru o revistă de genul ăsta în Rusia? 
E greu, pentru că în momentul de față scena din Rusia – care la un moment dat era înfloritoare – se află în declin. Tinerii devin din ce în ce mai conservatori și apatici. Cred că e o treabă strâns legată de starea politicii din Rusia, care e un coșmar în momentul de față. Într-o atmosferă de frică și violență la orice pas, probabil că e greu să te concentrezi pe artă sau pe muzică.

Ceea ce vedem noi în UK că se-ntâmplă în Rusia e destul de hardcore. E pe bune sau e doar ceva ce fantazăm noi?
Ambele. Avem milioane de designeri știrbi care produc chestii flaște, reușind să amestece eterna dependență rusească față de glamour cu un stil dur și curajos. Ai putea rezuma asta în eterna estetică locală drept blugii cu model tip leopard decorați cu grenade de cristal. Pe de cealaltă parte, există un grup mic de indivizi care îndrăznesc să fie sinceri în reprezentarea vieții din Moscova zilelor noastre. Cred că Gosha Rubchinsky reușește să surprindă starea asta foarte bine. E o reflexie autentică a vieții în suburbii pline de crime mizere și de droguri. El a fost bine privit în Europa, însă în Rusia e privit ca un proscris.

Gosha e un personaj care a fost menționat pe VICE de o grămadă de ori, lucrările lui vorbesc despre viața adevărată. E riscant să faci asta în Rusia? 
Atâta timp cât nu manifești declarații politice la televiziunea de stat, te poți simți absolut în siguranță. Sau cel puțin pe cât de în siguranță se poate simți cineva în Moscova. Televiziunea este unealta decisivă pentru spălarea pe creieri în masă în această țară și autorităților nu le pasă de nimic ce se-ntâmplă într-o realitate paralelă în afara mainstreamului. Ceea ce nu înseamnă că oamenilor nu le e frică să discute subiecte cu conținut politic în public, dar tehnic poți să-ți faci un tatuaj cu un Putin gol pușcă pe frunte și să te afișezi lejer cu el prin centrul Moscovei.

În afară de lucrările lui Gosha ce altceva se mai întâmplă în Rusia? Apar mulți artiști și designeri ruși în Hooligan ? 
Suntem mereu în căutarea unor minunății creative care să provină din Rusia, dar, trebuie să recunosc că sunt o raritate. Cred că se bazează în mod excesiv pe web în loc să-și petreacă ceva mai mult timp prin studiouri și școli de artă. Cât despre exemple concrete, How2make este cel mai impresionant lucru care a ieșit din Rusia recent. E o rețea de muzicieni care sunt pe-aceeași undă, precum DZA, Mujuice, 813, Lapti și artiști vizuali a căror muzică este mult mai cunoscută în străinătate decât acasă.

Are restul lumii o influență mare asupra tinerilor din Rusia? 
Multă lume intră pe Facebook și pe tot felul de bloguri de modă, dar restul lumii nu pare să ne influențeze în mod atât de direct, căci informația este adesea interpretată într-un mod complet diferit. Exostă mereu o mare doză de intoleranță și scepticism în fața necunoscutului, astfel încât trebuie să fii foarte convingător sau puternic dacă vrei să dai pe spate trendurile. Noi sperăm că reușim să facem asta cu Hooligan .

Așadar Hooligan chiar încearcă să facă ceva nou din punct de vedere creativ. E asta o chestie politică în Rusia? 
Clar, n-ai cum să eviți problemele sociale. În mod inconștient am crescut numărul de articole de orientare politică din Hooligan și acum ele sunt o parte vizibilă din conținutul revistei. Cu toate astea nu instigăm studenții să iasă pe baricade. Doar încercăm să-i provocăm la gândire și să oprim oamenii să devină niște rumegătoare necuvântătoare.

Tinerii din Rusia au pictat un penis erect pe acest pod mobil care se află fix în fața clădirii KGB

Și unde vreți s-ajungeți? 
Arta are și putere și versatilitate. Dacă-ți dezvolți viziunea artistică în mod constant n-o să sucombi în fața propagandei. Există un binecunoscut performance, sau o binecunoscută intervenție, în vecinătatea mișcării artistice ‘Voyna’, sau ‘Război’ din St Petersburg, care după mine chiar reușește să surprindă această chemare la luptă. Ei au pictat un falus gigantic pe carosabilul unui pod mobil aflat fix în fața biroului local al KGB-ului și a u așteptat ca podul să fie ridicat. A fost un exemplu excelent de rezistență creativă în fața opresorilor noștri.

Traducere: Iris Opriş