Publicitate
Știri

Toate armele pe care România o să dea 9 miliarde de euro

L-am făcut fericit pe Trump în momentul în care ne-am hotărât să alocăm 2% din PIB.

de Mihnea Lazăr
13 Iunie 2017, 1:57pm

Baterie de racheta patriot PAC-3. Foto de U.S. Army via Wikimedia Commons

Pe lângă știrile despre infecții intraspitalicești, tavane prăbușite în școli, trafic „de coșmar" (din cauză de Firea sau de lipsă de autostrăzi), din când în când, mai auzi și despre câte un MiG care se prăbușește în timpul unei misiuni (din fericire, la ultima ispravă de acest gen, pilotul s-a catapultat). Ideea e că suntem varză la capitolul Apărare pe toată linia.

Ai auzit recent însă că România și-a luat angajamentul de a aloca 2% din PIB pentru Apărare, iar chestia asta ne-a făcut extrem de simpatici în ochii lui Donald Trump. Nu vreau să fiu cârcotaș, dar ăsta a fost probabil și principalul motiv pentru care președintele american a părut atât de amorezat de Iohannis la întâlnirea recentă pe care cei doi au avut-o la Casa Albă. Știi și tu că Trump e foarte ofticat pe țările europene care fac parte din NATO, dar nu-și respectă obligația asumată prin tratat de a aloca celebrul 2% din PIB Apărării.

De altfel, analiștii sunt de părere că, în spatele ușilor închise, întâlnirea dintre cei doi s-a axat pe chestiile astea: schimburi de informații și achizițiile de armament. Cam pe sistemul: „Noi, românii, vă dăm informații, iar voi, americanii, ne dați arme, pe care noi vi le plătim, că acum avem de unde, 2% din PIB".
Bun. Acum să lăsăm bacteriile în spitale, tavanele în școli și pe Petre Daea la Agricultură și să ne concentrăm puțin pe miliardele de euro cu care vom cumpăra armament de la Unchiul Sam (dar și de la verișorii europeni) pentru a ne apăra de Maica Rusie.

Care este, de fapt, suma pe care o vom cheltui pe armament

Întâlnirea Iohannis- Trump din 9 iunie. Fotografie de pe site-ul Administrației prezidențiale

Momentan, Produsul Intern Brut al României pe ultimul an este de vreo 170 de miliarde de euro. Două procente din suma asta înseamnă vreo 3,4 de miliarde de euro. O mare parte din banii ăștia o să intre în soldele amărâților ălora care ard în TAB-uri prin Afganistan, sau cad cu MiG-ul pe timp de pace, dar și în salariile armatelor de generali și amirali de prin minister. Alți bani se duc pe utilități, dar și pentru „întreținere și mentenanță" (în traducere: „cârpeală"). În fine, ca sumă exactă pentru armament știm că ministerul Apărării a trimis în Parlament un document care prevede alocarea a peste 9 miliarde de euro exclusiv pentru înzestrarea de armament. Ei, deja aici vorbim de bani, nu glumă. România pare mai hotărâtă ca niciodată să se înarmeze.

De ce facem asta? Ți-am mai explicat și cu alte ocazii și ai auzit și tu probabil expresiile deja consacrate gen „amenințarea Rusiei", „parteneriatul strategic", sau „dimensiunea apărării flancului sudic" și alte minunății. Răspunsul e, în esență, unul extrem de simplu: ne înarmăm pentru că, pur și simplu, nu mai avem cu ce să ne apărăm. Iar asta ar fi, paradoxal, o veste bună. Pentru că dacă tot vom cheltui niște bani pe arme, oricât de „second hand" ar fi acestea, tot ar fi infinit mai bune decât ce (nu) avem în prezent.

Ce cumpărăm cu 9 miliarde de euro? Sistemele anti-aeriene Patriot

Rachetă Patriot (PAC-2) lansată în 2002. Fotografie de MDA-image, via Wikimedia Commons

Rachetele astea au devenit vedete internaționale cu prilejul Războiului din Golf din '91, când americanii au instalat câteva baterii de acest tip în Israel pentru interceptarea rachetelor balistice irakiene de tip sovietic (botezate „Scud"). Au existat critici că, în realitate, numărul de interceptări nu a fost atât de formidabil, dar asta contează mai puțin acum. Între timp, Patriot a crescut mare și a ajuns la a treia generație – Patriot PAC 3. Nu cred că vom pupa acest model, dar există șanse să luăm „second hand" niște modele PAC 2. Acuma, „second hand" e un fel de a spune, întrucât, în materie de armament, nu e ca și cum ai linii de producție 24 de ore din 24 de unde îți ies rachete din fabrică la fel cum ies Daciile Logan de la Mioveni: majoritatea achizițiilor de armament se fac mai degrabă cu „ce există pe piață" decât cu „ce iese pe fabrică la un moment dat". Oricum, e important să știi că cea mai groasă felie de cașcaval în materie de achiziții vizează apărarea anti-aeriană. La acest capitol, militarii români se gândesc la șapte sisteme de rachete cu rază lungă, un program ale cărui costuri totale se ridică la vreo patru miliarde de euro.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre viitoarea flotă NATO de la Marea Neagră

De ce Patriot? În primul rând, din cauză de Deveselu. Așa-zisul scut anti-rachetă din Oltenia este dedicat interceptării rachetelor cu rază medie și „intermediară". Scutul de la Deveselu nu poate intercepta rachete intercontinentale (alea zboară, pur și simplu, prea repede și nu prea pot fi oprite de nimic inventat de om), dar nu poate lovi nici rachete cu rază scurtă (astea zboară prea jos). Prin urmare, Deveselu este descoperit față de rachetele cu rază scurtă (de care rușii nu duc lipsă). De aici, necesitatea achiziționării de Patriot. Pe lângă asta, Patriot e foarte bun ca sistem de apărare antiaeriană, în general, în condițiile în care, în prezent, la acest capitol noi încă mai defilăm cu niște rachete sovietice din anii '60. Recent, pe șeful Statului Major al Armatei l-a luat gura pe dinainte și a spus, cu subiect și predicat, că vom cumpăra acest tip de sistem american. Gura păcătosului adevăr grăiește, să vedem dacă așa va fi și de această dată.

O nouă escadrilă de avioane F16

Avioane F16. Fotografie de SMSgt Thomas Meneguin, via Wikimedia Commons

Aici, lucrurile sunt și mai simple. Bătrânele MiG-uri, după cum am văzut, pur și simplu abia își mai trag sufletul, iar România a reușit să cumpere, cu chiu cu vai, o primă escadrilă de F16 „second hand", modernizate și tunate prin Portugalia cât să te mai dai o tură cu ele și să poți spune că sunt niște avioane de luptă decente.

„Prima escadrilă ne-a costat vreo 700 de milioane de euro. A doua escadrilă ar trebui să ne coste, teoretic, mai puțin, întrucât „prima oară a fost mai scump" (deoarece costurile au inclus antrenamentul și atestarea primului lot de piloți pe F16, dar și construcția de noi hangare, piste și alte utilități în premieră). Momentan, lucrurile bat pasul pe loc. Ultimul anunț public, ferm, pe această temă datează din martie, când ministrul Apărării Leș a pomenit de achiziționarea a „cel puțin 20 de avioane".

Citește și: NATO si Rusia își umflă mușchii în curtea școlii la care învață și România

De ce am avea nevoie de o a doua escadrilă? Practic, o escadrilă" înseamnă 12 aparate (câte avem acum). Trei dintre ele sunt „în dublă comandă", adică sunt folosite pentru antrenamentul piloților. Mai rămân nouă aparate cu care să aperi România (că de MiG-uri ne putem lipsi). Tehnic, pentru asigurarea unei minime „poliții aeriene" (adică să interceptezi o aeronavă care trece aiurea granița), ai nevoie măcar de două „celule de alarmă" (o „celulă" înseamnă două avioane care pleacă împreună).

O „celulă" pe Câmpia Turzii (ca să aperi țara de unguri și de sârbi, na), una pe Mihail Kogălniceanu (ca să aperi țara de ruși). Asta înseamnă minimum patru avioane. E foarte important câte avioane poți ridica în aer, în secunda asta, din totalul celor pe care le ai, dacă dă războiul peste tine. Standardele NATO cele mai optimiste vorbesc de un procent de 50%. Cu alte cuvinte, în cel mai fericit caz, în caz de bubuială, ar trebui măcar jumătate să le ridici în aer, pe loc (se presupune că cealaltă jumătate e în mentenanță, la șurubăreală, nu au armament puse pe ele, au piloți în ziua liberă etc.). Or, ca să ai și tu barem zece aparate (cifra e dată strict ca exemplu) gata să plece la luptă, în orice moment, ți-ar trebui un „stoc" de minimum 20 de avioane. D-aia ar fi nevoie de o a doua escadrilă. Și, evident, de o altă căruță de bani cu care să o cumperi.

Corvetele antisubmarin

Corvete antisubmarin tip Sigma. Fotografie de Bruno Cleries, via Wikimedia Commons

După anexarea Crimeei în 2014, toată peninsula asta s-a militarizat. În momentul de față, avem o grupare rusească de forțe navale la mai puțin de 400 de km de Constanța. Grupare de forțe extrem de importantă. Anul trecut, în Marea Neagră rușii au făcut un amplu exercițiu militar, intitulat „Caucaz". La finalul exercițiului, șeful Statului Major al Armatei Ruse, Valeri Gherasimov declara următoarele:

„Controlăm în întregime bazinul Marea Neagră și suntem capabili să lovim orice țintă din momentul în care se pune în mișcare din portul de dislocare."

„Este evident necesar că noi trebuie să luăm măsuri în ceea ce privește dotarea forțelor navale", este de părere Vergil Chițac, fost ofițer de marină (amiral în rezervă) și fost rector al Academiei Navale.

Citește și: Am fost la exercițiul NATO unde americanii și românii au mimat cum vor lupta cu Rusia

Bun, avem o amenințare cât se poate de reală în zona Mării Negre, cu declarații rostite fără perdea de mai-marii Armatei Ruse. Noi ce avem? Avem două fregate achiziționate de minunatul guvern Năstase. Ele au ajuns în România în 2005 și de atunci stau neînarmate. Mă rog, au doar un tun amărât pe care poți să-l folosești ca să tragi în pirați și niște torpile, dar asta e vax dacă rușii îți trimit o rachetă peste tine fix din Sevastopol. „Trebuiau să fie în etapa a doua de modernizare încă din 2008. E inexplicabil pentru mine de ce nu am găsit bani", spune Chițac.

Nu avem fregate, dar măcar să ne luăm niște corvete. „Conceptul de smart defense și connected forces asta înseamnă: dacă facem parte dintr-o structură, nu ne înarmăm în paralel. Dacă tu iei un tip de armă, eu iau un alt tip de armament", spune Chițac.

Pe acest concept, în 2016, la MApN a început o acțiune de dotare a forțelor navale. Un grup de lucru a analizat „vreo 13 variante" și s-a ajuns la concluzia că dotarea, pentru Forțele Navale, cu corvetele olandeze de tip Sigma (specializate în lupta antisubmarină) e cea mai potrivită pentru noi.

„Acuma, dacă atâția oameni deștepți din Marină, împreună cu cei de la Departamentul pentru Armamente, plus expertiza NATO, au stabilit că asta e configurația și că e nevoie de corvete, nu avem ce să discutăm mai mult", spune amiralul în rezervă.

Bine, asta nu i-a împiedicat pe politicieni să bage niște bețe în roate și să-l facă pe incredibilul domn Tăriceanu să se întrebe „de ce am avea noi nevoie de corvete?"

„Problema la Marea Neagră e că e o mare mică. Rușii vor avea aici 4-5 submarine diesel, de o mărime mai mică. Sunt foarte silențioase. În momentul când începe războiul, tot ce ai pe suprafață se prezumă că dispare. Și atunci, ce rămâne important? Submarinele. Pe astea le localizezi foarte greu", spune Chițac. D-aia e nevoie de corvete antisubmarin. Jucăriile astea, cu tot cu echipamente și arme, costă vreo 1,6 miliarde de euro.

Cumpărăm și blindate de la Licuriciul cel mare în domeniul ăsta, adică Germania

Fotografie de yetdark via Flickr

La alte capitole legate de înzestrare, mai putem bifa programul viitorului transportor blindat pentru trupe (TAB-urile de acum sunt din aceeași eră cu MiG-urile), un program pentru care statul român a semnat deja o înțelegere cu nemții de la Rheinmetall (ăștia ar cam fi licuriciul cel mare în materie de blindate). Deși armata ar avea nevoie de vreo 700 de blindate, în memorandumul trimis în aprilie Parlamentului, se vorbește doar de o primă etapă – achiziția a doar 94 de transportoare. Costurile totale sunt de circa 370 de milioane de euro.

Citește și: Tot ce poți să faci dacă sună pe bune alarma și vin bombele peste un oraș din România

Alte jucării pentru băieții mari în uniforme kaki includ „Sistemele de instalații mobile de lansare de rachete antinavă" – vreo 200 de milioane de euro. Este vorba despre un înlocuitor al anticelor baterii de coastă: în loc de tunuri, folosești rachete antinavă lansate de pe țărm. Alte aproape 200 de milioane de euro s-ar duce în sisteme de comunicații. Alte 690 de milioane sunt destinate dotării cu așa-zisele „sisteme lansatoare multiple de rachete cu bătaie mare". Mai pe românește spus, vorbim aici de katiușe. Deosebirea principală constă în raza de acțiune – sistemele moderne „trag" la peste 40-50 de kilometri și pot ajunge chiar și la peste 100 de kilometri.

Deci după cum vezi, cumpărăturile astea trebuie făcute pe termen lung. Adică nu faci nici o șmecherie dacă aloci anul ăsta 2% din PIB pentru Armată, doar ca să-l impresionezi pe Trump, după care, în anii următori, tai toate cheltuielile militare. Că în realitate nu te alegi cu nimic.

Citește și alte articole despre NATO și Armată:
Protestele din Rusia îți arată cum ar fi fost România fără UE și NATO

Am întrebat militari americani care se pregătesc de război ce le place și ce nu în România

Tagged:
Features
Donald Trump
ΝΑΤΟ
Política
PIB
avioane
rachete
arme
armament