Cum îi facem pe refugiați să se simtă bineveniți?

Mii de oameni au mărșăluit sâmbăta trecută prin centrul Londrei, în cadrul unui protest masiv cu un scop simplu: să ajute refugiații. Voluntari, politicieni, câțiva actori și actrițe și un grup mic de refugiați s-au strâns în Park Lane, după care s-au îndreptat spre Piccadilly și Piața Parlamentului.

Lunea asta, în New York, va avea loc summitul Națiunilor Unite pentru refugiați și imigranți, deci acest protest, inițiat de gruparea Solidarity with Refugees, a fost cu scopul de a stârni un pic lumea. L-am trimis pe fotograful Chris Bethell, ca să vorbească cu lumea despre ce pot face practic pentru a sprijini refugiații din Anglia. Într-un timp în care tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani cred că cea mai bună metodă de schimbare socială și politică e prin proteste și adunări, iar cei în vârstă își pun bazele în semnarea de petiții, ne-am gândit să aflăm direct de la protestatari ce cred ei că pot face pentru refugiați.

Videos by VICE

@CBethell_Photo

Chantal Delilkan

Putem să încercăm să le oferim o cazare decentă și joburi ca să se poată pune pe picioare. Trebuie să depunem un efort mai mare ca să se simtă ca acasă. De asemenea, trebuie să-i facem să se simtă în siguranță. Probabil ei se simt alienați aici, așa că trebuie să-i integrăm în comunitatea noastră.

Libertariana (stânga) și Anne Brook

Anne: Oamenii se pot duce la consiliile locale sau membrii din parlament și să le spună: „Nu vă mai căcați pe voi, trebuie să-i facem pe oamenii ăștia să se simtă bineveniți.”

Libertariana: Eu consider că la un nivel personal, ar trebui să vorbim cu familia, prietenii, generațiile mai în vârstă, atunci când ceva nu este în regulă. Indiferent dacă e vorba de rasism, islamofobie, trebuie să discuți cu calm, rațiune și bunătate. Așa educăm lumea.

Lydia Burke și Jack Richards

Lydia: Eu consider, asta s-ar putea să sune penal, că e vorba de cât de prietenos ești cu oamenii. Trebuie să-i tratezi ca pe niște ființe umane. În oraș sunt multe organizații care sprijină refugiații și pe cei care au nevoie de azil, deci oricine poate să se implice, dacă vrea.

Anold Murove și Maryem Chowdhury

Maryem: Eu cred că e important să-i tratăm ca pe ai noștri. La sfârșitul zilei, suntem toți făcuți din același aluat. E important să le oferim respect și dragoste și să-i tratăm ca pe familia sau prietenii noștri.

Alan Mitchell

Eu sunt de părere că trebuie să formezi relații ca să poți să-i faci pe oameni să se simtă ca acasă, să creezi legături de prietenie. Trebuie să îndepărtăm barierele culturale care ne separă și să fim umani cu oamenii.

Evident, nu prea avem ce să facem în legătură cu politicile aplicate, decât să constrângem guvernul. Există depozite pline de donații care trebuiesc organizate, e nevoie de acțiuni caritabile și conștientizarea problemelor. Informația trebuie să circule. Plus, influențarea membrilor din parlament e un lucru care necesită o presiune constantă.

Barbera și Dom Gwinnett

Dom: În primul rând, e important ca oamenii să contribuie la evenimente de genul: marșuri, petiții online, articole din ziare, scrisori către politicieni și contactarea consiliilor locale. Un alt lucru pe care-l pot face e să sprijine oamenii care sunt vizați. Trebuie să vorbim cu ei și să renunțăm la atitudinea agresivă. Trebuie doar să fii de partea persoanei.

Barbera: Autoritățile locale ar trebuie să asigure o infrastructură, iar aici pot ajuta și grupările de voluntari. Dar guvernul trebuie să investească bani pentru ca refugiații să se integreze în comunitățile locale.

Janet Austen

În primul rând, ei sunt refugiați, nu imigranți. Trebuie catalogați corespunzător, iar atunci britanici o să primească refugiați cum au făcut întotdeauna. Apoi, mi-ar plăcea ca familiile britanice să ajute familiile de refugiați, pentru a se acomoda cu obiceiurile noastre. De exemplu: faptul că ploaia nu ne oprește din a ne face treaba. Până la urmă, cu toții suntem refugiați și imigranți în Anglia.

Rodrigo Torres

Trebuie să continuăm ce facem și acum: practic să vorbim în numele lor și pentru ei. În momentul ăsta, ei nu au un cuvânt de spus și trebuie să ne asigurăm că nevoile lor sunt exprimate cu voce tare. De exemplu, asta e o pancartă pe care au făcut-o copii din Calais. Orice modalitate de a transmite vorbele lor e crucială. Noi suntem un mediu prin care ei pot comunica.

Verity Wislocki (stânga) și Surraya Sumner

Surraya: Trebuie să schimbăm atitudinea negativă din media, pentru că asta afectează felul în care publicul percepe problema.

Verity: Da, consider că ăsta e un punct foarte important; populația trebuie educată.

Surraya: Noi suntem implicate într-o grupare locală, numită Elmbridge Can și una dintre acțiunile pe care vrem să le întreprindem e să înființăm un program de educare, ca oamenii să înțeleagă că refugiații nu sunt cei vinovați. Oamenii deseori dau vina pe ei pentru problemele din domeniul sănătății sau de acomodare și nu e cazul.

Verity: De asemenea, vreau să fac un documentar despre refugiați și reportajele media. Se va numi: „Another News Story”.

Felicity Rose

Mai bine îi ajutăm să ajungă aici, decât să le spunem că au voie să vină și să-și lase copii în urmă. Oamenii pot ajuta prin donații, mâncare, haine, pentru taberele care nu au provizii. Oamenii se pot înscrie ca voluntari și cel mai important e să rămână solidari cu refugiații.

Thom Flint, Rachel Walker și Beth Childs ( de la stânga la dreapta)

Rachel: Eu consider că narativa otrăvitoare și negativă de peste tot din țară e foarte puternică, iar refugiații nu se simt bineveniți. E chiar intimidant să vorbești într-un sens pozitiv despre refugiați. Cel mai curajos lucru pe care-l pot face oamenii este să vorbească deschis despre asta. Chiar cred că ar face o diferență.

Beth: Implicarea în astfel de evenimente este importantă. Atunci când vii la un astfel de eveniment, îți dai seama că oricine poate să facă asta, nu trebuie să fii super interesat de politică ca să te implici.

Thom: Eu cred că există modalități directe de a ajuta refugiații. Implicarea în grupările locale de voluntari e un lucru bun, mai ales în orașele mari. De exemplu, e o grupare în Stoke Newington, care ține întâlniri în fiecare duminică, după slujba de la biserică. E un loc unde pot veni refugiații și cei care caută azil politic. Ei îți oferă un tuns, lecții de limba engleză și alte lucruri de genul.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre situația refugiaților:
Cum se ajută refugiații sirieni între ei ca să se adapteze la viața în străinătate
Refugiatele siriene devin soții de mâna a doua în Turcia
Mii de refugiați sunt evacuați din tabăra de refugiați improvizată în Idomeni