Știri

Viața în epidemie: cum fac față izolării dependenții români de droguri

Izolați social sau hărțuiți de polițiști pe stradă, consumatorii români de droguri continuă să facă ce știu mai bine: să supraviețuiască.
29 Aprilie 2020, 8:47am
dependenti de droguri, droguri, izolare, politia romana, metadona
Unii consumatori ies pe stradă pentru marfă sau încearcă să se lase

„Câteodată, îmi vine să mă dau cu capul de pereți, iar drogurile ajută cumva, doar că e un echilibru fin pe care trebuie să îl mențin”, spune George (34), consumator de ketamină, ce se descrie drept „high functioning junkie”. Îi lipsește foarte mult socializarea în persoană de dinaintea stării de urgență și din cauza asta are tendințe de abuz, mai ales seara, după muncă, pe care încearcă să le controleze. Viorel Roman, psiholog în cadrul clinicii de tratare a dependențelor ALIAT, spune că principala problemă a consumatorilor în această perioadă este schimbarea rutinei.

Gândul că ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale în caz de supradoză îi amplifică lui George anxietatea. Pentru cei ca el, mai multe organizații specializate în harm reduction au lansat un ghid care conține și sfaturi de prevenire a supradozelor. De pildă, consumatorii de heroină sunt îndemnați să-și facă provizii de naloxonă (medicament ce blochează acțiunea opioidelor), dar și să evite amestecurile cu alte substanțe ce inhibă activitatea sistemul respirator.

Din fericire, o bună parte din cazurile de sevraj (70-90% în cazul alcoolului) pot fi gestionate cu pacientul acasă, dar el trebuie neapărat să fie în contact cu medicul psihiatru care prescrie medicația pentru sevraj, consideră psihologul Viorel Roman. Cazurile mai agresive necesită internare de urgență în secțiile de toxicomani ale spitalelor de psihiatrie.

George zice că dependența lui e mai mult psihică și nu-l înspăimântă gândul c-ar putea rămâne fără marfă, a mai trecut prin asta. „Aș dispera o zi pe telefoane, apoi m-aș calma. Aș băga un joc, un film.” Și Nicu, psihoterapeut expat în UK și fumător de zece, 12 grame de iarbă lună, se așteaptă să fie stresat și iritat o săptămână, apoi să-și direcționeze atenția asupra altor lucruri. „Cel mai greu e dacă n-am nimic de făcut și nici de fumat, atunci sunt mort.” De când stă acasă, tentația de a mai fuma „un cuiuț mic” e constantă. „Încerc să mă mulțumesc cu unul sau două babane. Când fumez, dispare angoasa că sunt prins în casă și viața e de căcat, mă pot focusa pe relaxare, muzică sau meditație”, explică el.

Și Dragoș (20), care până acum a trecut prin toate drogurile posibile, iar în ultimii ani „și-a ciuruit vena”, vede pandemia ca pe un detox pe care-l aștepta de ceva vreme. A înlocuit heroina cu metadonă și încearcă să țină consumul de iarbă sub control prin „activități constructive” - învață programare. Deși dorința de a lua pauză pare ușor contraintuitivă într-o perioadă ca asta, cazul său nu e singular, explică Viorel Roman, psiholog în cadrul clinicii de tratare a dependențelor ALIAT:

„Unii reușesc să transforme această perioadă într-o oportunitate, pentru că distanțarea socială reduce triggerii externi de consum. Rămâne de văzut cât de sustenabil va fi acest lucru după reluarea apropierii sociale.”

În schimb, Codrin (37), artist dependent de speed, nu e la fel de optimist. O dată la două săptămâni comandă 50 de grame prin dark web, din care 15 ajung la prieteni. În perioada asta, toată afacerea îl costă 80 de euro, cu 30 mai mult decât înaintea închiderii granițelor. Trage și de șapte ori pe zi, pentru a-și trata depresia de care suferă de când a divorțat și își vede mai rar copilul. De când cu starea urgență îi e și mai greu să controleze consumul, mai ales că nu poate da graffiti în oraș în fiecare noapte, ca înainte. „Pot sta fără să bag continuu doar când am un ghiozdan plin de sprayuri, un perete și Beethoven în căști.” De-asta încalcă carantina de două, trei ori pe săptămână și iese. „Într-o zi am făcut 48 de mii de pași”, spune el.

Dacă stă mereu în casă și trage, se deprimă. „Mi-e silă de mine, mă bucur de high pentru trei minute, apoi îmi vine să-mi dau pumni că fac asta.” Sentimentele de rușine și vinovăție extremă pe care le simte Codrin sunt comune în cazul consumatorilor care recidivează, spune psihologul ALIAT. Incapacitatea de a rezista substanței produce o senzație de eșec atât de intensă, încât anulează orice succes obținut până atunci. „Noi îi ajutăm să nu ofere putere absolută acelei false autorități interne care le spune că au eșuat total. Pot relua procesul cu mai multă atenție și să învețe din această experiență, pentru că nicio recidivă nu pornește din senin”, adaugă Viorel Roman.

Cine vrea să se lase de heroină trebuie să aștepte

Dacă unii dintre consumatori cu care am vorbit au dealerul încă activ sau provizii făcute, alții nu-s la fel de norocoși. Dragoș își cumpără metadona de pe stradă, deseori la preț umflat, deoarece clinicile care derulează programe de tratament nu primesc pacienți noi. „Nu avem siguranța că furnizorul are stocuri suficiente pentru perioada următoare. Facem eforturi sa acoperim nevoia celor care sunt deja în tratament”, spune Ioana Ianoș, coordonatoarea Centrului de Sănătate ARAS, care are 210 beneficiari înscriși în programul de metadonă. Stocurile existente mai ajung pentru două luni. Pe lista de așteptare sunt 50 de persoane. Înainte de Paște, numărul de solicitări zilnice a fost mai mare decât în restul anului, cu o medie de trei pe zi. Totuși, nu toți cei care sună vor să fie trecuți pe listă. Ei nu au timp de așteptat, au nevoie de o soluție urgentă, așa că ori își iau de pe stradă, ori continuă cu heroina.

Unii dintre solicitanți sunt emigranți aflați în carantină care făceau tratament substitutiv în țările de adopție. „În mod normal, i-am trimite către Agenția Națională Antidrog (ANA), dar nici ei nu mai primesc nimic.” Fapt confirmat de ANA într-un comunicat, încă din martie. Documentul arată că solicitanții noi vor fi puși pe o listă de așteptare și vor fi evaluați după terminarea crizei. „Limitările bugetare și de personal impun stabilirea priorităților și o abordare pragmatică a implementării serviciilor de asistență”, se arată într-un răspuns transmis VICE de reprezentantul departamentului de Relații Publice din cadrul ANA. Pe scurt, nu-s bani.

Statul român nu se află la prima criză de metadonă. Toamna trecută, VICE scria despre cum centrele publice depindeau de un singur furnizor, iar acesta nu producea suficiente medicamente, sub pretextul că lipsea o estimare concretă a nevoii de metadonă.

Consumatorii fără domiciliu își iau amenzi pentru încălcarea carantinei

Oamenii străzii dependenți de heroină se îngrămădesc să ridice pachetele oferite de ONG-ul Carusel, care-i și instruiește în privința distanțării sociale

Odată pe săptămână, seara, mai mulți consumatori fără adăpost, unii cu măști ponosite, alții fără, se strâng la piața Unirii, în București, pentru a primi pachete alimentare, produse de igienă, consumabile medicale, seringi și un ceai cald din partea asociaței Carusel. Nerăbdători, la început se îngrămădesc să ia pachetele, dar sunt instruiți să respecte distanțarea socială. Majoritatea sunt beneficiari vechi, vorbesc pe un ton familiar cu angajații și voluntarii asociației. Cu ajutorul lor se mențin pe linia de plutire, dar și prin cerșit și muncă cu ziua.

Însă banii se fac mai greu acum, îmi povestește un consumator de legale și heroină în vârstă de 29 de ani. Pentru că este infectat cu HIV, ca mulți alți oameni ai străzii, statul îi dă o indemnizație lunară, dar ea nu poate fi ridicată fără acte de identitate. Iar majoritatea oamenilor fără adăpost nu au buletine. Cu toate astea, sunt amendați de poliție când sunt prinși fără declarație pe proprie răspundere: „Mi-au dat două mii [de lei amendă], dar n-am cum să plătesc, n-am casă, mașină, n-au ce să-mi ia. Nu pot plăti din pensia pe care o am”, spune tânărul.

Bolnav de o formă gravă de varice și seropozitiv, noul coronavirus este ultima grijă a unui consumator

„Și eu am primit amendă”, zice un alt consumator, de 51 de ani, de sub masca care nu-i acoperă și nasul, deși are un acces de tuse. Bagă două bile pe zi, dar așteaptă sfârșitul stării de urgență, ca să se interneze și să treacă pe tratament substitutiv cu metadonă.

Cei mai norocoși dintre ei stau în chirie. Alții mai prind loc în adăposturi temporare de noapte, dar acolo situația este uneori mai rea decât pe stradă. „Se lasa cu scandal și bătăi”, îmi zice un consumator de 42 de ani, fără buletin, seropozitiv și chinuit de o formă gravă de varice. După 22 de ani de droguri și HIV, coronavirusul e ultima lui grijă:

„Dacă-l văd, îl iau, îl pup și fug cu el în munți, să nu dau la nimeni. Nu mi-e frică de el, aș vrea să-l iau, pentru că asta nu e viață.”

Izolați social sau hărțuiți de polițiști pe stradă, consumatorii români de droguri continuă să facă ce știu mai bine: să supraviețuiască. Atât timp cât încă găsesc marfă, viețile lor se vor desfășura în aproximativ aceiași parametri, chit că pentru unii este mai greu să facă rost de bani. „Prostituția, drogurile, armele și muniția n-o să dispară niciodată”, îmi spune consumatorul de 42 de ani.

Dacă ai probleme cu gestionarea consumului de substanțe în perioada asta, apelează Clinica ALIAT, din București, la 0727 880 447 pentru a solicita eliberarea de rețete gratuite sau compensate și consultații psihiatrice la distanță.

Dacă ești asigurat, poți solicita servicii gratuite de psihoterapie online sau prin telefon cu specialiști în adicții, indiferent din ce oraș ești: 0727 880 447 pentru clinica ALIAT din București și 0720 863 222 pentru cea din Suceava.

*Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea subiecților

Editor: Ioana Moldoveanu