Petrecerile reale din Ferentari n-au nicio treabă cu bairamurile de hipsteri pe care le vezi pe Facebook

Acum o lună ți-am prezentat câteva fragmente din viețile femeilor din Ferentari, și poveștile lor mai mult sau mai puțin triste. Și, pentru că tot sunt la modă chefurile în cartierul de la capătul liniei 23, m-am gândit să-ți prezint câteva detalii despre cum vine o petrecere pe bune acolo și cum se leagă viețile oamenilor în jurul ei. Un fel de Crash din cel mai cunoscut cartier al Bucureștiului.

Foran era un  băiat care a ieșit de la pârnaie anul trecut. Cât a fost închis, din casă de la el se auzea numai melodia aia „Sa nu plângi băiatul meu". O asculta mă-sa la scară și îi blestema pe toți de pe alee că nu știa cine l-a prăduit. Îi ținea de urât cățeaua familiei, Amanet, numită așa pentru că o lăsase el o dată la cineva pentru 20 de lei.

Ăsta intrase pentru tâlhărie și trafic cu țigări. Bine, în Ferentari când intră cineva la pușcarie sunt doar trei motive - țigări, droguri sau femei - că așa se ține economia în cartier. Cât a fost la pârnaie, l-a ținut cu pachete soră-sa, Oana, care făcea videochat. El o iubea mult, dar mereu se jura fals pe ea, la orice zicea „Să moară Oana!". Până într-o zi când ieșise asta la pâine și a lovit-o unul care-și parca mașina. De atunci nu s-a mai jurat fals pe ea.

Când era în libertate, Foran se ducea la piață la Progresul. Cât era ziua de mare, prostea lumea pe acolo, spunea „Țigări, Țigări, Țigări!" și, când se oprea vreunul, îi zicea: „Stai așa, boss, dă-mi bani că merg la mașină să ți le aduc". Din momentul ăla o rupea la fugă, o lua printre străduțe și aștepta frumos autobuzul 323 în stație. I-a mers bine până atunci când l-au ridicat la șase dimineața mascații și i-au dat trei ani de închisoare.

Tot chinul a luat sfârșit într-o zi de vară, anul trecut, când mă-să ne-a anunțat pe toți că vine acasă puterea familiei Foran! Cum a venit de la pârnaie și-a postat pe Facebook un mesaj prin care anunța un bairam, dar invită doar câțiva prieteni, cei care nu s-au dat loviți când a dat de greu.

Și postase melodia „Răzbunarea" a lui Dani Mocanu. Bineînțeles că am mers și eu la bairam, că mă cunoșteam cu Oana. Pe la ora zece așa, se umpluse casa de ciorditori și curve. Îmi lăsasem și eu pachetul de țigări pe masă când am intrat, unul l-a luat și i-a servit pe toți din el. Toți prietenii lui aveau cămăși d-alea cu gulerul ridicat în sus, cum purta Sorinel Puștiu, și băteau la tarabane. O văd și pe Roxana, o vecină care se prostituează în stația la 220 și care mi-a zis odată: „Uite, sormeo, în locul ăsta era să mă omoare unul o data că nu ne-am înțeles la bani". Acu era fericită, dansa cu un drogat din zonă și ăla îi cânta „Fă sângerito, fă haladito, fă șmecherito", melodia aia a lui Romeo – Oh Carolina și ea se lăsa din șolduri până jos.

Roxana asta avea și probleme pshihice, le zicea tuturor care aveau durere de cap: „Aaa, ai tumoră!". Și, dacă știa că cineva din cartier e bolnav, dădea zvon că a murit deja. Eu mai aveam haine pe care nu le mai purtăm și i le dădeam de pomană. Când se murdăreau, în loc să le spele, asta le arunca, zici că era Columbeanca.

La un moment dat, îl văd și pe Beto, cel mai bun prieten al lui Foran, și cu nevastă-sa, zisă Dambla, de la damblagie. Era mare ciorditor. I-a adus și cadou de bun venit un spray d-ăla ieftin, care mai era și de damă, nici măcar n-a fost atent când l-a furat. Dar gestul contează, nu? Bine, a vrut să îl ia înapoi. Făcea spume că „pe masă la ăștia a lu' cutare au pus sarmale, fripturi, mici și mie mi-au pus ca la săraci, cartofi prăjiți și câteva alune. Doamnee, uite și tu ce băutură puțină are, dacă știam aduceam eu de acasă, că am la băuturăăă". Se uita spre Dambla: „Ia zi tu, nevastă, nu am eu multă băutură în casă?!", la care ea-i răspunde: „Daaa, are peste o sticlă".

Era băiat bun Beto, era un fel de primar de scară. Odată s-a hotărât să facă trecere de pietoni singur în față blocului, să se joace fii-sa liniștită afară. A desenat linii d-alea cu niște var. Eu am strigat atunci la el că e caz penal, dar el mi-a zis doar atât: „Nu e, fata mea, vezi dacă auzi ceva și de un semafor". Acu nu mai stă în bloc cu mine, s-a mutat pe Aleea Livelizor, într-un bloc în care nimeni nu plătește întreținerea, pentru că nu au administrator.

Muzica răsuna în tot cartierul prin melodia preferată a lui Foran, „Cunoștințe false" a lui Dani Mocanu. La un moment dat am observat că venise la bairam și Spoitorul, pe care Foran și mă-să îl bănuiau că i-a turnat atunci. Se jura pe fii-su că „să moară Cristi dacă io v-am făcut felul atunci". Fără să stea prea mult la discuție, Foran i-a tras un pumn. Mă-sa și soră-sa lui Foran au venit să-l țină, să nu-l omoare pe Spoitorul. Cel din urmă a profitat de ocazie ca să-i care pumni în față. Nervos că-l țineau cât era bătut, Foran i-a dat un pumn soră-sii. La final, toți erau bătuți, Foran cu ochii umflați, soră-sa cu gheață la nas.

Petrecerea s-a spart pe la două noaptea, că sunase unul la poliție, dar înainte să se termine mă întâlnisem cu Giorgiana, care mi-a zis să ieșim a doua zi la o țigară. Am crescut cu ea de mică și știam c-a fost cu tot cartierul și la toți era domnișoară. După fiecare relație se jurau ăia cu care umbla: „Să moară tata, a fost domnișoară la mine". Toți bărbații care voiau să se vadă cu ea știau că trebuie să vină cu un meniu de la Mc și un milion. Mă-sa și ta-su o credeau cuminte, că mergea la școală, dar asta era toată ziua la cazinou. Pe Facebook la ea scria că lucrează ca fotomodel la Calvin Klein, deși nu avea mai puțin de 72 de kilograme.

Mi-a povestit că l-a cunoscut pe unul, Remus Frumosul, din Piața Ferentari. S-a îndrăgostit de el pentru că i-a cumpărat o placă de păr Remington de patru milioane. Bine, când n-avea bani umbla prin cartier s-o vândă.

Ăsta avea bani, era mai cizelat. O ducea mereu în mall, să îi cumpere haine. Până atunci ea își lua de la Big Berceni, dar, când a văzut că ăsta e fraierică, se dădea la firme mari, voia numai de la Tommy și Guess. Odată s-au certat și i-a luat ăsteia teneșii înapoi, a lăsat-o desculță. S-au împăcat repede, că ăsta chiar se îndrăgostise, o lua cu el peste tot că era bătăușă. Se purta ca bărbații, el bea Pepsi și ea cerea Ursus.

Într-o zi el a spus că vrea să îi cunoască părinții. Ei îi era rușine, că erau amărâți. Mă-sa cu tac-su furau de la Mall de la Afi. Mereu îi vedeam cum piuiau alarmele alea când ieșeau din magazine, dar ei nu recunoșteau și ziceau că-s florari.

Bine, erau, adică mă-să ieșea mereu la poartă cu o găleata cu flori, în general erau uscate și erau d-alea de câmp, dar le dădea scump, cu opt lei firul. Zici că vindea trandafiri. Când vedea că nu cumpără nimeni se enerva și arunca apa din găleata pe stradă și zicea: „Mânca-i-ar cancerul de români, unu nu cumpără, au dușmănie pe mine".

Odată era o nuntă prin zonă și mă-sa lu Giorgiana încerca să își vândă florile. Se apropie de un cuplu în care se vedea că bărbatul era mai în vârstă decât femeia, și i-au făcut semn că nu vor flori. La care mă-sa, de ciudă că nu au vrut, zice: „Aaa, nu cumperi flori? Trăiești cu tac-tu, nebunooo".

Tac-su Giorgianei mai mult stătea pe acasă și juca barbut, ori mergea la furat prin Mall. Era și tare în gură. Odată și-a luat bătaie ca lumea de la un vecin. Ăla își ținea un sac de gunoi la poartă și pe el l-a deranjat, „De ce să țină sacul ăla de gunoi la poartă?! Că miroase".  Și dacă mergeai în casă la ei, zici că erai în parc, își stingeau țigările pe jos. Vecinul ăla l-a luat la picioare și ăsta nu zicea nimic, doar stătea cu mâinile încrucișate și țipa „futu-te-n gură!".

În fine, o duce Remus pe Giorgiana la el acasă să i-o prezinte mă-sii. „Ce zici, mamă, de nevastă-mea?" Femeii nu prea i-a plăcut de ea și i-a zis: „Mă, mamă, e drăguță, dar trebuie să o ducem la salon, la Dikos, să o aranjăm puțin, ce e părul ăla în capul ei?". Giorgiana deja prinsese boală pe ea. Până la urmă a convins-o Remus pe mă-sa să meargă să se înțeleagă cu părinții fetei.

Mama lui Remus i-a anunțat că are bani băiatul ei și că vrea s-o ia de nevastă. Mama Giorgianei a simțit și ea momentul și i-a zis: „Da, mamă, dar mai întâi să ne pună și nouă gresie și faianță în toată casa." Au scos sistemul de boxe în curte, mă-sa Giorgianei și-a pus tot aurul pe ea, tac-su era la costum, deși erau peste 30 de grade afară.

Ajunge Remus cu mă-sa la ei. Tac-su Giorgianei începe: „Să moară familia mea dacă se face nuntă, dacă nu vine Guță." Mă-sa lui Remus, mai spălată, îi zice fiului ei: „Mă, dar unde-n sânge m-ai adus? Auzi ce zice izinitul ăsta, că vrea nuntă cu Guță și el nici tuns în cap nu e." Mă-sa Giorgianei ripostează: „Cuscră, dar e frumos să vorbești așa? Nici măcar Costel Biju? Vindem ceva și îi facem la fată nuntă mare, cu fală".

Mă-sa lui Remus deja se enervase. Până la urmă s-au înțeles că fac la anul nuntă mare. Între timp, Remus a plecat în Olanda să mai facă niște bani. Nu o mai sună așa des pe Giorgiana, că a dat de o babă cu bani. Fata a intrat în depresie, că-și anunțase toată familia că face mare nuntă. Începuse s-o ardă numai pe la Hanul Drumețului, se îmbârligase cu un ospătar de acolo. Mie îmi convenea, că aveam mereu masa lângă lăutari. Ne-am distrat în perioada aia mișto, până a aflat Remus și nu a vrut să mai știe de ea. Până la urmă a rămas cu ospătarul și au plecat împreună în Austria. El a furat, că nu-i mai ieșea șpaga ca ospătar, iar ea cică are grijă de niște copii. Eu cred că sigur a băgat-o la treabă.