De ce nu mai moare odată mitul „protestatarului plătit”

În transformarea de la ceea ce numește chiar el „latura rozalie" a radicalismului, până la „steagul negru al anarhiei", care-a durat 13 ani, Taino Borrell nu mai auzise niciodată termenul de „protestatar plătit" până anul ăsta în ianuarie. Dar la câteva ore după inaugurarea lui Donald Trump, pe când anti-fascistul mărșăluia alături de zece mii de alți activiști în jurul clădirii parlamentului din Arizona, o femeie, probabil încurajată de victoria propriului candidat, i-a scuipat cuvintele astea fix în față.

Ce dubios, își aduce aminte că s-a gândit atunci. Dacă-i pe-așa, atunci vreau să fiu plătit.

E clar că victoria lui Trump nu a ajutat la vindecarea amărăciunii și-a furiei care-au divizat țara. Asta înseamnă că milioane de oameni au ieșit în stradă ca să demonstreze că rezistă, dar mai înseamnă și că alte milioane de oameni consideră că protestele alea sunt mai degrabă artificiale decât organice și-s puse la cale de niște grupuri dubioase, care vorbesc doar în numele unei mici minorități dintre americani.

Narațiunea cu „protestatarul plătit" e mai mult decât o teorie a conspirației marginală – însuși președintele tot amplifică o poveste pe care-a tot marșat în campanie, în care „anarhiștii de profesie" și „golanii" lucrează la stoparea agendei lui.

Și, pe măsură ce republicanii s-au confruntat cu reacții furioase și huiduieli la întâlniri din primăriile de pe tot cuprinsul țării luna asta, Trump, spre surpriza nimănui, a catalogat scurt frustrarea alegătorilor ca fiind munca unor agitatori plătiți. I-au ținut isonul și alți câțiva politicieni republicani, printre care și reprezentantul din Utah, Jason Chaffetz, care și-a acuzat mulți dintre protestatarii din primărie că sunt plătiți să urle la el. Când s-a adunat mulțimea în fața biroului din Miami al senatorului de Florida Marco Rubio, la scurt timp după inaugurarea acestuia, ofițerul lui de presă a emis o declarație despre „extremiștii de stânga" care suna ca și cum ar fi fost citată direct din manualul lui Trump. După câteva zile, într-o manevră similară, senatorul de Colorado Cory Gardner a susținut că apelurile telefonice care-i inundau biroul erau opera „protestatarilor plătiți din alte colțuri ale țării". (Reprezentanții birourilor lui Chaffetz, Rubio și Gardner nu mi-au răspuns când i-au întrebat de ce presupun că protestatarii sunt plătiți.)

Ar fi ușor să treci declarațiile lor cu vederea, să spui că-s strategii, eforturi de rutină pentru a știrbi puterea adversarilor lor politici. Dar ideea asta a ajuns chiar să influențeze politicile publice: săptămâna trecută, senatul din Arizona a votat pentru aprobarea unui proiect de lege care-ar băga la închisoare organizatorii de demonstrații care devin violente, prin intermediul aceleiași legislații care combate crima organizată. Unii dintre aleșii republicani chiar au reprodus limbajul teoriei conspirației răspândite de Trump și au citat „agenți provocatori cvasi-profesioniști", „încurajați" de binefăcători misterioși, când au argumentat motivele pentru care au votat pentru aprobarea SB 1142. (Legea mai trebuie să treacă de camera deputaților din Arizona și să fie aprobată de guvernator; se presupune că s-ar confrunta cu o puternică opoziție legală.)

Merită spus că în zona Arizonei n-au prea existat proteste majore – sau, cel puțin, niciunul care să explice motivele de îngrijorare care i-au determinat pe senatorii republicani din statul respectiv să conceapă proiectul de lege 1142. E posibil ca cel mai mare eveniment să fi fost o adunare de o mie de persoane care au sărbătorit o moschee. Katie Hobbs, liderul minorității democrate din senatul Arizonei, a sugerat că evenimentul care a provocat apariția proiectului de lege pare să fi fost un protest desfășurat luna trecută la Berkeley – la peste 1 100 de kilometri de parlamentul din Phoenix – care a devnit violent, după ce troll-ul de dreapta Milo Yiannopoulos a încercat să țină acolo un discurs. Aceasta bănuiește că discursul republicanilor s-a intensificat în săptămânile care-au trecut de-atunci și că proiectul de lege s-ar putea să fie rezultatul temerilor că extremismul s-ar putea prelinge către est. Acum, un mit propagat de site-urile conspiraționiste contribuie la conceperea unui proiect de lege care-ar putea să pună activiștii în aceeași oală ca și membrii mafiei.

„Cred că republicanii încearcă să folosească [revoltele] pe post de mobil care ar pune toți protestatarii într-o lumină proastă și-ar avea un efect înfiorător asupra drepturilor garantate prin Primul Amendament", mi-a spus Hobbs. „Nu prea există motive să te gândești la așa ceva în Arizona."
Borrell, antifacistul din Arizona, spune că nu prea are niciun sens să protestezi împotriva proiectului – ca majoritatea măsurilor controversate, partidele au votat complet opus, iar republicanii, care dețin controlul asupra ambelor camere ale parlamentului, au susținut-o. Evident, sunt slabe șanse ca republicanii să se răzgândească în urma unor proteste. Dar protestatarul îmi spune că în toți anii de când se ocupă cu așa ceva, n-a văzut niciodată niciun președinte sau nicio populație atât de dispusă să discrediteze ce face el, laolaltă cu cei la fel de nemulțumiți ca și el.

Ca să fim bine înțeleși, protestele ample sunt aproape întotdeauna organizate de grupuri, care, de multe ori, se bucură de susținerea unor indivizi bogați. Se aplică indiferent de ideologia politică a măsurilor contestate. De exemplu, în 2010, o organizație finanțată de David Koch a oferit training unor membri ai grupării Tea Party, aflată la început pe vremea aceea, pe tema dezbaterii despre reforma din sănătate. Doi ani mai târziu, aceeași grupare a organizat o demonstrație anti-Occupy. (Însăși mișcarea Occupy Wall a fost inițial organizată de organizația care publica revista anti-consumeristă Adbusters.)

Ben Wickler e directorul organizației MoveOn.org din Washington. Site-ul este frecvent menționat în teorii ale conspirației despre protestatarii plătiți și e adeseori acuzat că ar fi condus de investitorul liberal miliardar George Soros, un bau-bau al dreptei. Wickler a explicat că organizația lui e, practic, doar o listă uriașă de mailuri coordonată de circa 45 de persoane, care trimit petiții, sugerează modalități prin care progresiștii își pot atinge scopurile și solicită donații – care, în medie, valorează 26 de dolari.
Acesta mai spune că și cel mai recent marș de la Washington, despre care se știe că a pornit ca o postare pe Facebook post, a putut avea loc doar după ce au fost cooptați oameni care știau ce fac. Dar faptul că MoveOn a donat zeci de mii de dolari pentru organizarea marșului nu înseamnă că participanții erau mai puțin reali sau mai puțin frustrați decât cei din mișcările Tea Party sau Occupy.
„Există o diferență între a cumpăra portavoci și jumbotroane și a plăti oamenii să vină la un eveniment", spune Wickler.

Cu toate astea, dreapta insistă că se întâmplă ceva necinstit, iar multe site-uri susțin că Soros i-a plătit pe cei care-au organizat revolta din Ferguson, Missouri. (Adevărul e că un program de granturi finanțat de Soros a acordat 33 de milioane de dolari grupărilor de protestatari după moartea lui Michael Brown.) Un raport din 2015, publicat de Breitbart a mai arătat și că Institutul pentru o Societate Deschisă al lui Soros a donat 650 de mii de dolari pentru a fi „investiți în sprijin tehnic și susținere pentru grupurile care constituie nucleul mișcării emergente #BlackLivesMatter", după uciderea lui Freddie Gray de către polițiștii din Baltimore.

Dar când oamenii spun „protestatar plătit", se referă de obicei la ideea că cineva le dă demonstranților bani la propriu, pentru a se preface entuziaști pe o anumită cauză. E greu să găsești exemple care atestă asemenea scheme. Pe 1 ianuarie 2016, cineva a postat pe Craigslist că se află în căutare de creativi și profesioniști din media – pe care i-a denumit „golani" – ca să-l umilească pe „unul dintre PRINCIPALII CANDIDAȚI la PREȘEDINȚIA STATELOR UNITE." O altă reclamă, postată la Chicago pe șase martie, căuta operatori de sondaje pentru un ONG progresist numit Grassroots Campaign, ceea ce un site de știri false numit All News Pipeline a considerat că demonstrează existența unei conspirații de mase. Mai târziu în aceeași lună, Trump a trebuit să anuleze un marș planificat în același oraș, din cauza unor proteste masive.

La scurt timp după  aceea, MoveOn.org a trims un mail către propriul public, a explicat evenimentele de la Chicago și a cerut o donație de 3 dolari. Din asta, site-urile conservatoare au înțeles că Soros organizează un protest și mai mare, poate chiar la Convenția Națională Republicană. (N-a mai avut niciodată loc, în mare parte pentru că Autoritățile de la Cleveland au conceput un traseu al paradei care ocolea centrul de conferințe, ceea ce, ulterior, a determinat organizația ACLU să-i dea în judecată.)
Mitul protestatarului plătit a reapărut fix înainte de inaugurare, când site-ul obsedat de conspirații Infowars s-a legat de existența site-ului DemandProtest.com, care se pare că ar fi oferit beneficii de asigurare „agenților operativi" dispuși să poarte măști Anonymous și să semene discordie la DC. Deși Infowars a prezentat situația drept dovadă că există o conspirație la nivel de Illuminati, era mai degrabă o farsă.

Acum, zice Wickler, deja a prins ideea că organizații precum MoveOn recrutează oameni pe Craigslist și-i plătesc cu 1 500 de dolari bucata ca să urle la republicanii din Congres – ceva ce Wickler zice că nu-i doar ridicol, dar și imposibil, dacă e să te iei după aritmetica conspiraționiștilor și după faptul că au participat o sută de mii de oameni.

„Ar fi imposibil să ascunzi așa ceva", zice el. „Ar exista mult mai multe dovezi. În plus, ar fi cel mai cretin mod cu putință de a cheltui 150 de milioane de dolari pe politică."

Traducere: Ioana Pelehatăi