Am urmărit-o pe Viorica Dăncilă la Antena 3 și m-a convins că nu există cu adevărat

Complet devotat politicii editoriale potrivit căreia e mai bine să fac eu lucruri astfel încât să nu fii tu nevoit să le faci, am decis să urmăresc integral strădania exasperat-disperată a premierului Viorica Dăncilă, din timpul prezentării, la Antena 3, a bilanțului celor șase luni de guvernare.

La început, n-a funcționat nimic. În primul rând, emisiunea (vizionată online, post-factum) se anunța a fi una descurajant de lungă: peste o oră și un sfert. Am adulmecat, prudent, subiectul, m-am obișnuit cu tonul vocii lui Gâdea, mi-am făcut o cafea lungă. Am apăsat tasta „Play”, apoi am dat „Pause” și am căzut într-o lungă și periculoasă procrastinare. N-a mers.

Abordarea era greșită. Mă așezasem să văd un talk-show despre care, în bula mea de Facebook, se spune că interviurile de genul ăsta, de la Antena 3, sunt oricum servite, că Mihai Gâdea nu știe (sau nu vrea) să pună întrebările care dor cel mai tare, iar interlocutorul e oricum o interfață incapabilă de voință proprie.

Și atunci, mi-a picat fisa. Expresia „interfață incapabilă de voință proprie” mi-a amintit de o scenă recurentă din franciza Stargate: mai exact rasa de simbioți extratereștri „goa’uld” - creaturi viermănoase care se infiltrează în corpul vreunui nefericit, care devine „o gazdă”, un simplu incubator uman.

Întrebată de gazda emisiunii „Sinteza Zilei”, care este cea mai mare realizare de până acum din postura de șef al guvernului, Dăncilă a răspuns:

Hai să facem o pauză de la glume cu Dăncilă și să analizăm repede fraza de mai sus. Începe cu „am reușit SĂ FAC”, iar apoi continuă imediat cu „am reușit SĂ CONȘTIENTIZĂM”. Începe cu persoana întâi singular, apoi comută instantaneu pe persoana întâi plural, ca și cum în mintea premierului ar exista o permanentă luptă între mai multe voințe.

Aceeași eroare de sistem am observat-o în momentul în care Gâdea a întrebat-o pe Dăncilă dacă se gândește la o posibilă remaniere guvernamentală. Asta a răspuns premierul:

Din nou, mulți vor fi tentați să plece după fentă (reprezentată, în acest caz, de dezacordurile majore din fraza numărul trei). Cheia stă însă în contrastul din primele două propoziții. Mai exact, în prima propoziție folosește „eu”, apoi în a doua vorbește despre „noi facem evaluarea”. Ăsta e momentul în care eu, sincer, am început să empatizez cu Viorica Dăncilă-Omul: premierul român este doar o gazdă.

De jumătate de an, internetul a devenit o adevărată enciclopedie a gafelor comise pe bandă rulantă de premierul României, în acest interval relativ scurt de timp. Cu toții am râs complice la scandalul pavianului cu mantie, ne-am dat ochii peste cap la imunoglobina buclucașă sau ne-am amintit de marile capodopere ale comediilor mute, după vizionarea imaginilor cu Dăncilă la Vatican. Ce s-o mai lungim, actualul premier al României a devenit, practic, un soi de variantă feminină a lui Emil Bobu.

Toată lumea moare de râs și nimeni nu pare să vadă unde e buba, de fapt: premierul României pare capturat de o voință străină multiplă reprezentată de tentaculele lui Liviu Dragnea din guvern: sulfurosul Darius Vâlcov și consiliera Anca Alexandrescu, o tipă foarte tare de cap, la o adică.

Ca să-l citez pe Teodor Tiță, Dăncilă e doar corpul în care s-a transferat ticăloșia momentului.

Iar cea mai mare realizare a ei este că a rezistat în funcția de premier mai mult decât Grindeanu sau Tudose. În cazurile anterioare, gazdele s-au dovedit a fi nu neapărat mai puternice, ci mai nărăvașe. Simbioții politici ai lui Dragnea s-au mutat, pur și simplu, într-un corp mai cald.

Încă mai ținem minte grimasele lui Grindeanu din timpul ședinței de guvern cu elefanții sau amenințările medievale cu spânzuratul secuilor rostite de Tudose: dovezi clare că vechile „gazde” aveau pusee de voință proprie, încercau, din când în când, să mai iasă la lumină.

Am privit-o pe Dăncilă pe toată durata interviului de la Antena 3. Nicio tresărire. Nicio grimasă. Niciun zâmbet. La naiba, de când e premier, singura tentativă de zâmbet a acestei femei a fost acel „He he”, chinuit, rostit în fața omologului israelian, Benjamin Netanyahu. Toate astea sunt semne rele care-mi confirmă cele mai negre bănuieli.

Momentul deja viralizat în care Gâdea o întreabă de inundații și Dăncilă inițiază secvența-standard de răspuns legat de irigații – „acest guvern a făcut ca apa să fie gratuită până la stația de pompare” - nu face decât să-mi întărească aceste convingeri. Premierul României este luat ostatic.

Faptul că Dăncilă reușește performanța de a vorbi fără a-i surprinde o licărire în ochi, mă duce cu gândul la un alt scenariu SF, și mai horror: Viorica Dăncilă este victima unui Dansator-Față. În universul Dune, Dansatorii-Fețe sunt cameleoni umani, capabili să-și schimbe înfățișarea, după voie.

O privești la televizor pe doamna Dăncilă și tu nu realizezi că acolo, în scaunul de premier sau în cel al emisiunii lui Gâdea, zace, de fapt, Dragnea. În acest scenariu, „gazdele” sunt ucise și corpurile lor lipsite de viață, debarasate. Cam cum s-a întâmplat deja cu Grindeanu și Tudose. Acum, privind-o pe Viorica Dăncilă la Gâdea, parcă am prins drag de ea. Mă rog, să mai fie încă în viață.