Viața șuviței magice a lui Traian Băsescu între 1995 și 2005 - Veșnică Pomenire

Azi este o zi mare de sărbătoare. Au trecut fix doi ani de la discursul de final de mandat al președintelui Traian Băsescu, care s-a încheiat cu discuții despre cum a luptat el cu Voiculescu și cum fratele său nu era corupt, deși era.

Probabil ne va fi tuturor dor de acel Traian Băsescu haios, pus pe glume proaste și melteneală cu jurnaliștii (pentru jurnaliste nu era chiar așa de ok). Le va fi dor chiar și dușmanilor politici care nu prea au de ce să se lege la noii politicieni, așa că fac aceeași glumă obosită despre alcoolismul fostului președinte din 1900-toamna încoace, ca Felix Rache.

Din păcate, noul Traian Băsescu e mult mai încrâncenat și mai vehement, acum că nu mai are nicio funcție decât în partidul lui vag inexistent. Nu mai are harfă. În ritmul ăsta, o să devină un fel de Vadim Tudor ceva mai puțin amuzant și mai puțin cult.

Member Traian Băsescu pe vremea când era mai trainic și mai frumos? Zic de atunci când cea mai mare problemă a sa era să întindă ultima șuviță de păr care-i acoperea chelia, nu Soros și musulmanii. Oricum, ți-am pregătit o călătorie supranaturală pe valuri de nostalgie și de podoabe capilare.

Călătoria noastră începe în 1995, pe vremea când Traian Băsescu era în ligă cu Petre Roman în Partidul Democrat. Tot atunci, era ceva mai tolerant politic și era de stânga populistă, nu de dreapta libertariană. A și avea un trandafir ca siglă, cumva la fel ca PSD-ul. Aici nu avea doar o șuviță, ci un întreg curcubeu de pâlcuri de păr care-i acopereau chelia. Părul său curgea valuri pe scalp, chit că niște valuri ușor rărite și anemice. Avea un adevărat cuib de păr care ar fi făcut orice sugar chelios roșu de invidie.

Într-unul din numeroasele sale mandate ca ministru al Transporturilor, Băsescu găsise o nouă utilitate pentru șuvițele bogate. Date pe spate, formau o coamă superbă, ca o pleată de metalist, care te făceau să iei ochii de pe chelia frontală. Sau pur și simplu să observi contrastul mai bine.

Serios, imaginează-ți că-i un pic mai bătrân în poza asta. Cu cine seamănă? Exact, Leon Dănăilă. Mă rog, sau tipul ăla din Ancient Aliens. Ideea e că Băsescu a mai menținut șuvița sub formă de coamă, spre spatele capului, o vreme. Doar vântul o mai muta în acțiuni frontale din când în când.

Uneori viața e dovada cea mai bună că orice e posibil. I-au spus oamenii lui Traian Băsescu că e imposibil să se lupte cu inevitabilul. I-au spus că nu ai cum să-ți întinzi o șuviță amărâtă ca să acoperi un scalp întreg. I-au spus și că, oricât ai încerca, nu ai cum să dai cărare pe ea. Au greșit cu toții.

Noul mileniu a venit la pachet cu multe provocări pentru Train Băsescu. Ăsta-i anul în care a devenit primarul general al Bucureștiului, în care a început lupta cu Petre Roman pentru conducerea Partidului Democrat și în care i s-a rărit șuvița pentru prima dată. Uită-te la ea, abia acoperă aceiași suprafață pe care o ocrotea mândră în 1995. Niciunii nu scăpăm de bătrânețe.

În 2001, Băsescu preluasă prin pură forță politică conducerea Partidului Democrat. Din păcate, conflictele politice din acea perioadă și stresul acumulat și-au spus cuvântul așupra șuviței, care părea un rotocol de fire despicate în perioada asta. Ăsta era anul în care credeam cu toții c-o s-o pierdem.

Cel mai mare succes al lui Băsescu, moștenirea sa reală pentru București și pentru România, a fost o simplă linie de tramvai - linia 41. Așa-zisul metrou ușor ne-a ușurat viețile tuturor care locuim în Mordorul din estul Bucureștiului. Din păcate, nervii din acea perioadă au ușurat și șuvița. După cum se vede, mai erau doar vreo trei paie triste care apăreau acolo. Greu de zis dacă era vorba de o sfântă trinitate sau pur și simplu de ultimele spice răzlețe ale unei epopei de cheratină care nu vrea să moară.

După ce l-a abandonat pe Petre Roman în negura obscurității, Băsescu s-a mutat la un nou partner, Theodor Stolojan, cu care a format Alianța Dreptate și Adevăr. Dar cea mai mare nedreptate cu care se confrunta era rărirea gravă a șuviței. Ca să compenseze, a luat floacele mai mari din poza precendentă și le-a filat atât de fin, încât părea că are un fel batistă lată cât un minimicron întinsă deasupra scăfârliei.

Aici vedem un Băsescu în plină alonjă electorală. Din cadru îți dai seama că relația lui cu șuvița se răcise mai rapid decât parteneriatele cu Stolojan și Petre Roman. A mutat-o în spatele scalpului, a băgat-o la punctul mort, a ostracizat-o undeva unde numai cel mai abil papparazo o mai surprinde. Abia mai rămăsese ceva din ea, picase în dizgrație și era clar ce urmează - radierea ei politică.

Oare o fi vărsat o lacrimă pentru șuviță? Oare a primit și ea un moment de „Dragă, Stolo"?  Probabil că nu vom ști niciodată. Cert e că în 2005 șuvița și-a găsit sfârșitul la îndemnul soției. În caz că nu mai ții minte, a zis c-o dă jos ca să le poarte noroc ziariștilor răpiți în Irak. Serios. A sacrificat acea șuviță pe altarul războiului împotriva terorismului. Ce moarte nobilă.

Citește mai multe despre Traian Băsescu:
Fotografii cu viitorii conducători ai României, în viziunea lui Traian Băsescu
Cum sună cei mai dubioși români, plus Traian Băsescu, pe melodia din „Twin Peaks"
Zece semne că Băsescu se transformă în Vadim Tudor