Carcerele în închisoarea Alcatraz. Fotografie via Getty Images
Când președintele Obama a anunțat încheierea pedepsei prin izolare în închisorile federale pentru infractori juvenili, ca reacție la nivelul scăzut al infracțiunilor de săptămâna trecută, a citat că aceasta are „ consecințe psihologice devastatoare pe termen lung." Cercetările au arătat că timpul petrecut în izolare totală îi face pe oameni deprimați, anxioși, anti-sociali, paranoici și dispuși la violență. Singurătatea ne poate înnebuni, dar singurătatea într-o cutie de beton poate distruge complet o persoană.
Închisorile americane au început, treptat, să renunțe la utilizarea pedepsei prin izolare totală, mai ales anul trecut: În luna septembrie, California a fost de acord să scadă mult nivelul de utilizare a acestui regim și a promis că va elimina pedeapsa izolării pe termen nedefinit; trei luni mai târziu, New York a promis să transfere aproximativ o mie de deținuți din carcere în celule mai puțin izolate. Avocatul Curții Supreme Anthony Kennedy a declarat în Congres anul trecut că acest tip de pedeapsă de obicei înnebunește complet oamenii, iar în luna iulie, președintele Obama a cerut Departamentului de Justiție să revizuiască practica, pe care a declarat-o „deloc înțeleaptă".
Dar acțiunile recente ale președintelui nu se adresează decât celor 26 de infractori juvenili din închisorile federale, ceea ce înseamnă că mulți deținuți sunt afectați în continuare de această practică. Cel mai mult sunt afectați de ea cei care suferă de tulburări mintale (sau care sunt predispuși la tulburări mintale), care constituie o populație tot mai mare în închisori. Studiile clinice au estimat că douăzeci de procente dintre deținuții din unitățile corecționale au nevoie de tratament psihiatric, adesea din cauza unei tulburări mintale grave.
Fără tratament, tulburările mintale se pot manifesta printr-un comportament bizar sau încălcarea regulilor. Ca urmare, conform cifrelor Biroului American de Justiție, 29 de procente dintre deținuții din închisori care prezintă probleme psihologice au fost pedepsiți cu izolarea în ultimul an (atât în închisorile de stat, cât și în cele federale). Cercetările au arătat că izolarea poate exacerba simptomele tulburărilor mintale și pot induce anxietate, depresie, paranoia și psihoză.
Laura Rovner, profesoară de Drept la Universitatea din Denver, mi-a povestit despre un deținut pe care l-a reprezentat, care nu avea un istoric violent, dar avea obiceiul să se automutileze. De fiecare dată când se automutila, autoritățile închisorii îi prelungeau șederea în izolare – „nu din alt motiv decât că îi enerva".
Astfel de cazuri explică rata mare a sinuciderilor și a cazurilor de automutilare în regim de izolare totală: Un studiu cu deținuți din California, efectuat între 2006 și 2010, a descoperit că, deși două procente din populația închisorii era în izolare totală, aceste persoane constituiau 42 de procente dintre toate cazurile de sinucidere din închisoare. Un studiu similar efectuat în închisorile de stat din New York a descoperit că 53 de procente dintre incidentele de automutilare și 45 de procente dintre tentativele de sinucidere aveau loc în carcere.
Regulamentul Biroului de Închisori interzice izolarea prizonierilor care manifestă simptome ale unor tulburări mintale. Dar în 2012, Biroul de Închisori a fost dat în judecată pentru că a trimis deținuți bolnavi mintal în Penitenciarul de Maximă Securitate din Florence, Colorado – cea mai sigură închisoare din țară, cunoscută sub numele de ADX – unde aceștia au fost izolați eficient. ADX cazează deținuții în celule cu un singur pat, unde sunt ținuți 23 de ore pe zi în condiții pe care Robert Hood, paznic în ADX din 2002 până în 2005, le-a descris ca fiind „absolut infernale".
Procesul, deschis de 11 deținuți cazați în unitate, susținea că, prin plasarea acestora în ADX, Biroul de Închisori și-a încălcat propriul regulament. Unul dintre deținuții implicați în proces era Jack Powers, un jefuitor de bănci din New York, care a fost trimis în ADX în 2001, după ce evadase din închisoare în Atlanta. În următorul deceniu, pe parcurs ce a început să înnebunească, Powers a întreprins nenumărate acte de automutilare, tot mai șocante: Și-a tăiat ambii lobi ai urechilor, și-a smuls un deget cu dinții, a înghițit o periuță de dinți și apoi și-a despicat abdomenul ca s-o recupereze. Și-a tăiat și venele și a scris cu sânge pe cearșafuri: „Gulagul American ".
Procesul susține că, în ciuda acestor evenimente, doctorii închisorii au continuat să nege că e bolnav mintal și au refuzat să-i prescrie medicamentele psihotrope care ar fi putut să-i ușureze suferința, dar care ar fi și însemnat o recunoaștere a faptului că deținutul nu trebuia să fie închis în ADX.
Citește și: Cum e să stai la închisoare pentru iarbă în România
Rovner i-a reprezentat pe mai mulți deținuți închiși la ADX, printre care și Tommy Silverstein, un fost membru al Frăției Ariene care a ucis un paznic al închisorii în 1983, în penitenciarul Marion din Illinois. Crima a dus la transformarea închisorii într-o unitate foarte izolată, gest care a contribuit la creșterea unităților de maximă securitate precum ADX.
În urma crimei comise, Biroul de Închisori a făcut tot posibilul să-l izoleze pe Silverstein. Acestuia i s-a interzis orice contact cu alte persoane și a fost sechestrat într-o unitate care a ajuns să fie cunoscută drept „hotelul lui Silverstei", care avea până și propria curte, ca să prevină total contactul cu alți deținuți. Timp de 15 ani, acesta n-a văzut pe nimeni altcineva în afară de personalul închisorii. În 2005, a fost mutat la ADX, unde a continuat să fie ținut în izolare totală.
În 2011, în cadrul unui demers legal pentru încheierea izolării lui, Rovner l-a rugat pe dr. Craig Haney, profesor de psihologie la Universitatea din California și unul dintre experții din țară specializat în impactul psihologic al izolării totale, să-l examineze pe Silverstein. Haney a constatat că „deținutul e afectat de anxietate extremă, insomnie, disperare, deznădejde și depresie", printre alte probleme mintale.
„Forma de izolare pe termen lung la care a fost supus e cea mai dură pe care am întâlnit-o vreodată", a scris Haney în raportul lui. „Din această cauză, domnul Silverstein nu a avut o interacțiune socială normală și nici nu a atins o altă ființă umană cu afecțiune timp de peste un sfert de secol. "
În cadrul aceluiași proces, Silverstein a mai scris o declarație cuprinzătoare în care și-a descris remușcările pentru crimele comise în trecut (acum practică budismul de foarte mulți ani) și despre efectele devastatoare ale izolării asupra facultăților lui mintale. Declarația lui descrie halucinații cu umbre umane în fața ferestrei celulei, anxietate constantă, o minte permanent încețoșată, tremurături incontrolabile ale corpului de câte ori avea contact fizic cu frizerul închisorii care îi tundea părul.
„Chinul mintal din cei 28 de ani de izolare totală e mai groaznic decât orice durere fizică pe care am simțit-o sau pe care mi-am imaginat-o vreodată", a scris el. „Iar faptul că această izolare a fost pe termen nedefinit mi-a făcut suferința mintală nesfârșită. "
Silverstein, care are 63 de ani, a pierdut procesul și e închis în izolare totală până în ziua de azi.
Declarația președintelui Obama de săptămâna trecută a recunoscut că numărul deținuților bolnavi mintali ținuți în izolare e substanțial și a cerut „extinderea tratamentelor pentru cei cu probleme mintale și creșterea cantității de timp pe care deținuții izolați au voie s-o petreacă în afara celulei." Dar rămâne de văzut dacă acțiunile lui vor pune capăt cu totul acestei practici și vor preveni exacerbarea problemelor de sănătate mintală pentru cei care au nevoie disperată de ajutor.
Urmărește-l pe Paul Willis pe Twitter.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre viața în închisoare pe VICE:
M-am infiltrat undercover în cea mai dură închisoare din America
Enciclopedia tatuajelor rusești din închisoare
Cum e să iei LSD într-o închisoare de maximă securitate
Contul de Instagram unde deținuții postează cele mai dubioase lucruri din închisoare