Ketamina m-a reparat

Imagine via

Potrivit Organizației World Health, 121 de milioane de persoane din lumea întreagă au fost diagnosticate cu depresie. Cel mai recent tratament revoluționar pentru aceste 121 de milioane de persoane e Special K sau, în termeni medicali, ketamina. Ketamina acționează asupra receptorilor de glutamat – aceiași receptori afectați de alcool, care dau starea euforică de bine – iar utilizarea ei e considerată cea mai revoluționară descoperire în domeniul investigării depresiei din ultima jumătate de secol de către profesorul Ronald Duman, neorolog și psihiatru la Universitatea Yale.

Unul dintre primii adepți ai utilizării ketaminei pentru tratarea depresiei, profesorul Colleen Loo o numește „revoluția tăcută”. În ciuda popularității și entuziasmului, descoperirea psihiatrică revoluționară nu reușește să treacă de comitetul medical al oricărui spital australian sau neerlandez. Australia a încercat tratamentul la începutul anilor 2000 când tratamentele tradiționale nu dădeau rezultate, dar nu a fost totuși adoptat ca o practică regulată. Totuși, Asociația Americană de psihiatrie și-a pronunțat și ea entuziasmul față de ketamină.

De curând s-a alăturat fanclubului și Noua Zeelandă, care a folosit prima dată ketamina pentru tratarea depresiei în 2010. Psihiatrul respectiv e cunoscut sub pseudonimul de „Dr. A”, pentru că medicamentul nu fusese încă aprobat oficial. Doctorul a fost criticat, iar exprimentele lui au fost ținute departe de ochii publicului. Deși n-a fost chiar un incident internațional, Comisia de Sănătate și pentru Persoanele cu Dizabilități și psihiatrii au rămas cu o impresie negativă față de utilizarea ketaminei și au ezitat să continue experimentele cu substanța.

Așa că o singură persoană din regiunea Auckland a primit ketamină ca tratament pentru atitudinea suicidală severă: eu. Eram foarte deprimat și încercasem de mai multe ori să-mi iau viața în salonul unde fusesem internat – eram la Terapie Intensivă, unde m-au verificat la fiecare cincisprezece minute timp de mai multe săptămâni.

Am încercat toate tratamentele disponibile și am făcut 18 ședințe de terapie prin șocuri electrice. Nimic n-a funcționat. Atunci psihiatrul și un consultant au sugerat infuziile cu ketamină. Au avut de-a face cu multă hârțogăraie până au primit aprobarea – cea mai dificilă parte implicată a fost agenția guvernamentală separată Pharmac, care hotărăște ce medicamente au voie să fie prescrise. Și evident că oamenii de acolo nu sunt fani ai drogurilor recreaționale.

Cercetătorii știu de ce funcționează ketamina, dar încă nu au idee de ce funcționează ECT, tratamentul tradițional pentru depresie severă. Au doar niște teorii vagi. Iar ketamina e un medicament mult mai ieftin decât ECT; o infuzie cu ketamină în Noua Zeelandă costă doar două sute de dolari, pe când un tratament ECT se apropie de o mie.

Mi s-au făcut patru infuzii și, în vreo două ore, starea mi s-a schimbat considerabil în bine. În timpul tratamentului am fost euforic. Nu am avut așa numita experiență K-hole – deși am avut niște conversații foarte interesante și distractive cu directorul clinicii, doctorul și asistentele. După tratament, nu mai aveam deloc gânduri suicidale și mă simțeam bine pentru prima oară după nu știu câtă vreme.

După două săptămâni, iar mi-a căzut starea. De data asta, psihiatrul meu n-a reușit să obțină aprobare de la comitetul medical pentru alte infuzii – o decizie derutantă, având în vedere rezultatele bune pe care le avusese experimentul. Doctorul mi-a explicat că se temeau de eventualele riscuri și despre opinia publică. Și totuși, nu avusesem niciun fel de efecte adverse.

Atunci mi s-a sugerat să încerc tratamentul ECT împreună cu ketamină. Mi s-a aprobat, pentru că ECT e un tratament tradițional și testat. După vreo 18 runde, mă simțeam din nou bine. A fost incredibil. Nu mai simțeam o devastatoare și îngrozitoare lipsă de scop și sens. Mă simțeam întreg din nou. Mi-am regăsit personalitatea. Prietenii au început să spună că eram din nou normal. Nu mai voiam să mor, ci să trăiesc.

Stresat de faptul că depresia s-ar putea reîntoarce, am cerut o rețetă pentru ketamină pe cale orală. Psihiatrul mi-a spus că nu poate fi aprobată. În ciuda experienței mele pozitive și a cercetărilor internaționale care dovedesc că atât infuziile cu ketamină, cât și ketamina orală, sunt foarte eficiente, Pharmac nu a aprobat substanța ca tratament pentru depresie. Medicamentul are un stigmat prea mare.

Printre argumentele folosite împotriva ketaminei se numără efectele secundare de halucinații, psihoză și comportament irațional, cât și teama că pacientul ar putea rămâne dependent. Dar problema e, de fapt, reputația ketaminei ca drog de petrecere și tranchilizant pentru cai. Asta o face să fie tabu. Mai există și îngrijorarea că, dacă ar deveni mai accesibilă, ar putea fi achiziționată mult mai ușor de cei care o folosesc în scop recreațional.

Refuzul Comisiei de Sănătate și al Pharmac de a aproba ketamina ca tratament e un exemplu de intrasigență, de ezitare în fața unui nou protocol care le-ar permite psihiatrilor să încerce lucruri noi și să facă noi descoperiri revoluționare. Utilizarea ketaminei și cercetarea acestei substanțe ar putea duce la dezvoltarea unor noi medicamente care să acționeze asupra receptorilor de glutamați – medicamente mai puțin stigmatizate decât ketamina. E nedrept să împiedicăm cercetarea unei boli foarte problematice doar din cauza unui stigmat social. Unii oameni abuzează de droguri – dar sunt mult mai mulți oameni care au nevoie de ele pentru a-și recupera sănătatea și cheful de viață și acești oameni n-ar trebui să sufere din cauza alegerilor altora.

Traducere: Oana Maria Zaharia