Cele mai nasoale lucruri care li s-au zis femeilor și bărbaților din România despre corpurile lor

Corpurile noastre sunt examinate de când ieșim din pântecele mamelor noastre, iar asta continuă până murim. Studiul medical e necesar să ne țină în viață și să aflăm ce avem de făcut ca să fim sănătoși, însă bullyingul și hărțuirea chiar ne pot băga în boală. 

În condițiile astea, discursurile sexiste venite din partea unor persoane publice nu fac decât să normalizeze genul ăsta de discurs – cel mai recent e cazul lui George Buhnici, dar ca el sunt destui.

Să nu ne prefacem că trăim într-o țară în care misoginismul nu e profund normalizat și internalizat – e de ajuns să-ți amintesc de băieții de la o pizzerie din București care dădeau note femeilor care treceau pe stradă, bărbații care susțin că amazoanele feministe iau capul bărbaților doar pentru că nu vor să accepte comportamente de gherțoi. 

Obiectificarea și reducerea ființei la un simplu corp nu li se întâmplă doar femeilor, însă, din păcate, femeile sunt expuse mult mai multor prejudecăți și stereotipuri.

Aspectul fizic ne influențează într-o mulțime de feluri modul în care interacționăm cu ceilalți, de la relația care se produce între copii și părinți, la modul în care se dezvoltă atracția sau inclusiv la succesele noastre – doar nu degeaba zicem „ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”, însă asta n-ar trebui să însemne că e okay să desconsideri persoane din cauza aspectului lor. Probabil și tu știi ce înseamnă să fii bullied sau hărțuit sexual, cât de nasol se simte și cum îți poate ciunti stima de sine. 

Am întrebat cititorii VICE care e cel mai nasol comentariu pe care l-au primit despre corpul lor pentru că am vrut să vedem cât de întâlnite sunt aceste comportamente, dar în același timp și cum diferă ele în funcție de gen. După cum era de așteptat, au răspuns mai multe femei, dar asta nu înseamnă că bărbații nu se confruntă cu hate speech, bullying sau hărțuire. Uite o selecție a răspunsurilor.

„Mi s-a spus că am picioare de porc. A fost acum zece ani, dar încă am oroare să-mi expun picioarele.”

„Că dacă am celulită la 18 ani, la 25 o să-mi «cadă» fundul și nu o să mă mai vrea nimeni.”

„Sânii tăi sunt mai plați decât apa plată.”

„«Arăți ca și cum ai fi gravidă» – eu fiind slabă și cu probleme hormonale, la 53 de kilograme.”

„Mama îmi zice zilnic că sunt grasă și că ar trebui să fac ceva să slăbesc, deși am 75 de kilograme la 1,76.”

„Că nu am cur și țâțe, asta pe când aveam 12 ani.”

„Un medic mi-a spus că e păcat că sunt infertilă pentru că am un corp care sigur ar arăta bine după sarcină.”

„Ce păr ai pe tine, zici că ești Yeti.”

„Mi-a zis că sunt romă pentru că am hiperpigmentație în zona inghinală.”

„Tata mi-a zis că asimetria sânilor mei o să mă facă nedorită de bărbați.”

„La un interviu mi s-a zis că am gura strâmbă, să mai pun un aparat dentar.”

„Că nu se cade ca o femeie să fie musculoasă.”

„Imediat ce am început să iau câteva tipuri de pastile care au ca efect secundar creșterea în greutate, mama a insistat că arăt ca o vacă și că mai bine eram înainte de anxiar și de anticoncepționale. Iar pentru că mi-am schimbat stilul vestimentar arăt «ca de pe centură».”

„Nas de vrăjitoare, păr de sârmă, cu fruntea aia nu se uită nici dracu’ la tine.”

„Mă aflam pe scaunul de consultații la Spitalul Universitar din București când eram gravidă în stadiu avansat. După ce una dintre asistente a văzut tatuajul cu o voleibalistă m-a întrebat dacă am jucat. După ce am zis că da, o altă asistentă m-a întrebat «Cum? Așa grasă?».”

„Soțul meu mi-a spus că arăt ca o vacă. Ce-i drept, aveam 106 kilograme după o sarcină cu probleme și stat opt luni la pat cu cerclaj. Apoi am slăbit 40 de kilograme în 11 luni. Și soțul a devenit fostul soț, pentru că am divorțat. Vaca a plecat să-și caute un taur adevărat, fiind sătulă de stat 15 ani lângă un bou.”

„«Ești piele și oase». Aș vrea să nu mă mai întrebe lumea dacă chiar mănânc. E enervant.”

„Când aveam 12 ani, un bărbat de vreo 40 de ani mi-a spus: «Nu te-a învățat mă-ta să-ți razi șobolanul de sub nas?»”

„Când eram copilă, naivă și în plină dezvoltare a personalității, am fost într-o relație cu un individ care-mi reproșa des că nu sunt suficient de slabă, de feminină, că ar trebui să apelez la anumite intervenții să-mi corectez defectele. Nici următoarea relație nu a fost lipsită de astfel de comentarii. Inconștient, m-a marcat atât de mult încât mulți ani după am trăit plină de complexe și am considerat că nu sunt atrăgătoare, că nu îmi va accepta nimeni defectele sau că vor cântări mai mult decât calitățile.”

„M-am refugiat în sala de fitness, am ținut diete, am ajuns sub cuțit, am încercat să mă ridic la aceste false standarde de frumusețe. Rezultatul? După multe frustrări și eforturi, am ajuns la concluzia că aceste schimbări n-au adus niciun plus cu adevărat important în viața mea, că oamenii dragi mie au rămas aceiași. După ce m-am maturizat am învățat să înțeleg, să accept, să apreciez și să înțeleg că felul în care arăți trebuie să fie cel ales de tine.”

„Ești prea păros. Ai brațele prea slabe. Ai șolduri de femeie.”

„«Bărbații nu mai sunt bărbați, devin femei» mi-a zis o profă după ce venisem cu părul prin în coadă.”

„«Ți se ia pielea de pe tine» sau «nu mă atinge, că îmi dai boli», pentru că am vitiligo.”

„Mama mi-a spus să nu mai port pantaloni scurți pentru că am mult păr pe picioare.”

„Eram cu o fată care mi-a zis că nu poate fi cu tipi mai scunzi decât ea.”

„Comentarii nasoale despre cocoașa pe care o am din cauza cifozei avansate.”

„Putea să fie mai mare.”

„Ești tot ce mi-am dorit vreodată, dar cu burtă.”

„Că am nasul mare și din acest motiv voi face rinoplastie.”

„Taie-te, ca să fii și tu normal.”

Problema cu discursul de tipul „țâțe și buci” e că ce stă la bază reprezintă o violență. Sunt studii care arată că o treime dintre persoanele care ajung să comită acte teroriste au un trecut al violenței domestice, fie ca victimă, agresor, martor sau toate cele de mai sus combinate.

După cum zic și activistele de la Centrul Filia, „haide că nu a fost atât de grav, doar nu te-a violat!” e o atitudine des întâlnită când vine vorba de hărțuire sexuală și uneori nu recunoaștem legătura dintre vorbă și acțiune. 

Ce e necesar e să ne dăm seama că asemenea atitudini au un substrat profund violent față de persoanele către care sunt îndreptate. Tocmai de aceea există și studii care arată atât costurile economice, cât și cele medicale din cauza discriminării și a hărțuirilor. 

Institutul European pentru Egalitate de Gen a estimat că la nivelul UE costul ajunge la 366 de miliarde de euro pe an. Conform datelor EIGE, violența împotriva femeilor reprezintă 79 la sută din acest cost, adică 289 de miliarde de euro. În România, se ridică la 16 miliarde de euro anual. Prin comparație, Ministerul Educației a avut un buget de aproape șase miliarde de euro anul trecut.

La violență de gen intră și hărțuirea.

E ușor să spui că „sunt doar cuvinte” sau să-ți imaginezi că persoana care te bagă în seamă e slabă, pentru că n-are suficient respect de sine, însă vorbele pot durea la fel de tare ca violența fizică și cu siguranță influențează comportamentul mai mult decât poate ești uneori conștient. Hărțuirea și normalizarea unui comportament care încurajează obiectificarea persoanelor rezultă în violență față de noi înșine.