Tot ce trebuie să știi despre ciupercile halucinogene

Nu trebuie să fii un expert ca să-ți dai seama că ciupercile halucinogene sunt mai populare ca oricând. De fapt, ai putea spune chiar că sunt noua iarbă.

Dincolo de experiența psihedelică pe care o caută unii, cercetătorii și terapeuții vorbesc tot mai des despre beneficiile acestui drog, pentru că au apărut destule dovezi științifice care sugerează că psilocibina, adică substanța activă a ciupercilor, poate face minuni pentru depresie, anxietate sau traumă. 

De altfel, actul de a lua constant doze foarte mici (microdozajul) e acum o modalitate comună de a încerca psihedelicele. Sigur, în România încă nu poate fi vorba de așa ceva, în condițiile în care poți să intri la închisoare chiar și dacă folosești canabis medicinal.

Cu toate astea, o experiență pe ciuperci nu se compară cu a bea o bere la terasă — ca tripul să nu se transforme într-un coșmar ai face bine să te documentezi cum trebuie înainte, chiar dacă asta nu sună foarte sexy.

Din fericire, o să găsești aici un ghid complet despre ce sunt ciupercile magice, care e istoria lor, cum te afectează și care e mai bună modalitate prin care să te pregătești pentru o experiență psihedelică mistică.

Pentru asta, am intervievat oameni de știință, cercetători, terapeuți, legislatori, avocați și șamani.

Există mii de tipuri de fungi - otrăvitoare și prețioase, medicinale și halucinogene. Cele care au proprietăți psihedelice se numesc adesea ciuperci magice sau shrooms și conțin psilocibină, substanța psihedelică de care-ți vorbeam mai sus. Există peste 180 de tipuri de ciuperci magice și cel puțin 60 dintre ele fac parte din soiul Psilocybe.

Alte tipuri de ciuperci psihedelice includ Panaeolus și Claviceps (de exemplu, ergot, un tip de ciupercă din care este sintetizat LSD-ul - dar aia e o altă poveste). Fiecare tip are putere și efecte diferite: un gram dintr-unul va duce la un trip foarte diferit de unul cu aceeași cantitate din alt soi. 

Ciupercile magice au ajuns să fie folosite în scopuri sacre și medicinale în toate culturile din jurul lumii, din America Centrală până-n Siberia — iar asta de secole, dacă nu chiar de milenii. Limba nahuatl, folosită de azteci, descrie aceste ciuperci ca teonanacatl, ceea ce înseamnă „carnea zeilor”.

În istoria modernă, se pare că Maria Sabina, curandera din Oaxaca (sau femeia tămăduitoare), e cea care a introdus ciupercile magice în Occident, deși nu asta a fost intenția sa. În 1955, a permis micologului amator R. Gordon Wasson să ia parte la o ceremonie sacră de vindecare, după care acesta a scris un articol despre experiență pentru revista TIME.

Astfel, a declanșat un val de pelerinaje din partea oamenilor de știință, filosofilor, dar și a oricui voia să trăiască o experiență similară.

Până în 1971, s-a considerat că domeniul în plină dezvoltare al cercetărilor psihedelice din SUA a mers prea departe. „Războiul împotriva drogurilor” al președintelui Richard Nixon a inclus interzicerea psilocibinei prin introducerea acestei în Lista 1 din Legea privind substanțele controlate din Statele Unite, alături de heroină, iarbă și LSD.

Odată cu reînceperea cercetărilor în domeniu, psilocibina a ajuns acum să fie folosită în studiile unor instituții prestigioase ca Johns Hopkins și NYU, unde oamenii de știință cercetează eficacitatea sa în psihoterapia asistată de psihedelice pentru tratarea unor afecțiuni ca depresia, anxietatea legată de finalul vieții (printre pacienții bolnavi terminal), tulburări de alimentație, dependențe și altele.

O doză standard de psilocibină înseamnă aproximativ 3,5 grame, dar e posibil să simți efectele psihedelice ale psilocibinei chiar și cu jumătate de gram. O microdoză standard - care se vrea imperceptibilă - e aproape un sfert de gram, în timp ce o macrodoză standard - cunoscută mai bine ca „doză eroică” - începe la aproximativ cinci grame.

Unii preferă să înceapă cu o cantitate între o microdoză și un gram, ca să simtă puțin din experiența psihedelică, în timp ce alții iau direct o doză eroică, ca să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă să te tripezi. 

Psilocibina poate fi ingerată în mai multe moduri, dar în principiu răspunsul e simplu: da. Dacă vorbim despre materialul organic - adică ciupercile uscate - le poți mânca direct întregi sau le poți mărunți și face ceai.

Unii oamenii susțin că dacă le macerezi în suc de lămâie le crești potența (procesul ăsta se numește „lemon tekking”), dar nu prea există dovezi științifice care să confirme această metodă. Dacă intenționezi să faci pastile microdozabile, atunci ciupercile pot fi făcute pudră și puse în capsule. Unele companii le folosesc la ciocolată artizanală, jeleuri și alte tipuri de alimente. 

Set and setting se referă la starea mentală și emoțională pe care o ai înainte să intri în trip, cât și la contextul și mediul în care o faci. Nu există o „modalitate corectă” de a lua shrooms, dar există niște bune practici, dacă vrei.

Poți să le iei recreațional la un concert sau într-o excursie cu cortul, în mod ceremonial într-un context spiritual, sau să stai, pur și simplu, culcat pe spate, cu ochii închiși, și să asculți la căști o muzică aleasă special pentru experiență.

Dacă ești începător cu ciupercile halucinogene, atunci un ghid sau un „trip-sitter” (fie că e vorba despre un terapeut profesionist sau un prieten apropiat și de încredere) e o idee grozavă.

Astfel, dacă ajungi într-un punct intens în trip, te poate ajuta să te liniștești, să-ți amintească să respiri și să te asigure că totul e în regulă. Ajută, de asemenea, să ai o intenție când iei ciuperci: Vrei să înveți ceva anume despre tine sau ai nevoie de o nouă perspectivă despre ceva?

Nu te aștepta la o vindecare totală după un trip pe ciuperci, dar să știi că te poate învăța lucruri pe care să le integrezi în viața ta de zi cu zi, care te vor ajuta să crești și să schimbi obiceiuri. 

O notă de precauție: Dacă ai probleme psihice (sau dacă ai cazuri de schizofrenie în familie) atunci vorbește cu un psihiatru înainte să iei ciuperci. Psihedelicele pot declanșa sau exacerba problemele de sănătate mintală, mai ales pentru tinerii de 20 de ani la care tulburările psihiatrice urmează să iasă la iveală. 

Un trip obișnuit pe ciuperci poate dura între patru și opt ore, în funcție de toleranța persoanei, greutatea, forma de consum și set and setting-ul de care-ți ziceam mai devreme. Va dura în jur de 45 de minute ca să simți efectele și vârful apare de obicei între două sau trei ore de la începutul tripului. 

Ce se va întâmpla? Fiecare trip e radical diferit. În timpul experienței, poți simți o arie largă de emoții, în valuri sau chiar pe toate deodată. Tripurile pot fi fericite sau terifiante, euforice sau paranoide, energice sau calme. Ce trebuie să reții e că ai luat „un drog” și că efectele sale se vor duce. Așa că dacă sunt neplăcute, nu te îngrijora, nu vor fi pentru totdeauna. 

Halucinațiile vizuale și auditive sunt normale, așa că nu te panica dacă începi să vezi forme colorate sau dacă auzi ecouri. Este, de asemenea, posibil să simți o varietate de senzații corporale (greutate, ușurare, furnicături și, mai ales, greață la începutul tripului).

Unii experimentează ceea ce este cunoscut ca „moartea ego-ului” - un proces prin care activitatea din rețeaua de bază a creierului este diminuată. În timpul acestui proces, poți simți o empatie incredibilă și o conexiune profundă cu natura sau universul. Din nou, îți sugerez să ai un ghid sau trip-sitter, fiindcă moartea egoului te poate face uneori să te simți incredibil de dezorientat și alarmat. 

În timpul unui trip, cheia e să-ți depășești frica, să te predai experienței și să accepți orice apare ca pe o oportunitate ca să crești, să înveți și să te vindeci. Cu alte cuvinte, să nu încerci să controlezi experiența și să lași ciupercile să te ducă unde trebuie. 

Hai să ți-o zic direct: Nu. „Nu este ceva compulsiv, cum e la iarbă sau alcool”, spune experta în ciuperci Michelle Janikian, autoarea cărții „Your Psilocybin Mushroom Companion”. „Mai ales într-o doză mare, nu o râvnești. Ultimul lucru pe care ți-l dorești este să intri într-o altă experiență majoră ca aia.” De fapt, există chiar grupuri de recuperare pro-psihedelice pentru oamenii care vor să folosească ciupercile ca să-și vindece dependențele de substanțe adictive, cum ar fi de Adderall, țigări și multe altele. 

Da, dar cu atenție extremă. E foarte ușor să confuzi alte ciuperci otrăvitoare cu cele pe care le cauți - așa că, dacă ești la început, mai bine te consulți cu un expert înainte să consumi orice găsești în sălbăticie. Acestea fiind spuse, ciupercile magice cresc peste tot prin lume și apar de obicei în perioadele ploioase.