Tot ce trebuie să știi despre limbajul dubios al stăpânilor de câini din România

De când mă știu, am avut cel puțin un animal în casă. Când eram mică, aveam constant un câine sau o pisică, iar pe balcon ai mei mai găzduiau prepeliţe, gâște, sticleți, porumbei, hamsteri și tot așa. Da, am crescut în România anilor '90, unde „pet" putea să însemne aproape orice. Dar de-atunci am și rămas cu o mare adulație pentru câini.

Din nefericire, acum am o pisică pe care n-am reușit s-o învăț să se comporte ca un câine, dar orice zi devine mai bună dacă văd unul pe stradă sau când scrollez pe net prin fotografii cu câini. Așa am ajuns să intru în tot felul de grupuri cu câini, fiecare cu scopuri diferite.

Afacerea ilegală cu animale exotice, care crește sub nasul tău

Mă uimește cum se amuză și maimuțăresc oamenii când vorbesc despre câinii lor, cum reacționăm la fel la vederea unui câine pe stradă și cum, în cele din urmă, internetul ne-a dat locuri de întrunire și ne-a ajutat să dezvoltăm chiar un limbaj special, venit din atașamentul pentru câini.

Dacă ai stat nițel pe net în ultimul an, ai tot văzut articole despre cum generația asta nouă distruge tot, de la transporturi la piața imobiliară. În același timp, în interiorul ei sunt dezvoltate tot felul de meserii. Uite, despre una fabuloasă a scris și VICE. O tipă care le explică celor din „generația precedentă" ce-i cu ăștia tineri și ce ar trebui să știe despre ei.

Apoi, sunt câteva articole care au circulat prin vară pe net dintre care mi s-a părut interesant ăsta despre cum milenialii cumpără case (dacă mai cumpără), pentru că vor mai mult spațiu pentru animalele de companie. Asta în timp ce altele vorbeau despre cum mulți consideră câinele, cel mai des, drept un înlocuitor bun pentru copii. Sau este un înlocuitor până la o vârstă mai înaintată la care consideră ei c-ar trebui să facă pasul și către familia clasică.

Pentru noua generație, primul animal de companie pare să fie primul eveniment de referință al vieții lor de adult. Probabil și pentru că văd animalele astea ca pe primii copii, pe care „exersează" pentru the real deal.

D-asta mai sus am vorbit la plural, pentru că simt că aparțin acestei comunități: sunt fix milenialul ăla care nu vede împlinirea într-un copil, ci într-un câine. Nu visez la o casă cu gard alb și gazon, ci la un apartament în care să am loc de jucăriile câinelui, în apropierea unui parc în care el să poată alerga. Iar pentru a închide cercul clișeelor, câinele ăla trebuie să fie labrador.

Așa că o să încerc să îți explic cum vorbesc și se comportă iubitorii de câini pe net chiar și în România și ce înseamnă expresiile pe care le vezi la acești doglovers și poate nu le înțelegi.

Cel puțin pe Facebook, cel mai folosit apelativ pentru câini e acum „doggos". Sigur ai auzit sau văzut asta scris pe undeva. Ăia mici sunt „puppers". Dacă vrei să intri în joc, celor și mai mici le poți spune pupperinos sau extremely smol puppers. Celor mari și bătrâni li se zice „woofers". Un câine gras e „thicc" ori „fat boi" (folosit rar, nu judecăm cățeii – n.r.), iar ăia slabi (cei de vânătoare, de obicei) sunt „long doggos" sau „longbois". Dacă știi nițică engleză și ți se pare că seamănă cu australiana sau cu ce cântă Die Antwoord, nu ești departe de realitate.

Gretchen McCulloch, lingvist specializat în limbajul internetului, susține că „doggo" nu e un termen născut pe internet, ci vine de la australieni, pentru că lor le stă în obicei să pună vocale la final de cuvânt. Li se mai spune „woofers", „boofers" sau „fluffers". Iar sistemul lor de evaluare sfidează logica.

Niciodată un câine întâlnit pe stradă sau care face o boacănă nu e evaluat mai jos de 10. Toți câinii și toate acțiunile lor sunt 10/10, 12/10, 20/10, 1000/10. Eu am învățat toate astea dintr-un grup de Facebook, unde oameni din toată lumea postează fotografii sau povești cu doggos.

Stau atât de mult pe grupurile de genul ăsta, că până și gagică-miu mi-a zis c-o să fac 15/10 la un examen. Ceea ce nu e la fel de mișto ca a spune „15/10 aș mângâia câinele ăla zilnic". Plus că toate astea sună bine în limba lor, „DoggoLingo". Da, it's a thing.

DoggoLingo dă nume și celor mai frecvente acțiuni ale cățeilor. De exemplu, când scot limba afară, fac mlem, blop sau blep. Doggos nu latră, fac woof. Sau bork, termen care poate fi folosit oricând pui o poză cu un doggo, pupper sau fluffer pe net. Când apuci un doggo de snoot (adică de nas), îi faci un bloop. Și mai e una pe care tre' s-o știi: doing me a frighten. E folosită pentru a descrie câinii speriați și vine dintr-o memă de prin 2015.

Eu văd toate astea drept alintături asemănătoare „bebelului", „buburuzei", „bububu-ului" și altor asemenea gângureli pe care le scot părinții când vorbesc despre bebelușii lor. Doar că mai mișto, că se referă la câini. Și pentru că e o limbă extrem de pozitivă, când vrei să îți exprimi uimirea, dar îți lipsesc cuvinte ca hell, fuck etc., poți apela la heck. E varianta lor cuminte.

Nu știu dacă ești iubitor de câini, pisici sau vezi în ele doar niște animale pe care le folosesc unii drept sprijin emoțional, dar societatea asta se duce într-o direcție în care pune mult accent pe niște ființe care dau un sens vieții și umplu internetul. Nu știu nici dacă e bine sau rău, nici n-aș avea cum să judec asta, e doar ce se întâmplă acum și ți-am prezentat toate astea doar ca să știi în ce medii te învârți. Altfel, clipurile alea de pe YouTube care poate ți se par stupide au ajuns un conținut pe care îl folosesc alții într-un scop mult mai mercantil.

Poate cel mai bun exemplu e al unui clip viral din 2007 în care un câine sare pe-o trambulină. În 2016, ăla a fost sursă de inspirație de publicitari ca să facă pentru John Lewis o reclamă.

Adulația asta pentru câini se învață și răspândește pe grupuri ca Dogspotting (unde poți posta numai câini pe care nu îi cunoști, Dogspotting Society (unde ai voie să postezi și câinii tăi sau alții pe care îi cunoști), Big Hecking Group of Dang Doggos (Official) sau Cool Dog Group. Este o lume paralelă pe care ai putut-o vedea cât de cât și în articolul despre tipurile de români care au bulldogi francezi. În asta trăiesc mii de oameni în România și probabil milioane în lume. Și dacă ai tăi nu înțeleg de ce încă nu ești căsătorit și cu copii, măcar acum îi poți explica mai ușor că nu e un moft.

Altfel, dacă ți-am trezit interesul cu subiectul ăsta și vrei să vorbești fluent DoggoLingo, uite un clip de unde poți învăța să folosești corect termeni ca doggo, woofer, pupper, pupperino, fluffer etc. Apoi sari și tu pe net cu niște poze cu câini, că doar așa-i frumos! Ce lume ar fi aia în care nu te lauzi cu ce ai?