Le-am dat note politicienilor de la summitul din Sibiu ca să știi cine sunt boșii Europei

Dacă ieri ți-am povestit cum a arătat Sibiul în zilele summitului UE, din perspectiva localnicilor, astăzi o să-mi îndrept atenția asupra liderilor europeni care au participat la întâlnire. Poate ai văzut între timp știrile despre baia de mulțime făcută de Merkel, Tusk sau Iohannis după întâlnirea în care liderii UE au adoptat așa-numita declarație de la Sibiu. Probabil însă că mulți dintre politicienii europeni de acolo îți sunt destul de necunoscuți.

Înainte de începutul festivităților toată presa a primit un kit de desfășurare a summitului care include un Who’s Who, adică o listă cu participanții, funcțiile și fețele lor. Asta ca să nu-l confunzi pe Rutte cu Sipilä, sau pe prim-ministrul Irlandei, Leo Varadkar, cu un bodyguard.

Dar cred că e mai important să te uiți la om decât la carte ca să știi cine-i cine, cine se simte în pielea lui și cine nu. Așa că am hotărât să fac o analiză strategică a liderilor europeni ca să văd cine e bazat la vârful UE. Adică cine are prezență, swag (șmecherie) și valoare. Ține cont că nu am putut să analizez strategic valoarea, prezența și swag-ul tuturor liderilor europeni, în principal pentru că nu am apucat – tot corpul de presă roia la covorul roșu mai ceva ca un stup de albine scăpat în oala cu LSD.

Dar dacă vrei, poți să urmărești și tu aici înregistrarea de pe covorul roșu, ca să-mi dai sau nu dreptate.

Klaus Werner Iohannis. Primul care a sosit la întâlnire a fost, bineînțeles, gazda adică Iohannis. La el acasă, fără picior de pesedist prin jur, KWI a fost într-o mare formă. Știu că discursurile președintelui se prescriu farmacologic pentru pacienții cu insomnie cronică, dar Iohannis cel de pe 9 mai e altă specie de animal, definiția conceptului de big dick energy. Zâmbind la presă și gesticulând, ceva ce nu credeam că știe să facă, președintele emana fericire de parcă tocmai fusese reales la un nou mandat.

Valoare: 4/5 Ca gazdă, Iohannis e important în Europa, măcar azi.
Prezență: 4/5 Întotdeauna protocolar, Klaus e în formă mare cu corpul de presă.
Swag: 4/5 Nu știu ce-și dorește KWI de la viață în general, dar pare să fie asta.

Giuseppe Conte. Primul sosit după Iohannis, premierul Italiei e fratele nostru de gintă latină, dar pare cel puțin plictisit. Zici că a făcut schimb de chakre cu Iohannis, și are ceva din vibe-ul clasic al neamțului nostru. Intră cu capul plecat pe un cor de „buongiorno presidente” (deși e prim-ministru), dar nu prea prestează.

Valoare: 2/5 Ca prim ministru neafiliat politic, nu prea are putere în Italia.
Prezență: 1/5 Nu prea are vlagă în România.
Swag: 1/5 Non Mi Piace.

Dalia Grybauskaite. Președinta Lituaniei e o femeie de fier și nu doar pentru că are centura neagră la karate și, la 63 de ani, poate să te facă covrig. Ministră de finanțe la origini, fostă comisară europeană pe probleme de BANI, vorbește cinci limbi și e mai șmecheră ca tine și toți prietenii tăi. E în favoarea unui no-deal Brexit dacă englezii nu se hotărăsc mai repede și zice că n-are nevoie de Marea Britanie ca să intermedieze cu americanii pentru că are Twitter. Dar azi e ceva cu ea, nu știu, e mai puțin Angela Merkel și mai mult Viorica Dăncilă.

Valoare: 3/5 Dalia are două mandate de președintă. Tu câte ai?
Prezență: 3/5 Chiar și fără uniformă militară știi că nu vrei să te pui cu ea.
Swag: 2/5 Nu stă la povești, nu dă declarații.

Viktor Orban. Nu mi-a plăcut niciodată premierul Ungariei pentru că nu-mi plac oportuniștii cu porniri totalitare. De obicei, o poză cu Viktor Orban rânjind e de ajuns ca să mă vindece de diaree, dar în cazul acestui summit mi-a provocat doar o milă profundă. Boss-ul Fidesz nu a fost niciodată un monstru sacru al carismei, e mai mult Mircea Geoană decât Barack Obama, dar văzându-l tropăind năuc pe covorul roșu, ca un șef de sală cherchelit cu vinul clienților, într-un costum care stă pe el șleampăt de parcă l-a împrumutat de la fratele mai mare pentru poza cu clasa, m-a apucat râsul. Orban a ascultat o singură întrebare, ceva despre Iran, s-a uitat confuz/scârbit la reporter (nu-i plac reporterii) și a tropăit mai departe.

Valoare: 2/5 Orban e bad boy-ul UE în felul în care e bad boy un câine care se cacă-n living.
Prezență: -1/5 Băiatului ăstuia îi trebuie niște consilieri israelieni.
Swag: 0/5 În capul meu rula muzica din Curb your Enthusiasm.

Angela Merkel. Cancelarul Germaniei e la putere din 2005, deci a trecut prin multe povești de genul ăsta și nu se chinuie prea mult să impresioneze. Merkel nu e nici ea un monument al eleganței, dar aura lăsată de Orban o face să pară prin comparație un fotomodel pe podium la New York Fashion Week. Îmbrăcată în stilul său clasic, Merkel a defilat până la jumătatea covorului roșu, a dat o declarație scurtă despre ce așteaptă ea de la summit și a șters-o nemțește la handshake.

Valoare: 6/5 Este binecunoscut faptul că Merkel îi dictează lui Juncker ce poate să mănânce dimineața și privirea ei de supărare cauzează impotență instantanee (vezi Orban).
Prezență: 3/5 Merkel livrează cum merge „cruise controlul” la Passat, cât de bine trebuie și niciun pic mai mult.
Swag: 2/5 Merkel nu are swag. Nu trebuie să te impresioneze. Ești impresionat deja pentru că e Merkel.

Mark Rutte, Charles Michel și Xavier Bettel. Troika Olanda-Belgia-Luxemburg, exact în ordinea asta, bagă mare la interacțiune cu presa. Rutte și Michel ajung primii, ocazie cu care Michel poate să abuzeze un pic de vibe-ul lui de profesor de istoria religiilor, iar Rutte poate să lingușească presa cu swag-ul lui de fuccboi și să ne țină (predictibil) afară din Schengen.

Xavier Bettel.

Bettel, premierul openly gay din Luxemburg, vine tare din urmă pe jos, zâmbind galeș și făcând cu mâna la public, care îi răspunde cu niște aplauze confuze. Dă mâna cu cine apucă, driblează niște porumbei, omul ăsta are viitor politic luminos în Europa.

Valoare: 4/5 Rutte trage în sus toată brigada. Băiatul ăsta taie și spânzură viitorul României în Schengen.
Prezență: 4/5 Rutte are prezență din aia de overachiever, Bettel e super prietenos cu toți și Michel are carisma aia de bunic tânăr.
Swag: 3/5 Bettel are swag pentru toți trei, dar stilul direct olandez al lui Rutte și cumințenia catolică a lui Michel nu ajută.

Alexis Tsipras. Premierul Greciei pare întotdeauna preocupat de ceva. Probabil Tsipras nu poate să uite de datoria suverană a Greciei și de privirea supărată a lui Merkel (vezi mai sus) nicăieri. Pare tot timpul preocupat de soartă. Dacă-i pui barbă ar arăta ca copilul din flori al lui Anthony Quinn și Che Guevara.

Valoare: 2/5 Tsipras a încercat să fie bad boy înainte să fie cool, dar Merkel l-a învins cu magia teutonă a austerității.
Prezență: 3/5 Chiar dacă nu-ți place de el, trebuie să-l respecți pe Tsipras, omul are prestație.
Swag: 3/5 Tsipras are tupeu să se lege de xenofobie cu Orban în sală și de neoliberalism cu Merkel în sală. Respect.

Jean-Claude Juncker. Primit cu fast, președintele Comisiei șchioapătă ca după o sută de sciatică,dar nu destul de tare cât să nu se salute cu Bettel ca doi veterani ai politicii luxemburgheze. Juncker știe cu ce se mănâncă summiturile, e cu gluma pe țeavă, dar președinția lui e pe ducă, așa că n-are pentru ce să se dea în petec.

Valoare: 3/5 Juncker e atât de aproape de pensie că mă mir că n-a venit în papuci, dar tot e președintele Comisiei.
Prezență: 2/5 Șchiopătând și îmbătrânit de anii la putere, Juncker adesea inspiră umor.
Swag: 2/5 Chiar bătrân și uzat moral tot are swag-ul ăla de francofon înstrăinat.

Emmanuel Macron. Președintele Franței încearcă tare să fie rock star-ul politicii europene. Poate prea tare. Ajunge la summit în ropote de aplauze, aplaudă și el publicul, glumește, vorbește mult prea mult cu presa în toate limbile pământului. Dar Macron rămâne Macron, are o idee despre cum vrea să arate Europa viitorului și e gata să facă orice pentru ea.

Valoare: 5/5 Macron a reînvigorat centrul liberal de unul singur și e și președintele Franței pe deasupra.
Prezență: 4/5 Macron e întotdeauna îmbrăcat impecabil, dar nu e enervant de formal.
Swag: 4/5 Francofon, tânăr, energetic, se zice că un zâmbet de-al lui Macron contracarează efectele privirii supărate a lui Merkel.

Stefan Lofven. Prim ministrul Suediei trece ca un ninja prin spatele lui Macron, fără să se uite măcar la presă. E un socialist bătrân, chiar dacă arată ca un mafiot italian din Sopranos, a văzut multe și n-are timp de prostii.

Valoare: 3/5 Viitorul președinte al Comisiei Europene o să fie 75% sigur din Nordul Europei. Cine știe?
Prezență: 2/5 Lofven are o aură de bunic zâmbitor, dar o față de campion de box îmbătrânit pe care nu vrei să-l superi.
Swag: 1/5 Swag-ul nu merge bine cu social-democrația suedeză.

Sebastian Kurz. Cancelarul tinerel al Austriei are alură de twink și figură de personaj secundar din American Psycho. Curge privilegiul din el ca mierea din fagure și e ceva foarte dubios aici. Dacă aș crede în aure și fantome aș zice că e posedat de proiecția astrală a lui Joseph Fritzl. Dar el e doar un tânăr cancelar de dreapta din Austria, când a creat vreodată un tânăr cancelar de dreapta din Austria probleme la nivel european?

Valoare: 3/5 Austria nu e mare putere europeană, dar pentru România e un pol de putere.
Prezență: 1/5 Kurz e tinerel și slăbuț, dar e ceva super creepy la el.
Swag: 2/5 este fizic imposibil să fii conservator tânăr și să ai swag. Scrie în manualul de fizică de a șaptea.

Antonio Tajani. Președintele Parlamentului European a insistat să facă baie de mulțime și să se dea în spectacol. E italian, ce să-i faci. Pe deasupra e și în poziția ingrată de a fi ditamai președintele de instituție democratică gigant, dar fără prea multe atribuții.

Valoare: 3/5 E președintele Parlamentului dar… e doar președintele Parlamentului…
Prezență: 3/5 Tajani încearcă atât de tare că e aproape trist.
Swag: 2/5 E italian și se bagă-n seamă.

Donald Tusk. Șeful Consiliului European e ca un ninja când vrea. Nici nu l-am văzut când a trecut decât prea târziu. Dar Tusk mai e ceva. Super calculat și șmecher, știe cum să vrăjească țări întregi citind chestii fonetic în limbile respective.

Valoare: 4/5 Președintele Consiliului are și atribuții și capital de imagine.
Prezență: 4/5 Tusk e un fel de Băsescu mai normal, are o groază de carismă.
Swag: 3/5 Tusk n-are mult swag, dar are destulă vrăjeală cât să dea pe spate țări întregi.

După tura pe covorul roșu membrii Consiliului s-au retras rapid la un photo-op înăuntru după care au ieșit pentru o poză finală pe podiumul albastru.

În orice altă țară ar fi fost de ajuns, dar când ești în România te românești un pic. Așa că toți președinții statelor UE, împreună cu înalții oficiali europeni s-au băgat la o baie de mulțime. Bine, baie e mult spus, era totuși un gard între ei și public, dar destul pentru un pic de dragoste platonică între sibieni, Merkel și Macron. În urale de „Europa, România” „Io-han-nis” și „E-u-ro-pa” liderii europeni au apucat să simtă măcar pentru câteva momente bucuria de a fi român.

Dar ce a fost summitul de la Sibiu dincolo de o paradă de modă și o baie de mulțime?

Din punctul de vedere al României a fost un boost pentru Iohannis și un șut în fund dat PSD-ului. Din punctul de vedere al Europei a fost o trasare de direcție, aceeași direcție poate cu un pic mai multă structură. Dar nu am văzut o direcție clară pe probleme de mediu, nu am văzut o decizie finală cu privire la liste comune macroniene sau la Spitzenkandidaten.

În definitiv, în absența Brexitului, Summitul de la Sibiu a fost o simulare pentru adevăratul eveniment, Consiliul European din 20/21 Iunie, când vom avea un nou Parlament European și vom ști dacă e vreun viitor pentru macronism, pentru Anglia în UE și multe altele.

La drum de seară mă întorc la hotel și îl văd pe prietenul meu, sereistul periculos cum se extrage gingaș din vesta antiglonț, după o zi petrecută în mașină. Din punctul de vedere al forțelor mobilizate, summitul de la Sibiu a fost un succes răsunător. Pentru noi restul rămâne de văzut.

Editor: Gabriel Bejan

https://www.facebook.com/viceromania/