Veterinarul fotograf care a făcut Baia Mare mișto și le-a dat pisicilor personalitate

Hajdu Tamás a ajuns prima dată pe VICE în 2013, cu o serie de imagini despre mieii sacrificați pentru Paște. Cu vreo trei ani în urmă publica în primul număr al revistei Punctum seria lui de imagini trase în laborator, unde controla totul. Acum nu mai controlează, iese pe stradă și surprinde tot felul de cadre absurde, amuzante sau fascinante, cum a fost și ultima serie pe care am publicat-o noi.

În restul timpului e veterinar, așa că am discutat cu el să văd cum e și lumea aia în care animalele vin să fie „reparate", nu fotografiate. Pentru interviul ăsta i-am cerut și câteva imagini cu pisicile pe care le-a tot surprins prin oraș. L-am întrebat și despre ele, ce-i place atât de mult la animalele astea îmblănite, cu gheare, oportuniste și care lasă mult păr. Surpriza e că nu-i prea plac.

Hajdu mi-a zis că profesia îi ocupă ziua până la ora 16, timp în care e un medic cu aparat foto în geantă. În weekend și pe seară e doar fotograf. Normal că l-am întrebat cu ce a început și mi-a dat poate cel mai bun răspuns scurt: „Când am intrat la facultate știam deja să reglez aparatul foto." Poate și de-asta cea mai enervantă întrebare pentru el rămâne cea din lumea fotografilor: „Ce aparat foto folosești?"

El lucrează acum într-un laborator, unde cel mai frecvent animal care îl „vizitează" e broasca țestoasă. Totuși, a avut de-a lungul timpului partea lui de animale exotice tratate, în special la circuri ambulante: lei, elefanți, tigri și chiar o lamă. Și cel mai ciudat moment a fost necropsia unui urs cu emițătorul radio de la WWF la gât, braconat în munții Maramureșului. După experiența de cabinet și de laborator, mi-a spus că cel mai mult îl fascinează la animale diversitatea.

I se mai întâmplă să analizeze animalele pe care le întâlnește pe stradă, dar nu-i chiar așa pasionat de anatomie, ci le studiază în schimb bolile. „Când le văd mă gândesc că, la cum arată, asta are râie, asta e gestantă, asta sigur e cu demodecie sau ăla e rahitic." Cel puțin acum a scăpat de dat vești proaste, că în laborator ele vin cu buletine de analiză și nu mai e vreun stăpân care să primească diagnosticul. Și că tot am ajuns la stăpâni, Hajdu mi-a spus că nu-l deranjează cei care se apucă să-i ceară medicului sfaturi de dresaj, dar sunt unii care întrec măsura. „Mi se par deranjanți doar acei stăpâni care ridică la nivel de copil animalul de companie. E greu cu ei."

Sunt foarte multe pisici în colecția lui, câteva zeci, așa că trebuie să fie vreo dragoste a lui pentru ele, nu? Nu prea. „Sincer nu le prefer, că eu sunt mai mult genu' de proprietar de câine, acasă chiar avem un teckel pitic. Am început să le pozez mai mult ca elemente de compoziție în pozele mele din cartierm dar au devenit subiecte principale cu timpul. Au însă ceva foarte «miserupism» în înfățișarea și comportamentul lor. Se potrivesc de minune între blocuri."

Dacă ai cel puțin un prieten sau cunoștință în medicină, probabil că ți s-a plâns de oameni care îi tot cer să le spună repede ce au când le-apare un neg, o durere de cap sau alte bube. M-am gândit c-o fi așa și la medicii veterinari, dar Hajdu mi-a zis o chestie și mai nașpa despre oameni și sfaturi. „Mama e stomatoloagă și când mergeam la piața agroalimentară de acasă (localitatea Șimleu Silvaniei) toate babele își etalau dantura în spatele tejghelei. Asta era ciudat, că să dai două-trei sfaturi despre alimentație sau deparazitare e parfum", mi-a explicat el.

Am zis să plusez și să amintesc de cât de greu e să pui un diagnostic când pacientul nu îți poate spune ce-i cu el. N-a mers, ba chiar mi-a dat un punct de vedere la care nu m-am gândit: „Avem și noi metodele noastre. Un animal bolnav poate comunica prin mai multe mijloace cu veterinarul, tot ce trebuie să faci e să fii foarte atent. În schimb, noi avem un atuu față de medicii umani: ne putem mânca pacienții."

Și da, probabil că te întrebi: oare halatul lui are buzunare? Are, mi-a zis că e plin de markere și un ceas de laborator. Iar acum e timpul să închei articolul ăsta și să te las într-o notă pozitivă în compania mai multor imagini cu pisici independente și libere (cred). Așa că i-am cerut lui Hajdu o glumă de-a veterinarilor. Mi-a dat un banc: