FYI.

This story is over 5 years old.

18+

De ce femeile nu au voie să fie şi sexi, şi inteligente în ochii societăţii

Încurajez femeile să vorbească despre dorință. Încurajez pe toată lumea să facă asta pentru că societatea e total confuză când vine vorba de sex.
12.12.13

Feriți-vă de Satana! Gif de la utilizatorul Tumblr „fecskelaszlo"

Acum câteva luni, am publicat pe alt site un articol despre o semi-relație pe care am avut-o cu un fetișist. Înainte ca articolul să devină public, editorul mi-a trimis un mail în care mă avertiza să nu citesc comentariile la articol decât dacă pot suporta cu ușurință insultele și injuriile. Eram obișnuită oricum cu comentarii retardate și fără sens, împânzite cu termenul „currrrrrvoooo". La urma urmei, scriam pentru VICE de vreo trei ani.

Publicitate

Articolul despre bărbatul căruia îi plăcea să fie încornorat a fost atât de explicit pe cât mi-a permis rubrica. Un scriitor căruia i-am luat interviu mai demult mi-a spus că pentru a avea succes până la vârsta de 25 de ani, trebuie să-ți trăiești viața ca și cum nu ai avea părinți. Eu am părinți care au învățat foarte rapid să nu-mi citească articolele publicate.

N-am citit comentariile la articolul cu încornoratul, dar le-a citit un prieten de-al meu. Mi-a spus că nu aveau legătură cu ce scrisesem, ci cu mine personal. Oamenii mă numeau „nebună, curvă, distrusă". „Îți recomandă să mergi la terapie. Majoritatea s-au folosit de povestea ta doar ca să-și verse pe pagină propriile nesiguranțe și frustrări", mi-a spus el. Am râs, că doar ce era să fac? Un tip chiar a scris un tweet despre cât de varză credea el că sunt.

Într-un articol de Ann Hirsch intitulat „Femeile, Sexualitatea și Internetul", scriitoarea argumentează că internetul le oferă femeilor o nouă posibilitate de a se auto-reprezenta. Dar în loc să folosească acest spațiu pentru a recâștiga puterea și a dărâma standardele arhaice de frumusețe și sexualitate prezentate de mass media, majoritatea femeilor imită aceleași convenții. Locurile în care femeile se pot reprezenta sunt limitate, spune Hirsch, și, mai ales, „ca o femeie să poată fi luată în serios, nu trebuie să se arate ca doritoare de sex sau de atenție sexuală."

Publicitate

Deci, unde putem exista fără ca oamenii să presupună că suferim de obiectificare extremă? Noi ne facem singure asta? E obiectificare intenționată sau suntem manipulate inconștient, în straturile atât de adânci ale psihicului, încât nici nu ne mai dăm seama că „selfie-urile" pe care ni le facem pe Instagram seamănă cu pictorialele din Hustler? Mai mult, oare se poate spune că te obiectifici dacă decizia e luată conștient? Și pentru cine facem asta? Pentru cei 1000 de followeri ai noștri? Ciudați care caută hashtaguri ca „baie" sau „păsărică"? Pentru noi? Ca să ne creștem încrederea în sine? Asta se cheamă încredere sănătoasă? Ce e încrederea în sine sănătoasă? Aș putea să continui la infinit.

Mai mult, Hirsch se întreabă de ce sexualitatea există încă separat de intelect. „Cineva care se exprimă într-o manieră foarte sexuală nu e luat prea des în serios." Urăsc noțiunea asta pentru că îmi discreditează mintea în secunda în care sunt obiectificată, în minutul în care mă obiectific (ceea ce unii oameni cred că se întâmplă când pun fotografii cu mine sau când scriu un articol foarte documentat despre psihologia sexului oral sau pur și simplu când port ruj sau ciorapi până la genunchi pe scenă) și mă reduce la statutul de „curvă" care „are nevoie de terapie" doar pentru că am viață sexuală și am curajul să vorbesc despre ea într-o revistă sau pentru că modul meu de a mă îmbrăca atrage privirile bărbaților.

Meredith Chivers vorbește despre sex.

Meredith Chivers face niște cercetări incredibile despre dorința sexuală feminină și despre sexualitate. Lucrează la Universitatea din Queens. Într-un peisaj academic în care aproape toate cercetările științifice despre sexualitate sunt dirijate de bărbați și sunt despre bărbați, Chivers a făcut noi descoperiri care au schimbat rolurile de gen construite de societate. Practic, Chivers a descoperit că specificitatea excitației sexuale - dacă reacția sexuală a corpului e specifică lucrurilor despre care oamenii susțin că îi excită – e mult mai diferită la femei. A descoperit că, în ciuda credințelor obișnuite, pe femei le excită nu doar propriile preferințe sexuale, ci privirea unui act sexual între animale, unui act sexual heterosexual sau homosexual, în timp ce bărbații tind să reacționeze doar la imagini care se aliniază cu orientarea lor sexuală. Așadar, Chivers a continuat să exploreze conexiunea dintre minte și corp și să se întrebe: „De unde vin aceste modele de reacție sexuală? De ce le folosim ca să încercăm să înțelegem sexualitatea feminină când e clar că nu funcționează?" Munca lui Chivers e un mare pas înainte.

Publicitate

Dincolo de asta, în alte cazuri, cercetările științifice sunt atât de orbite de stereotipurile construite de societate pentru cele două sexe încât acestea afectează chiar și informațiile științifice. Gândiți-vă la limbajul folosit pentru descrierea impregnării: spermatozoizii înoată agresiv spre ovul, care stă pasiv și așteaptă să fie trezit. Gândiți-vă cât de des vorbim despre sex în termenii ăștia: Bărbatul fute femeia, femeia e futută. Penisul penetrează vaginul. De ce nu spunem că vaginul înghite penisul? Din același motiv pentru care o doamnă adevărată își ține picioarele încrucișate când poartă fustă.

Chivers ne ajută să reînvățăm corpul și mintea feminină și ce ne excită. Cercetările ei au contribuit la un progres imens în modul în care intelectualii privesc orientarea sexuală și dorința. Își bate joc de știința învechită. Și, Dumnezeule, chiar avem nevoie de oameni care să mai zdruncine știința din temelii atunci când se demodează.

Scriu public despre viața mea sexuală pentru că viața mea sexuală e importantă pentru mine. Mă definește în mare parte ca scriitor, muzician și ființă umană. Dar în niciun fel nu îmi reduce intelectul. Nu sunt o idioată doar pentru că vreau să detaliez cum se simte pula cuiva în mine. Aceasta e declarația mea feministă. Dacă vreau să-mi bag cămașa în spate la blugi ca să mi se vadă curul mai mișto, asta o fi auto-obiectificare, dar e obiectificarea mea. Îmi place curul meu. Mi-a luat ani de zile să mă conving că nu am un cur gras sau neatrăgător și acum că am reușit să-l iubesc, nu înseamnă că sunt „o curvă proastă". Înseamnă că sunt o ființă umană cu un ego, ca tot restul oamenilor de pe planetă. Așa că de ce mi-ar dizolva credibilitatea intelectuală faptul că îmi place fundul meu? De câte ori au fost desființate lucrări foarte bune ale unor femei doar din cauza felului în care acestea arătau? De nenumărate ori. Dacă ești o femeie atrăgătoare și inteligentă, înseamnă că o fi cineva care te ajută în tot ceea ce faci. Dacă ești un bărbat atrăgător și inteligent, înseamnă că ești o partidă grozavă și le ai pe toate. E plină lumea de standarde duble sexiste.

Încurajez femeile să vorbească despre dorință. Încurajez pe toată lumea să facă asta pentru că societatea e total confuză când vine vorba de sex. Ca să eliminăm treptat confuzia asta, trebuie să vorbim despre sex, să nu ne temem de asta. Vrei să-mi arunci sexualitatea peste față ca insultă? Ți-o voi ridica din nou în față, strălucitoare, ca un scut.

Să ne întoarcem înapoi în anii în care filosofii asociau femeile cu trupul și bărbații cu mintea. Eram considerate „Al doilea sex". Într-un fel, încă suntem așa. Realitatea este că lucrurile astea două sunt interconectate. Orice ființă umană funcțională are minte și corp. „Creierul nostru și organele noastre genitale operează împreună pentru a da formă existenței noastre." Măfut, deci exist. Fă un sticker cu chestia asta, lipește-mi-l pe mașină și apoi o să te fut în dubița mea și o să simt că trăiesc.

@myszkaway

Traducere: Oana Maria Zaharia