Povestea din spatele cetăților din Biblie după care Biserica a numit sexul anal și sexul oral

(Fotografie de deschidere de Kamilla Oliveira via Flickr)

Sigur ai auzit până acum de cetățile biblice Sodoma și Gomora pe care Dumnezeu le-ar fi distrus pentru că locuitorii acestora erau atât de desfrânați încât nu-i mai răbda pământul. Capii Bisericii folosesc la greu povestea asta pentru a spune că sodomiții erau de fapt homosexuali și de aia i-a pedepsit Dumnezeu. Sodomia a devenit echivalentă cu homosexualitatea. După aceea a apărut, nu se știe de unde, altă poveste dubioasă, cum că gomoria ar fi sexul oral, care, iată, și acesta este un lucru cu care Dumnezeu nu ar fi de acord.

Dar subiectul articolului de față nu este despre sensurile date de Biserică unor întâmplări bibilice. Ca istoric, o să încerc să-ți explic ce scrie în Biblie despre Sodoma și Gomora și dacă există și alte surse, istorice bineînțeles, asupra nenorocirilor care s-ar fi abătut asupra celor două cetăți. În realitate, au fost mai multe care au pierit atunci, dar cele mai cunoscute sunt Sodoma și Gomora.

Sodoma şi Gomora erau oraşe vecine, situate într-o zonă joasă de câmpie din valea Iordanului, probabil în preajma ţărmurilor de la Marea Moartă.

Numele de Sodoma are rădăcini arabe „sadama", semnificând: tristeţe, suferinţă, epuizare sau regret.
De aici, probabil, şi conotaţia sexuală a cuvântului sodomie, care, conform dex, se referă la „relaţiile sexuale între partenerii de acelaşi sex" sau „împreunare trupească nefirească", toate acestea având în vedere comportamentul bărbaţilor sodomiţi. Conform Vechiului Testament aceștia abuzau sau violau în grup orice vizitator al cetăţii, cum este şi cazul îngerilor din casa personajului biblic Lot.

Dar cum este narată biblic istoria acestor evenimente? Din primele capitole ale Genezei observăm că Dumnezeu i-a mărturisit lui Avraam, într-o zi pe la amiază, când patriarhul se odihnea la uşa cortului său, că o să distrugă cele două cetăţi deoarece „păcatul lor era cumplit de greu şi strigător la cer" (Geneza 18:20). Profetul va încerca să intervină pe lângă Atotputernicul Iehova pentru a-i salva măcar pe cei drepţi, mai ales că în Sodoma locuia şi nepotul său favorit, Lot, împreună cu familia acestuia. Între Marele Creator şi Avraam se ajunge la un acord: dacă în cetate găseau cel puţin zece drepţi credincioşi, atunci întreaga suflare era salvată, iar în caz contrar, nimicită.

În continuare, Biblia ne dezvăluie: „doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta cetăţii. Şi văzându-i, s-a sculat şi s-a plecat înaintea lor (…) iar el i-a rugat stăruitor să le fie gazdă şi s-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el le-a gătit cina, le-a copt azime şi au mâncat. Dar mai înainte de a se culca ei, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa şi strigau la Lot: Unde sunt oamenii care au intrat la tine? Scoate-i afară ca să-i cunoaştem (…) Lot a zis către ei: Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot să faceţi cu ele ce vreţi (…) dar oaspeţii aceia pe care-i găzduia în casă au încuiat uşa şi pe oamenii de afară, i-au lovit de orbire (…) Iar în revărsatul zorilor, îngerii i-au zis lui Lot: Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii întrucât Domnul ne-a trimis să pierdem locul acesta"(Geneza 19:1-13).

Probabil ți-ai dat și tu seama că în contextul de mai sus expresia a cunoaște mai bine are o semnificație pur sexuală.

După ce îngerii i-au dezvăluit planul divin, i-au mai dat un ultim sfat gazdei lor, acela de a nu privi în urmă orice s-ar întâmpla. Când soarele s-a ridicat deasupra pământului Dumnezeu a revărsat peste Sodoma şi Gomora o ploaie de foc şi pucioasă. Însă în ciuda avertismentelor îngereşti, în timp ce se producea fuga, soţia lui Lot a căzut în ispită şi a privit înapoi spre cetate. Nesăbuinţa ei s-a concretizat prin transformarea acesteia într-un stâlp de sare.

Biblia ne povesteşte în acelaşi capitol şi un episod al incestulului dintre Lot şi cele două fete ale sale, care și-au îmbătat tatăl şi s-au culcat cu el două nopţi la rând, rămânând însărcinate. Mai bine zis s-au cunoscut în profunzime, dacă ar fi să folosi expresiile vremii. În urma actului carnal, cele două femei vor aduce pe lume doi fii: Moab, tatăl moabiţilor, şi Ben-Ammi, tatăl amoniţilor (Geneza 19:38). Însă toate acestea s-au petrecut după prăpădirea celor două cetăţi: Lot era văduv, iar fetele orfane de mamă.

Pentru marea majoritate, răspunsul la această întrebare rezultă foarte clar din textul biblic, însă nu se poate generaliza că Dumnezeul iudeilor distruge cele două cetăţi doar pentru conduita lor homosexuală. Despre motivele dispariţiei Sodomei şi Gomorei găsim informaţii şi la alţi profeţi.

Isaia afirma că: „sodomiţii păcătuiau în public fără să se ascundă şi de aceea au fost pedepsiţi" (Isaia 3:9), iar Iezequiel menţiona că: „asta a fost răutatea Sodomei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit" (Iezequiel 16:49-50). Cartea lui Iuda, mult mai radicală, ne arată că: „Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră la curvie şi au profitat după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic"(Iuda 1:7)

Să fie acestea adevăratele motivele ale cataclismului biblic de pe litoralul Mării Moarte? Sodoma şi Gomora au fost pedepsite pentru că nu aveau grijă de cei săraci, au fost nimicite pentru că nu erau ospitaliere sau doar pentru faptul că membrii comunităţii erau adepţii unor practici sexuale în grup? Au fost sodomiţii pionerii emancipării sexuale de tip gay?

Adevărul este că homosexualitatea nu era deloc acceptată în cadrul primei religii monoteiste. Iar după apariţia creştinismului, Dumnezeul – Tatăl se transformă şi cu ajutorul lui Iisus-Fiul transmite un mesaj cheie: iubirea aproapelui. În privinţa Sodomei şi Gomorei, nici în paginile Noului Testament nu se acceptă practicarea relaţiilor carnale nefireşti între persoanele de acelaşi sex, deoarece toate aceste anomalii au fost considerate perversiuni sau maladii satanice. Adică lucruri necurate unde și-a băgat dracul coada.

Coranul, cartea de căpătâi a musulmanilor, aminteşte la rândul său de Lot şi de locuitorii Sodomei care trăiau intr-o mare decadenţă morală.

„Şi am trimis pe Lot (în Sodoma), care a zis poporului său: Faceţi o imoralitate fără precedent în lume? Vă satisfaceţi dorinţele cu bărbaţi în locul femeilor; cu adevărat sunteţi nişte neruşinaţi"(Coranul 7:80-81).

Adepţii lui Allah sunt de acord cu pedepsirea necredincioşilor din cele două cetăţi, iar distrugerea lor este narată astfel:

Din acest motiv termenul de sodomit a fost sinonim cu cel de homosexual, iar distrugerea celor două cetăţi vicioase nu s-a produs doar pentru faptul că musafirii lui Lot au fost implicaţi într-o tentativă de viol în grup. Chiar dacă aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Pedeapsa divină a fost decisă cu mult înaintea scandalului de la uşa casei lui Lot, datorită păcatelor comise frecvent de către locuitorii Sodomei.

Dispariţia celor două cetăţi poate fi explicată și din punct de vedere ştiinţific. De exemplu ploaia de pucioasă şi focul din cer pot fi cauzate de o erupţie vulcanică, un mare cutremur sau o explozie a acumulărilor de gaze naturale care a produs un incendiu devastator.

Luând exemplul lui Heinrich Schliemann- arheologul german care a descoperit cetatea Troia doar cu ajutorul poemelor homerice- foarte mulţi cercetători au căutat să demonstreze că cetăţile Sodoma şi Gomora au existat cu adevărat.

Au existat istorici consacraţi ai Antichităţii care au numit în operele lor aceste regiuni mitice. Tacitus ne vorbeşte despre „teritoriul din vecinătatea Marii Moarte, cândva roditor şi populat cu oraşe mari, care a fost nimicit prin fulger, urme care se văd şi azi pe pământul ars". Geografia lui Strabon ne prezintă acelaşi peisaj, iar în operele lui Flavius Iosephus, Origene sau Iustin Martirul şi Fiolozoful descoperim comentarii similare.

Cu Biblia drept izvor principal, dar şi cu informaţiile obţinute de la istoricii antici şi teologii creştini, specialiştii au iniţiat seria săpăturilor arheologice în nordul şi sudul Mării Moarte, în actualul stat Iordania.

Este cazul lui Melvin Kyle şi al lui William Albright, care în 1924 au descoperit situl Bab-edh-Dhra din Peninsula Lisan, care era o cetate arsă din temelie şi acoperită de sare şi pucioasă. La numai 13 kilometri distanţa, mai la sud la Numeira, săpăturile au scos la suprafaţă alt aşezământ care pare a fi Gomora. O posibilă explozie de mari proporţii care corespunde şi descrierilor din Biblie pare să le fi adus sfârşitul. Cei doi nu au avut însă atunci mai multe dovezi că ar fi vorba chiar despre Sodoma și Gomora.
Săpăturile au fost continuate de Bryant Wood între anii 70-80, iar în urma acestora s-a stabilit că cele două cetăţi aparţineau Epocii Bronzului timpuriu, care coincidea cu epoca în care a trăit Avraam.
În 1989, alt arheolog pe nume Ron Wyatt bazându-se pe teoria lichefierii, a explicat dispariţia celor două aşezări în urma producerii unui mare cutremur sau alunecări de teren. Prin urmare s-au eliberat gaze naturale în atmosferă care au intrat în contact cu focul din casele sodomiţilor şi ar fi produs o mare explozie.

În 2005, Streven Collins a făcut și el săpături la Tall-el-Hammam, în urma cărora mulţi cercetători au considerat că, în sfârşit, cetatea biblică Sodoma a fost descoperită. Moartea populaţiei s-ar fi datorat unui incendiu colosal produs de un meteorit sau de o ploaie de foc care a venit din cer aşa cum menţiona şi Biblia. Rezultatele obţinute au fost publicate în lucrarea Discovering the City of Sodom (2013).

Teoriile lui Collins au fost formulate cu mult înaintea lui de către membrii Agenţiei Spaţiale N.A.S.A.
Dr John S. Lewis co-director al Centrului Spaţial şi astofizician al Planetarului din Arizona spunea următoarea chestie:

În concluzie, ce vreau să-ți spun este că, deși nu avem dovezi indubitabile că cele două cetăți biblice chiar au existat, povestea Sodomei și Gomorei pare a avea explicații mult mai… pământești. Și indiferent ce-ți spune acum Biserica despre presupusele păcate din cele două orașe, mă îndoiesc sincer că Dumnezeu ar avea ceva de împărțit cu homosexualii. Sau că nu ar fi de acord cu practicarea sexului oral.