Dacă n-ai fost niciodată în Vama Veche iarna, nu te stresa, arată exact cum ți-ai imaginat: straniu de pustie. Aproape apocaliptică.

Noi am ajuns cu treabă și am stat juma de zi, timp în care am văzut doar vreo cinci oameni. Iar când ne intersectam cu câte unul, ne binedispuneam brusc, ca atunci când te întâlnești din întâmplare cu un prieten vechi. Iar primul impuls era să ne salutăm, cum fac turiștii pe munte.

În rest, nici picior de localnic în Vama Veche, vreo doi-trei câini vagabonzi și un singur restaurant deschis, Bolo Steakhouse, pentru rătăciți ca noi. Multe dintre barurile tale preferate au fațadele bătute în scânduri, să le protejeze de vânt și nisip, așa că îți lasă senzația că Vama Veche se pregătește de vreun bombardament.

Fără corturi, șezlonguri, umbrele și un puhoi de oameni, plaja e indecent de goală. Doar un Mini Cooper împotmolit în nisip, foarte aproape de mal, nu te lasă să uiți cum ai lăsat-o astă vară.

A, și încă ceva. E liniște. Sufocant de liniște.

Vama Veche, dar fără oamenii care-i dau viața și boemia