Fotografii superbe din vara petrecută în trenurile din Japonia

În vara lui 2015, împreună cu soția mea am cumpărat ceea ce se numește JR Passes, niște bilete care îți permit să mergi cu cât mai multe trenuri din Japonia cât vrea sufletul tău săptămâni întregi. Șmecheria e că permisul e valabil doar pentru turiștii străini care vizitează temporar Japonia. Ești japonez și vrei să vizitezi Japonia? Nu primești nicio reducere.

Am scăpat de asta datorită unei chichițe care spune că japonezii cu domiciliu stabil într-o țară străină sunt considerați tot turiști. Când am primit cartea verde în America în iunie 2015, primul lucru pe care l-am făcut a fost să cumpărăm JR Passes, cu ideea că ne vom petrece cinci săptămâni în Japonia fără nicio destinație în minte. Nu a existat un plan de călătorie. Soția mea a mers cu mine în prima parte a excursiei, dar din Hokkaido am continuat pe cont propriu pentru două săptămâni.

Fără ea, am mers în sud și am vizitat încă 15 orașe din zece prefecturi. Călătoria mea trebuia să se termine la insula Amakusa („Iarba Raiului") din Kumamoto. Când am mers în sud, am observat nori de furtună. Am aflat repede că uraganul Goni, care doar ce omorâse zeci de oameni în Filipine, urma să ajungă în Amakusa cam când voiam să mă relaxez acolo. În portul orașului Kumamoto, compania de feriboturi vindea bilete doar dus în Amakusa, pentru că trebuiau să închidă tot din cauza taifunului care se apropia.

Când am ajuns în pensiunea din Amakusa la care-mi făcusem rezervare, bătrâna de la recepție era uimită să mă vadă. „De ce ești aici? Goni e aproape. Îți voi da toți banii înapoi. Pleacă de aici cât mai poți", mi-a zis ea. Mi-a dat indicații cum să ajung la stația de autobuze și am alergat până acolo. Bună și la revedere, Amakusa!

Mai târziu în noaptea aia, Goni a lovit Kumamoto și insula Kyushu cu toată puterea. Răurile au dat pe afară, transportul public a fost suspendat și peste 520 de mii de oameni au fost rugați să-și evacueze casele.

În ianuarie 2016, ne-am întors în Japonia pentru trei săptămâni și am vizitat piesa lipsă din călătoria noastră, Okinawa. În toată călătoria asta am tras 251 de role de filme Tri-X și am făcut 1 156 de printuri de gelatină pe hârtie de argint. Probabil te gândești că e destul material cât să faci un album, dar nu-i chiar așa. În jur de o treime din noul meu album a fost selectată dintr-un plus de o mie de printuri din alte călătorii pe care le-am făcut în Japonia între 2011 și 2014, care au aceeași senzație de redescoperire a țării natale.

Japonia văzută de mine era plină de contradicții. Era antică și modernă, vestică și estică, democrată și feudală, pașnică și anarhistă, sacră și profană, anonimă și unică - ca idee. E un personaj destul de complex, cu mult farmec și multe probleme. Forțele opuse creează tensiuni dinamice care te enervează și te țin pe linia de plutire. Unde mergi? Nu știu. Dar țara merge înainte, iar jobul meu e să-i documentez paradoxurile fără sfârșit.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Japonia:
Industria iubirii japoneze
Cel mai mare sindicat de crimă organizată din Japonia are acum website și imn
Salariații japonezi sinucigași sunt morți după muncă