Fotografa Zejna Halilbašič ura ideea de bătrânețe. Asta pentru că, până de curând, credea că bătrânețea arăta așa: „Te duci la culcare la șapte în fiecare zi, stai doar acasă și te uiți la televizor. O persoană care a hotărât să nu se căsătorească, să nu aibă o familie, o casă și un câine devine invizibilă pentru societate”. Apoi i-a cunoscut pe Mahide, Joaquin, Marcel și Geerd. Pentru seria ei de fotografii, le-a făcut portretele acestor persoane queer în vârstă acasă la ele.
Zejna observase că aproape nu există lucrări fotografice care să abordeze subiectul bătrâneții la persoanele gay, bisexuale, trans, intersex sau pur și simplu queer. Din conversațiile cu modelele ei, a aflat cât de ciudat ești privit de societate când ești bătrân și queer. Din fericire, scena LGBTQ primește mult mai multă atenție pozitivă în mass-media decât în trecut.
Videos by VICE
Iar fotografiile Zejnei demonstrează că bătrânețea poate arăta în mii de feluri, nu doar în cel cu care am fost obișnuiți.
Mahide, care a fost în tinerețe patroană de club, cu freza și ținuta ei șmecheră, arată mai mult ca o super eroină decât ca o bătrânică de 73 de ani care își bea ceaiul cuminte acasă în fiecare seară.
Joaquin, în vârstă de 70 de ani, este dansator și e originar din Cuba. În anii 1990, și-a câștigat existența cu spectacole în New York City. A mizat pe bisexualitatea lui: jumătate din chipul lui arăta ca al unei femei, iar cealaltă jumătate ca al unui bărbat.
Fotografiile Zejnei cu Marcel, 56 de ani, și Geerd, 72 de ani, se concentrează pe fetișul lor în care unul dintre ei e câine, iar celălalt e stăpânul.
Cei doi își petrec viața împreună în Berlinul de Vest și împart o casă mică cu o grădină imensă. Casa are doar 24 de metri pătrați, dar e suficient de mare pentru cei doi. Când nu există nicio petrecere cu tematica Puppyplay prin oraș, dau petreceri la ei acasă. Cu toate astea, fotografiile Zejnei nu îi înfățișează pe cei doi iubiți ca pe niște excepții exotice, ci pur și simplu ca pe doi domni mai în vârstă care împărtășesc un hobby comun.
Întâlnirile cu modelele ei au schimbat ceva în ea, spune Zejna: „Mi se pare frumos și liniștitor că există multe fațete ale îmbătrânirii. Nu toți vârstnicii poartă doar bej. Bătrânețea poate fi colorată, după cum se vede în fotografiile mele. Mi-a fost frică de bătrânețe mult timp, dar acum știu că poți fi bătrân și în același timp plin de speranță.”
Articolul a apărut inițial în VICE DACH.
