Am fost plătită să fumez iarbă 98 de zile la rând

În iarna anului 1972, Doreen Brown s-a înscris la un experiment științific care pare scos din scenariul unui film cu Seth Rogen de la sfârșitul anilor 2000.

Doreen avea pe atunci 21 de ani și locuia în Toronto. Era în doliu după mama ei, care murise cu șapte ani în urmă. A fost unul dintre miile de participanți care s-au înscris la un studiu pentru care trebuiau să fumeze iarbă tare într-un spital din Toronto timp de 98 de zile la rând.

Au fost selectate douăzeci de femei, toate fumătoare de iarbă ocazionale. După începerea experimentului, au fost împărțite în două grupuri, dintre care jumătate n-au fumat nimic și cealaltă jumătate au fumat două jointuri tari în fiecare seară. Doctorii le-au analizat constant creierele, inimile, rinichii, ficații, motivația și activitățile. Ambelor grupuri li s-a cerut să împletească niște curele în fiecare zi, ca metodă de măsurare a productivității.

Pe atunci, guvernul canadian voia să relaxeze legile cu privire la canabis, iar studiul avea scopul să afle dacă acest lucru va declanșa colapsul economiei. Până la urmă, au fost publicate doar rezultatele unui studiu similar la care au participat bărbați, iar cele ale studiului cu femei nu au văzut niciodată lumina zilei. Ralph Miller a declarat pentru Toronto Star că Trudeau nu prea putea face mare lucru cu studiul respectiv, pentru că țara nu avea suficientă dorință politică pentru schimbarea legilor privitoare la canabis.

Înainte ca povestea să fie imortalizată în filmul independent The Marijuana Conspiracy – disponibil la cerere începând de pe 20 aprilie – am vorbit cu Doreen, care are acum 70 de ani.

VICE: Îmi poți descrie o zi tipică din cadrul experimentului?
Doreen Brown: Stăteam pe holurile spitalului. Ne-au învățat să împletim niște curele pentru bani – 2,50 de dolari pentru o curea – și trebuiau să îndeplinească niște criterii de calitate, așa că ne-au dat câteva zile să învățăm și apoi a început experimentul. Ne făceau evaluări fizice și psihologice încontinuu. Teste de sânge și de urină, controale psihiatrice. Am făcut atâtea analize, încât unele femei nu mai aveau vene de unde să li se ia sânge. Când s-a încheiat experimentul, ne-au dat niște scrisori în care justificau că urmele de pe mâinile noastre erau rezultatul unui experiment medical.

Cum funcționa consumul de canabis?
Se petrecea în fiecare seară. Ne aduceau două jointuri pe o tăviță. Nu le puteam împărți, trebuia să le fumăm întregi. Examinau până și mucurile să se asigure că fumasem până la capăt. Asta s-a întâmplat în fiecare zi și au crescut încontinuu conținutul de THC.

Îți plăcea?
Chestia e că fumam iarbă dinainte, dar nu așa de mult. Așa că, la început, a fost distractiv. Ne-am împrietenit între noi, fumam și puneam muzică.

Părea că trăim într-un vis. Nu plăteam chirie și nici facturi, nu aveam griji. Transformasem un salon de spital într-un cuib de hipioate. Am pus postere pe pereți și saltele pe jos. Shelly, una dintre participante, ne făcea desene cu cretă.

Cât timp a durat distracția?
Să zicem primele săptămâni, maximum o lună.

A existat un punct în care n-ai mai vrut iarbă?
Da. Cam cu trei săptămâni înainte de încheierea experimentului. Guvernul creștea marijuana pe care o consumam și conținutul de THC devenise tot mai mare. La un moment dat, nu mai suportam să fumăm alea două jointuri. Și nu aveam voie să renunțăm, pentru că semnasem un contract. 

Cum te-ai simțit după ce au trecut cele 98 de zile?
A fost destul de înfricoșător să revin la viața reală, după ce am petrecut atâta timp cu aceleași zece persoane. M-a luat paranoia. Îmi era frică să cobor la metrou. Îmi amintesc că stăteam pe peron și mă lua groaza, mă panicau oamenii din jur. Plus că a trebuit să mă confrunt din nou cu realitatea. Aventura se încheiase.

Pare că ai fost instituționalizată într-o lume ciudată.
Absolut. A fost cam ca la închisoare, pentru că nu aveam voie să ne vedem cu oameni cunoscuți și nici să ieșim de acolo.

De ce crezi că n-au publicat niciodată rezultatele studiului?
Din motive politice. Era premier Pierre Trudeau și voia să legalizeze marijuana. Practic, au făcut studiul ca să arate cum afectează marijuana productivitatea și sunt sigură că n-a dovedit ce voiau ei – că productivitatea scade dacă fumezi marijuana. 

Regreți că ai participat la studiu?
Nu regret, am avut nevoie să fac asta. Mi-a dat o perioadă de pauză în care am stat cu gândurile mele.

Te-ai supărat că nu au publicat rezultatele?
Un pic, dar n-am lăsat asta să-mi afecteze viața. Dar da, m-am simțit trădată. Nu a fost o perioadă atât de lungă, dar au fost totuși 98 de zile. Și n-am mai primit niciodată rezultatele promise.