FYI.

This story is over 5 years old.

„Dușmanii” Gabrielei Firea

Ciprian Ciucu, liberalul care vrea să o dea jos pe Firea

„Primăria este ceva foarte complex. Sunt lucruri care ard. Tu trebuie să dezvolţi oraşul, să te uiţi în mai multe părţi în acelaşi timp.”
ciucu se catara pe munte
Ciprian Ciucu, în drum spre fotoliul de primar al Capitalei. Poză via pagina lui de Facebook

În rubrica Dușmanii Gabrielei Firea discutăm cu activiști, politicieni de opoziție și posibili contracandidați ai doamnei la următoarele alegeri locale. Din 2016 încoace, oamenii ăștia-s pe baricade și luptă, uneori cu succes, alteori nu, împotriva „Voluntarizării” Capitalei.

Gabriela Firea este primarul Capitalei de aproape trei ani, iar „realizările” sale sunt vizibile cu ochiul liber. Revoluția în trafic întârzie să apară, autobuzele noi sunt bune, dar doar alea care merg, în timp ce canalizarea este un dezastru total. Mai mult, Gabi Firea a înființat ilegal peste 20 de companii municipale.

Publicitate

Poate cel mai mare rival al „duamnei” este un personaj puțin cunoscut publicului larg. Ciprian Ciucu, consilier general din partea PNL, nu este politicianul dâmbovițean cu care ne-am obișnuit. Crescut în București (mă rog, în Drumul Taberei), Ciucu are mai degrabă alura unui hipster corporatist. Ținut departe de camerele televiziunilor după ce a deschis ostilitățile cu Firea încă din prima zi de mandat, Ciprian este un personaj pasionat de ceea ce face, care vorbește „romgleză” și nu se ferește să spună lucrurilor pe nume.

VICE: Care este background-ul tău, cu ce te ocupai înainte să fii consilier?
Ciprian Ciucu: M-am născut în Piteşti şi locuiesc în Bucureşti de la un an, în Drumul Taberei. Am 40 de ani, o fetiță de opt ani. M-am format să analizez și să culeg date, să scriu rapoarte, să trag concluzii şi să fac recomandări pe diverse zone de politici publice. Am făcut asta vreo 15-20 de ani şi devenise frustrant. Am fost în proiecte de sute de mii de euro, dar nu s-a făcut nimic cu ele. Banii s-au consumat, s-au dus în salarii sau în onorarii. Aşa că am intrat în politică din frustrare. Dar aici am devenit şi mai frustrat. Sunt atât de aproape de decizie, în Consiliul General, şi totuşi atât de departe, pentru că nu sunt la putere.

Vreau să am o funcţie executivă, din care să pot face lucruri faine. Politicile locale sunt mult mai mişto decât politicile naţionale, europene sau internaţionale. Poţi face un drum, o şcoală, un spital şi poţi să vii cu partea de proceduri, să schimbi comportamente. Viețile tuturor sunt influențate în proporţie de 70% de primărie. Nu de Cotroceni, Guvern sau Parlament.

Publicitate

Aerul pe care-l respiri, teatrul la care mergi, şcoala la care-ţi duci copilul, spitalul în care te internezi, biblioteca, meciul de baschet, fotbal, traficul în care stai, sistemul de căldură, cimitirul, toate astea ţin de primar. Politicile reale se fac la nivel de oraşe, pentru că ele livrează rapid. Inovaţiile se întâmplă-n oraş, pentru că au bugete mari, chiar mai mari decât statele. Oraşele sunt viitorul.

Ştiu că primii pași spre politică i-ai făcut în partidul Monicăi Macovei.
Ei mi-au propus să candidez ca primar din partea M10, dar nu au avut capacitatea să susţină acea candidatură. Am avut un deal cu ei, în sensul că renunţam la cariera mea, deveneam cumva persoană publică și mă dedicam acestui proiect. Ei trebuiau să găsească oameni pentru celelalte primării, ca să nu fiu eu singur, pentru că trebuie să ai oameni în consiliile locale şi să obţii semnături. Mi-am ţinut partea de înţelegere, dar M10 nu. Până acum a fost doar versiunea Monicăi Macovei, cum că eu am trădat M10. În sprijinul meu pot vorbi oamenii care atunci au fost în partid şi care, între timp, au recunoscut că, în loc de 20 de mii de semnături, abia au fost trei mii şi ceva, dintre care eu adusesem o parte.

Cum funcţionează colaborarea ta cu PNL? Cum eşti perceput?
Ca în orice partid, există oameni care sunt cu tine şi oameni care sunt cu alţii. Cred că am susţinerea partidului la nivel central şi la nivel de bază. Sunt mulţi membri simpli care sunt cu mine, dar trebuie să obţin și susţinerea partidului la nivelul organizaţiei de Bucureşti. Dacă-mi va ieşi acest lucru şi dacă voi ajunge reprezentantul PNL la alegerile din 2020, ne vor creşte amândurora şansele. Muncesc la proiectul ăsta din a doua zi de când am pierdut alegerile, pentru că mi-am dat seama că în politică nu există locul doi sau trei, ci doar locul unu. Dacă ieşi pe locul doi în opoziţie, e acelaşi lucru cu locul cinci din opoziţie, nu poţi schimba nimic cu adevărat, pentru că nu ai acces la putere.

Publicitate

Cum e să lucrezi în Consiliul General al Primăriei Capitalei?
Foarte demotivant. Noi nu suntem ca un consiliu judeţean, nu avem aparat propriu. Eu nu am birou, nu am un calculator, nu am un angajat, nu sunt plătit, în sensul că am o remunerație de sub o mie de lei, cu toate că votez un buget de un miliard de euro. Acești bani îi donez aproape în totalitate partidului. La mine, politica este pur voluntariat. Așa că eu trebuie să mă mențin cumva, să nu-mi ratez nici cariera de consultanță, să îmi țin și familia în timp ce fac şi politică. Îmi pare rău că nu am putut face mai mult în opoziţie? Da, dar asta e realitatea cu care lucrez.

În Consiliul General te duci o dată pe lună. Ai două comisii în ziua premergătoare, de care PSD îşi bate joc, pentru că nu se discută în mod serios pe proiecte. Îţi vin o sută de proiecte de Hotărâri de Consiliu General, care au între zece şi sute de pagini, în format PDF. Dacă înmulțești aceste sute de pagini de o sută de ori, ajungi la mii de pagini pe care trebuie să le citeşti singur. Nu le poţi tipări, pentru că ele sunt scanate şi nu poţi să cauţi în document după cuvinte cheie. Este o nebunie.

Trebuie să ştii care-s proiectele cu risc de corupţie sau de proastă guvernare şi să te axezi pe alea. Dacă îţi mai rămâne timp, îţi faci tu, cu echipa ta, propriile proiecte pe care trebuie să le negociezi cu PSD-ul. Când eu fac un proiect, ei îmi spun așa: „Ok, îl trecem, dar dacă noi vrem să facem o prostie, tu te uiţi în altă parte”. Ceea ce eu nu-s dispus să fac.

Publicitate

Dacă ajung să candidez, ar fi pentru prima oară când un partid ar promova un consilier care vine din primărie, care știe tot ce trebuie despre principalele politici ale unei primării, de la termoficare, până la trafic. Nu mai e nevoie să stau un an jumate să înţeleg, cum a stat Firea. Bine, ea nici acum nu a înţeles (râde). Am pregătirea în acest domeniu. Ăsta e avantajul meu. Lipsește anvergura naţională, deci trebuie să devin un lider naţional al PNL ca să pot emite pretenţii.

ciprian ciucu

Poza asta are potențial de poster electoral

O ştiai pe Firea dinainte să lucrezi în Consiliu?
De la televizor. Era tipa aia enervantă de la Antena 3. Mi s-a părut o impostură că a vrut să devină primar, pentru că nu are nicio pregătire. Primăria este ceva foarte complex. Sunt lucruri care ard. Dom’le, a crăpat conducta, nu mi se mai ia gunoiul sau a căzut un pod. Tu trebuie să dezvolţi oraşul, să te uiţi în mai multe părţi în acelaşi timp. Trebuie să ai capacitatea să gestionezi complexitatea. Adică, eu mă gândesc la dezvoltare, strategie, atrageri de fonduri bugetare, politici economice în timp ce sting şi incendii. Asta e primăria. Nu-i o joacă.

Ai nevoie de o echipă de oameni foarte bine pregătiţi, pentru că singur nu le poţi face pe toate. Una din problemele Gabrielei Firea, pe lângă incompetenţă, este că foarte mulţi o duc cu preşul. Am surprins momente când este bine intenţionată, dar este atât de slab pregătită, încât nu face diferenţa dintre o situaţie reală sau o situaţie care i se vinde. Nu are nici formarea iniţială, fiind bibliotecară la bază, tot respectul pentru această meserie, dar e altceva, şi nu are nici formarea de pe parcusul vieţii, pentru că a stat şi a citit de pe prompter. Tot respectul şi pentru meseria de prezentator, dar tot aşa, nu e din filmul ăsta.

Publicitate

Să mă contrazică cineva, să zică „nu ştiu, un primar poate să fie un actor”. Iarăși, tot respectul pentru această meserie, dar ai făcut măcar managementul unui teatru, ai executat un buget, ce rezultate ai obţinut? Ai luat o instituţie pe undeva şi ai dus-o mai departe? S-a preferat de-a lungul timpului să se propună vedete. Vin oamenii în primărie şi doi ani de zile nu ştiu ce li se întâmplă, timp în care situaţia se degradează.

Care sunt problemele Bucureştiului?
În primul rând, traficul. Nu numai că ai pierderi economice, dar influențează și calitatea aerului. Respirăm un aer foarte prost, suntem pe locul trei în Europa la incidența bolilor cancerigene, multe cauzate de calitatea aerului. Orice politică pe care nu o aplici în urbanism se va regăsi în bugetul Ministerul Sănătății și ăsta e cel mai bun exemplu: bad traffic, bad air.

A doua mare problemă este pericolul riscului seismic. Avem trei sute de clădiri în clasa unu de risc seismic și Vrancea este colea. Problema nu-i neapărat că avem cutremure foarte puternice, ci că infrastructura este foarte proastă. Avem clădiri deteriorate de la sfârșit de secol XIX și început de secol XX care pică pe oameni. Vor muri mii de persoane dacă vom avea un cutremur mai mare de șapte grade pe scara Richter. Chestiunea este una de timp: nu e dacă va avea loc un cutremur mare, ci când va avea loc.

A treia este termoficarea. La noi, sistemul de canalizare este proiectat de comuniști în anii 60-70 și și-a depășit durata de viață. Țevile sunt coapte și apa trece în unele locuri prin ceea ce s-a calcifiat, prin calcar. Se scurge foarte mult agent termic în pământ. Facturile sunt cu cel puțin 40% mai mari decât ar trebui. Problema este dată și de faptul că vii cu subvenții în valoare de 160 de milioane de euro pe an. Acesta este bugetul unui oraș precum Pitești sau Râmnicu Vâlcea. Cu banii ăștia poți construi un spital metropolitan. Am avut la dispoziție 280 de milioane de euro pentru RADET, a intrat în insolvență, s-au dus banii! Sunt date verificabile, nu le-am inventat eu. Aici suntem. Suntem atât de jos.

Publicitate

Problemele pe care le-ai zis sunt mai vechi, dar unele s-au accentuat în ultimul mandat.
Lumea are nevoie de „policies”. Cu traficul, de exemplu, poți să ai o policy prin care faci pasaje subterane, parcări în centru, lărgiri, ceea ce va aduce și mai mult trafic sau, din contră, poți să ai o politică prin care reorientezi oamenii către transportul în comun și cel alternativ. Nu mai construiesc infrastructură masiv, investesc foarte mult în facilitățile transportului comun și penalizez comportamentul auto.

Calea e esențială. Ceea ce planifici trebuie să urmeze direcția pe care o apuci. Politicile durează mult timp. Că vine unul în Consiliul General să facă o bandă unică. Astea sunt baliverne. Eu am zece proiecte pentru mobilitatea din București. Dacă-l ignori pe unul, nu le mai poți face pe celelalte. E o planificare în etape de care trebuie să ții cu dinții.

De exemplu, vii cu mașina din Ilfov într-o parcare din afara Bucureștiului. Acolo intri cu cartela, urci în autobuz și ajungi la muncă în 25-30 de minute, în loc de o oră jumătate. Ai prefera să vii cu autobuzul curat și la timp, în 25 de minute, pe bandă unică sau vrei să faci o oră jumătate? Mulți ar prefera prima variantă. Unii se simt confortabil în mașinile lor. Apoi, din banii pe care-i fac, îți termin și metroul și așa vei putea să faci 15 minute. Asta înseamnă planificare. Dar cu proștii nu poți să faci treabă.

Dar ce îți place la București?
Societatea și mediul de business au luat-o înaintea administrației. Avem un mediu de afaceri competitiv. Zona Pipera a explodat. Avem brain power, avem tineri, avem o viață socială și comunitară, Centrul Vechi e foarte foarte fun. Avem o viață universitară bunicică. Bucureștiul atrage pe o rază de patru sute de kilometri, ceea ce e rar. De la Constanța la Craiova, atrage tot. Inclusiv din Transilvania, Moldova sau Moldova de peste Prut.

Publicitate

Următorul oraș după București este Clujul, care este la o șesime din București, celelalte sunt cam la o zecime din Capitală și atunci nu are nicio presiune de dezvoltare, pentru că atrage by default. Aș vrea să crească și alte orașe din România, chiar dacă țin la orașul meu, căci competiția nu face rău. Potențialul în București este foarte mișto. Sunt oameni educați care consumă lucruri de calitate, văd teatrele pline, îmi plac oamenii foarte mult. Însă, potențialul nu este lăsat să se manifeste pentru că nu ai o administrație funcțională.

Cum e competiția asta cu Firea? Te-am văzut foarte activ pe Facebook.
Eu nu aș fi existat fără Facebook. It kinda sucks. Eu sunt blocat pe media. Partidul m-a ajutat cât a putut, pentru că are și el limitele lui, dacă Firea bagă mai mulți bani. Nu îmi aduc aminte să fi ajuns la mai mult de două emisiuni televizate în ultimul an. Nu sunt într-o situație foarte roz, dar nu disper. Sunt în momentul de viață în care am apelat la soluția colectivă, la politică. Măcar am conștiința împăcată. O să mă pot uita în ochii fiică-mii și să-i zic „băi, tată, am încercat”. Am competențele mele, am CV-ul meu, am soluția să mă întorc înapoi la cariera mea, dar uite că nu vreau!

Zi-mi cum e cu companiile astea municipale, că tu mereu ai susținut că-s ilegale.
Sunt înființate ilegal, inoportune, produc subdezvoltare și sunt ineficiente. Au fost populate cu rude, cu impotenți și au produs risipă. Pe oportunitate am avut dreptate. Nu a existat în lume ca cineva să deschidă 22 de companii deodată, fără plan de afaceri, fără clienți, fără proceduri, fără angajați, fără echipamente, cu nimic! Se vedea foarte ușor că erau niște supape de extras banii să nu mai fie urmăriți de justiție. Oare Elon Musk și-ar permite să deschidă 22 de start-up-uri în același timp?

Publicitate

Eu am fost primul care a vorbit despre subiectul companiilor lui Firea. Eu și Cătălin Deaconescu. Ne-am prins imediat despre ce e vorba. A fost o muncă de chinez bătrân să descoasem ce a făcut Firea. Ne-a picat prost că PNL nu a dat-o în judecată pe Firea și USR și-a asumat gestu, pentru care merită felicitări.

Ele încă funcționează pentru că, pentru a fi desființate, ai nevoie de o hotărâre judecătorească. Noi, cei de la PNL, am atacat în justiție pentru ca acestea să fie desființate. USR a făcut primul pas, noi l-am făcut pe al doilea.

Aveți acum o competiție în opoziție?
Este o competiție în acest moment. O colaborare ar fi însemnat o acțiune mai eficientă, dar nu are rost să ne mințim. Acțiunile pe care le are PNL, le are și USR. Ce-i drept, în 95% din cazuri votăm la fel. E pentru prima oară când opoziția în CGMB este puternică. În trecut, în perioada lui Oprescu, nu exista. E un început că PNL și USR fac asta.

Vlad Voiculescu și-a anunțat intenția că ar putea să candideze la PMB. Cum vezi o potențială cursă cu el sau cu Nicușor Dan?
Eu aș vrea să am o competiție cu campionii opoziției. Înainte, armatele din Grecia Antică își trimiteau campionii să se bată între ei. Cel care bătea câștiga războiul și trăiau toți. M-am simțit foarte aiurea când a venit Nicușor Dan și a spus „dă-te la o parte, că eu sunt mai bun”. Nu așa se face politică. Vii, facem o dezbatere, facem alegeri primare, ca în America. Poate să fie sondaj de opinie, pot fi alegeri interne, poate fi un panel de experți, nu știu. Vedem care va putea să o bată pe Firea, iar celălalt nu dispare, intră în echipa lui și devine viceprimar, city manager, primar de sector, whatever. Cum privesc o candidatură a lui Vlad Voiculescu sau Nicușor Dan? Foarte bine. Dar nu vreau să văd aroganțe de genul „băi, dă-te la o parte că eu sunt mai bun”. Nu mi se pare fair.

Dacă ar fi să câștigi în 2020 alegerile, care ar fi primele lucruri pe care le-ai face?
În primul rând, audit rapid, să-mi dau seama ce se întâmplă în fiecare instituție, un plan de reorganizare pe competențe, desființarea firmelor și recuperarea prejudiciilor și orientarea bugetului pe prioritățile pe care le-am zis înainte: trafic, risc seismic, termoficare. Nu autostrăzi suspendate sau alte baliverne.

Editor: Răzvan Filip