În turneu cu Nirvana

Fotografii de Bruce Pavitt și Steve Double.

Pe la jumătatea lunii octombrie 1989, Kurt Cobain era în Europa și ținea în mâini un lighean de plastic plin cu vomă. Voma îi aparținea lui Tad Doyle, fostul măcelar de o sută și ceva de kile din Idaho care, pe vremea aceea, avea un oarecare succes cu trupa lui de grunge, Tad. Nirvana și Tad porniseră într-un turneu de 42 de zile și 37 de concerte împreună, iar problemele gastrointestinale ale lui Tad deveniseră pentru Kurt o responsabilitate zilnică – și-a denumit un cântec „Imodium”, după care i-a schimbat numele în „Breed” pe Nevermind, după medicamentul antidiareic al lui Doyle.

Co-fondatorii Sub Pop Bruce Pavitt și Jonathan Poneman s-au alăturat turneului în Roma luna următoare. Au călătorit cu cele două trupe timp de opt zile, iar Bruce a făcut pe drum sute de fotografii. Turul a culminat cu LameFest UK, care s-a ținut la Teatrul Astoria din Londra (acum Teatrul Rainbow) și a fost fotografiat de Steve Double pentru revista britanică de muzică Sounds. Din motive ciudate și inexplicabile, niciuna dintre aceste fotografii nu au fost publicate în print până acum. Ne face o mare plăcere să le prezentăm aici pentru prima oară, împreună cu fragmente din jurnalul de turneu al lui Pavitt. Sunt fragmente din noua carte Experiencing Nirvana: Grunge in Europe, 1989, care va fi publicată pe 14 noiembrie la editura Bazillion Points Books. Vă încurajăm să vă puneți tricoul pătat cu smiley-ul cu ochii în X, să băgați Bleach pe fundal și să continuați să citiți.

Luni, 27 noiembrie, Piper Club, Roma

Am venit cu Jon în Roma să ne alăturăm celor două trupe din Seattle cu care lucram: Nirvana și Tad. Misiunea noastră era să-i asistăm în toate privințele înainte de marele concert la Sub Pop în Londra (LameFest UK), unde trebuiau să cânte împreună cu colegii lor de la aceeași casă de discuri Mudhoney. Se știa că presa britanică lansa carierele multor artiști, așa că speram ca acest eveniment să fie un moment hotărâtor pentru artiști.

Eram îngrijorați în special din pricina lui Kurt Cobain, vocalistul de la Nirvana, pentru că auzisem că se simțea epuizat și îi era dor de casă. Eu și Jon trebuia să-l înveselim și să-l susținem. Toată lumea știa că e crucial ca trupele să ajungă la Londra în formă, pentru că LameFest UK era cel mai mare concert din tot turneul și avea potențialul să fie de mare impact în presa britanică foarte influentă.

Trupa Tad s-a urcat pe scenă și și-a început spectacolul agresiv cu piese de pe albumul lor de debut, God‘s Balls. Basistul Kurt Danielson s-a aruncat în public, urlând „Să-l fut pe Papa!”, în timp ce toboșarul Steve Wied ținea ritmul. După 40 de minute în care a provocat cetățenii Romei prin toate mijloacele, trupa s-a retras la etaj să-și tragă sufletul.

Urma Nirvana…Aveau zece piese. Kurt era frustrat din cauza chitării, așa că a zdrobit-o complet și s-a urcat pe niște boxe înalte. Mulțimea se uita la el, mulți spectatori beți strigau: „Sari!” A fost un moment dramatic, potențial periculos. Eu priveam ce se întâmplă de jos, șocat, iar Jon și Tad priveau totul din zona artiștilor, de la etajul doi. Toți ne țineam respirația, nu știam dacă Kurt o să sară sau nu. Eram panicați și îngrijorați.

Duminică, 3 decembrie, Teatrul Astoria, Londra

„Salut, suntem una dintre cele trei trupe din Seattle, din statul Washington!” a răcnit Kurt Cobain în microfon. Apoi Nirvana și-a început show-ul cu piesa lor tipică de deschidere, „School”. Ca de obicei, Kurt a rupt imediat o coardă. Frustrat, a fugit de pe scenă s-o înlocuiască în timp ce Krist și Chad au început un cover după Stooges, „I Wanna Be Your Dog”. În timpul confuziei care s-a creat, niște oameni din public s-au urcat pe scenă și au început să sară în mulțime.

„Ăsta e ultimul concert din turneu, deci putem face absolut orice avem chef!” a răcnit Krist.

Kurt a revenit pe scenă, iar Nirvana a trecut la piesa „Scoff”. Vocea lui Kurt era intensă și emoționantă. Apoi Kurt a sărit în sus și a căzut în genunchi, după care a început la chitară primul long single, „Love Buzz”. Mulțimea s-a încălzit și tensiunea a crescut. Nirvana avea prezență și energie.

Au mai urmat șapte cântece, iar în timp ce cântau coverul „Molly’s Lips”, Kurt și-a declarat țipând entuziasmul pentru trupa lui preferată de indie din Marea Britanie. „Piesa asta a fost scrisă de o trupă numită The Vaselines! Sunt cea mai tare trupă din lume!”

Iar s-a sărit în public…Mark Arm de la Mudhoney se uita, mut, la trupa care avea s-o detroneze pe a lui.

Apoi Kurt a ținut chitara, iar Krist, folosindu-și basul ca pe o bâtă, și-a luat avânt și a distrus-o. Era o chitară abia cumpărată. Slavă Domnului că nu mai aveau concerte și trebuiau să plece înapoi spre casă.

Traducere: Oana Maria Zaharia