Sunt cât se poate de sceptică, așa că nu prea mă las impresionată de științele oculte, chiar dacă o ghicitoare i-a spus lui maică-mea că-s fată bună și o să ajung mare-n viață. Bine, o singură dată m-a păcălit o ghicitoare-n palmă să-i dau banii mei de pachet, dar aveam vreo 13 ani și măcar mi-a spus că o să-mi ajungă linia vieții mai ceva ca a lui Neagu Djuvara.
Totuși, am mers recent la hipnoshow-ul lui Andrei Voicu, pe scena teatrului/restaurantului Elisabeta, în lipsă de răspunsuri la întrebări existențiale. Pentru aceleași chestii puteam să trec pe niște lecturi kantiene, dar divertismentul ieftin curge mai bine.
Videos by VICE
Citește și: Am fost la tipul care vindecă oameni cu privirea pentru doar 40 de lei și n-am văzut Lumina
Aparent, hipnoza nu prea are legătură cu științele oculte, pentru că nu pretinde să trezească ceva ce nu este deja în tine. Asta m-a liniștit oarecum. Este vorba, mai degrabă, de o stare modificată a conștiinței.
Dacă vrei să știi cum e să fii hipnotizat, nu cred că poți să înveți prea multe din această scriere. Adică eu am încercat, sincer. Da’ spre dezamăgirea mea, nu sunt cea mai influențabilă persoană dintr-o încăpere. Pentru mine, treaba cu hipnoza a mers ca un joint: am râs, am plâns, mi-am declarat dragostea pentru o tipă random cu un zâmbet magic, mi-am recunoscut public pornirile bisexuale și am tras o siestă pe scena Restaurantului Elisabeta.
Degeaba sunt o sceptică, că tot n-am reușit să rezist degetului magic
Nu-s tocmai cea mai bună la instinct de autoconservare, așa că, de obicei, sunt prima la coada de luat decizii tâmpite. Tocmai de asta am fugit pe scenă când băiatu’ hipnotic a cerut voluntari și m-am dat puțin adormită, doar-doar să mă accepte drept cobai. Treaba a mers ca unsă, da’ am crezut că scepticismul meu mă va feri de hipnoză. În schimb, am descoperit că-s mai ușor de manipulat decât aș fi crezut vreodată și sper că asta nu va da nimănui prea multe idei.
Andrei Voicu, hipnotistul, avea o voce de vis, ca în toate reclamele care vor să te convingă să renunți la țigări, alcool, zahăr, sare, dacă vrei să trăiești mult și să ai timp de pustnicie ca Arsenie Boca.
Citește și: ISIS folosește metode de controlare a creierului pentru recrutarea adolescenților
M-am urcat pe scenă crezând că-i vorba de o făcătură, că toată treaba-i aranjată, că are probabil oamenii deja aleși, care-i vor face jocu’ în schimbul unui comision din vânzări. Sigur nu mă va alege pe mine drept cobai, mi-am zis. Doar că m-a ales și m-am lăsat hipnotizată.
Am descoperit că nu-i așa de ușor să reziști degetului magic, care nu-i deloc o treabă pe atât de sexuală precum sună. Practic, băiatu’ hipnotic și-a pus degetul pe fruntea mea și eu am luat-o instant pe somn. Chiar mai ciudat era faptul că eram tehnic trează, înregistram tot ce se întâmpla în jurul meu, dar eram incapabilă să-mi deschid ochii. Tocmai ăsta a fost momentul în care m-am gândit că am pățit-o, că-mi voi pierde și ultima urmă de demnitate și voi merge în patru labe printre mesele din Restaurantul Elisabeta.
Am rezistat nițel hipnozei, dar tot mi-am declarat dragostea pentru o tipă random din public
Dacă ai niște porniri mai puțin heterosexuale și vrei să rămâi in the closet, eu zic că nu-i o idee bună ca ieșirea cu familia să aibă loc la un show de hipnoză. Bine, eu sunt mult mai relaxată în legătură cu propria sexualitate. Așa am ajuns și să-mi declar dragostea eternă pentru o tipă random din public, după ce băiatu’ hipnotic mi-a sabotat conștiința.
Treaba a mers cam așa: el m-a adormit și apoi m-a întrebat dacă există cineva în sală care mă atrage. Deodată, întreaga sală părea mult mai întunecată și un singur reflector lumina tipa cu cel mai perfect zâmbet din lume. De obicei, nu-s atât de curajoasă atunci când trebuie să abordez pe cineva, da’ parcă nimic nu mai conta. Ne-am ținut de mână vreo cinșpe minute și apoi a trebuit să-i explic tipei că e doar de la hipnoză, ca să nu o ia la fugă.
Totuși, poate că hipnoza ar putea să fie o idee de date reușit.
Măcar am scăpat de la hipnoshow cu demnitatea întreagă și nu am luat la dans oameni random, cum s-a întâmplat cu un alt coleg de suferință care s-a prezentat drept voluntar pentru Andrei Voicu.
Citește și: M-am lăsat hipnotizat ca să-mi accesez viețile anterioare
El a dansat și a îmbrățișat un tip căsătorit, asta după ce a fugărit câțiva chelneri printre mese. Sincer, sper că nu i-a povestit nimeni ce a făcut în acea seară, deși eu m-am folosit de o stare cvasi-hipnotică pentru a-i spune pe scenă că e puțin cam penibil și ar trebui să plece acasă. Singura problemă e că s-ar putea să nu știi cât de ușor influențabil ești, până te oferi voluntar.
Hipnoza e o formă bună de divertisment, atunci când ești prea profan pentru teatru
N-am ce să spun despre hipnoshow, decât că m-am distrat. Adică am putut să râd, chiar dacă eram unul dintre cobaii lui Andrei Voicu.
Și oamenii din public păreau să râdă la fel de copios, că ce poate să fie mai amuzant decât să vezi patru fraieri cum se scunfundă în penibilitate și pierd orice control asupra propriilor acțiuni. Bine, dacă ai inimă delicată, s-ar putea să fii revoltat de această imagine grotească: niște maimuțe care râd de alte maimuțe hipnotizate. Totuși, dacă ești gata să treci peste vulgaritatea întregii situații, s-ar putea să te distrezi mai ceva ca la teatru.
