Revista dedicată celor care fac sex pe bani

Articolul a apărut inițial pe i-D.

Era o zi de vară oarecare când Camille Melissa, un fotograf comercial, a fost angajată să documenteze o altă nuntă în Australia, locul ei natal. Totul mergea ca la carte, iar după slujbă a fotografiat tinerii căsătoriți, în timp ce invitații sărbătoreau. Într-o fracțiune de secundă, ea a început să pună sub semnul întrebării rolul ei în ceremonie și cât de mult costa aparatul foto, și cum mărturisește, se simțea ca: „un agent pentru falsitatea comuniunii de cuplu și a intimității. M-am întrebat: Ce rol joacă fotografia în crearea iluziei de intimitate maritală?”

Ca fotograf, dar și ca academician și lucrătoare sexuală, ea a găsit răspunsul în noul ei proiect Whoretography, o revistă, platformă online și mișcare, prin care lucrătoarele sexuale pot împărtăși poveștile lor legate de putere, artă și politicile muncii sexuale.

Primul număr a fost lansat la începutul acestei luni și prezintă imagini găsite sau făcute de și cu lucrătoare sexuale. Dezvăluie o istorie alternativă a prostituției și oferă lucrătoarelor sexuale contemporane o platformă unde se pot face auzite.

Melissa, care acum locuiește în Londra, este o fostă escortă de la firma britanică Northern Star și a documentat propriile experiențe sexuale. În 2014, ea a avut ideea de a iniția un proiect mai amplu la Universitatea South Bank din Londra. „Am abordat universitatea cu ideea de a documenta intimitatea sexuală plătită ca un antidot vizual pentru falsa intimitate vizuală a fotografiei de nuntă”, spune ea. „De atunci, Whoretography s-a metamorfozat într-o licență de master de la South Bank University, în domeniul fotografiei digitale și media”.

Site-ul whoretography prezintă imagini și povești despre viața și drepturile lucrătorilor sexuali, precum și un blog cu interviuri și eseuri despre munca sexuală. „Este o combinație de etnografie cibernetică și metode de cercetare vizuală", explică Melissa. „Este o platformă independentă de publicare și activism".

Primul număr tipărit al revistei are o abordare similară de incluziune și emancipare. Revista, cu un stil de jurnal de artă fotografică, combină citate faimoase despre munca sexuală cu fotografii găsite de la stripteuze anonime din anii ‘70 și o serie de imagini contemporane intitulate„O celebrare a selfie-ului din muncă sexuală.” Scopul Melissei este să provoace felul în care oamenii consideră viețile lucrătoarelor sexuale, oferindu-le un canal prin care să vorbească în numele lor.

„Felul în care societatea a etichetat lucrătorii sexuali și clienții lor trebuie să se schimbe”, spune ea. „Eu cred că o imagine mai sinceră a muncii sexuale de toate felurile poate ajuta.”

Colaboratorii Whoretography variază de la lucrătoare sexuale la foste escorte, autori, academicieni, stripteuze și fotografi.

Există și povești personale de la un bancher de pe Wall Street care a fost „părăsit” de o lucrătoare sexuală și un interviu cu Kate Lister, istoric al sexualității, care conduce Whores of Yore, un hub sex-pozitiv de cercetare și arhivare a drepturilor lucrătorilor sexuali.

„Asta este foarte mult o colaborare a lucrătorilor sexuali și este singura publicație dedicată explorării rolului fotografiei în tranzacția comercială a sexului", spune Melissa despre Whoreography. În primul număr, o lucrătoare de sex pe nume Marcella Romaine împărtășește povestea ei într-un eseu foto și text, care face parte dintr-o serie intitulată „Whoredinary People.” „Eu cred că lucrătorii sexuali au dreptul la expunere", scrie ea.

Revista nu e doar o celebrare a imaginii de sine a lucrătorilor de sex, ci reprezintă și o schimbare de la perspectiva predominant masculină, prin care lucrătoarele sexuale sunt adesea percepute.

„Trebuie să sărbătorim faptul că lucrătorii sexuali își promovează imaginea", spune Melissa. „Lucrătorii sexuali chiar au o putere asupra modului în care sunt reprezentați vizual în societate. Acum, ei pot provoca conceptele sociale despre viața lor. Noi îngreunăm controlul prohibiționiștilor asupra imaginii muncii sexuale, atât timp cât și lucrătorii sexuali au o voce fotografică proprie".

Coperta primului număr Whoretography prezintă un selfie al unui lucrător sexual transgender care trimite un pupic către cameră. „Selfie-ul de pe copertă este un simbol al autoreprezentării și a social media și arată că munca sexuală s-a mutat din colțurile întunecate în spații publice online", spune Melissa.

Pe lângă revista imprimată și website-ul, Melissa, care este inspirată de fotografiile Polaroid din anii '60 și munca de documentară fotografică a lui Susan Meiselas, lucrează la înființarea unei baze de date digitale pentru public, pentru a arăta „evoluția generală a fotografiilor lucrătoarelor sexuale din societățile occidentale,” explică ea.

În plus, ea construiește un „ghid online de fotografie", care urmărește să ajute lucrătorii sexuali să găsească fotografi etici. „Asta va fi ca un avertisment pentru lucrătorii sexuali de a evita fotografii neprofesioniști și periculoși, care profită de lucrătorii sexuali", descrie ea. „Am fost asaltată de plângeri cu privire la fotografi care profită de lucrătorii sexuali".

Melissa spune că fotografii de sex masculin deseori folosesc imagini cu lucrătoare sexuale ca o modalitate de a completa portofoliul cu imagini „mai extreme". „Bănuiesc că ei consideră că asta îi face mai avangardiști și mai cool ca fotografi", explică ea.

În timp ce se pregătește să-și înceapă doctoratul în fotografie la Universitatea din Westminster în ianuarie, Melissa continuă să-și folosească vocea și aparatul de fotografiat pentru a promova lucrătorii sexuali. „Whoretography obligă oamenii să renunțe la conceptele lor predefinite despre munca sexuală și să înceapă să privească cu adevărat", spune ea. „Poate atunci va fi posibilă și decriminalizarea muncii sexuale".