În fiecare zi, primesc nenumărate mesaje de la cititori VICE curioşi, ce sunt dornici să afle mai multe despre lumea misterioasă a chimicalelor psihoactive. Voi selecta săptămânal cea mai inteligentă întrebare ce îmi este pusă şi voi răspunde alături de prietenul meu chimist, Jason Wallach, pentru a servi la edificarea cititorilor blogului VICE şi a omenirii în general.
Rodrigo
Videos by VICE
Salut! din nou eu și întrebările mele drogate
este posibil să pulverizezi marijuana pentru o ulterioară prizare?
m-am plictisit să fumez și să mănânc weed.
merci.
Bună, Rodrigo,
După ce a fumat, mâncat, vaporizat şi absorbit cannabis prin membranele sublinguale, bucale şi anale, vine o vreme când orice consumator curajos de cannabis se întreabă „este posibil un pulverizator de marijuana pentru o prizare ulterioară?”. Da, prietene, este în mod sigur posibil, iar întrebarea este una eficientă. Etnobotanistul Richard Evans Schultes a presupus că specia umană a descoperit efectele psihoactive ale cannabisului prin intermediul achenelor sale delicioase încă de la începuturi. Fără îndoială, nu a durat mult până când proprietăţile medicinale ale plantei au fost descoperite, iar doctorii inovatori au început să experimenteze cu forme non-orale de administrare. Prima referinţă înregistrată a cannabisului nazal datează din 900 e.n. şi îi este atribuită autorului al-Dima, care a afirmat că sucul seminţei de cânepă administrat prin nas acţionează ca un purgativ al creierului. Până în 1000 e.n., sucul frunzelor de cannabis era folosit intranazal ca un medicament anti-epileptic, iar tradiţia este încă vie astăzi după cum demonstrează un brevet din 2002, ce detaliează un sistem de distribuire bi-fazic, ce ar putea conduce cannabinoide emulsificate prin mucoasa nazală cu o nemaipomenită rapiditate şi eficienţă.
Cannabisul nazal este recomandat de multe; spre deosebire de fumat, administrarea nazală nu liberează monoxid de carbon sau alţi hidrocarboni toxici, care sunt rezultatul inevitabil al pirogenării, şi nici nu introduce substanţe obstructive în plămâni. Însă moda cannabisului nazal nu a fost la fel de îndrăgit precum cele orale sau fumate. Pentru a afla de ce, hai să examinăm în detaliu farmacochinetica acestui cannabinoid.
Mai mulţi factori fac ingestia intranazală a cannabisului o rută grea pentru administrare. În primul rând, plantele de cannabis produc şi îşi păstrează cannabinoidele, inclusiv activul Δ9-THC, în formă carboxilică acidă (THCA). Aceşti acizi carboxilici nu au efecte psihoactive asemeni cannabisului, însă pot fi transformaţi cu uşurinţă (prin decarboxilaţie) în forma activă THC cu puţină căldură sau prin amestecul cu o bază. Din moment ce majoritatea THC-ului din cannabis există ca THCA, reacţia de conversie se întâmplă în mod normal înainte de ingestie. Aceasta explică de ce toate metodele comune de ingestie a cannabisului cu scopuri psihoactive – fumatul, vamporizatul sau gătitul – necesită căldură.
Bazându-ne pe aceste cunoştiinţe, s-ar putea să te întrebi „este posibil să încălzesc marijuana pentru o priză târzie?”. Din păcate, chiar dacă îţi preîncălzeşti cannabisul, eşti încă predispus să fii dezamăgit. Motivul este simplu: cannabinoidele, cum ar fi Δ9-THC, sunt hidrofobici şi lipofilici, ceea ce înseamnă că preferă mediile unsuroase cum ar fi uleiul în defavoarea apei. De sine stătătoare, aceste proprietăţi fac din cannabinozii activi, nişte candidaţi ideali pentru absorbţie, însă, odată combinaţi cu conţinutul ridicat de răşină al cannabisului, aceasta devine o problemă. Răşina de cannabis este un cocktail chimical lipicios făcut din cannabinoidele hidrofobice, flavanoide şi terpenoide, toate împachetate într-o membrană subţire de ceară. Deşi aceste membrane pot fi distruse prin puţin „pulverizat”, ceara şi răşina rămân lipite de plantă. Atunci când cineva trage o „priză târzie”, el sau ea îşi va da seama că răşina este insolubil în mediul pe bază de apă din cavitatea nazală. În afara faptului că sunt insolubile, moleculele hidrofobice se fac grămadă în medii acvatice. Îngrămădirea are loc pentru a scade suprafaţa expusă la apă, dovedind cea de a doua lege a termodinamicii, crescând entropia musoasei nazale. Din păcate pentru viitorul pulverizator de cannabis, îngrămădirea limitează exponenţial cantitatea de cannabinoide disponibile pentru absorbţie, din moment ce acestea sunt blocate în răşină, fără nicio modalitate de scapare. Aşa că, deşi a doua lege a termodinamicii este satisfăcută, tu nu vei fi!
Dacă cineva petrece câteva minute online, el sau ea va găsi numeroase declaraţii în care oamenii pretind a fi avut efecte psihoactive de la a pulveriza kief (perişori de cannabis ce conţin concentraţii mari de cannabinoide). Deşi aceste declaraţii ar putea fi adevărate, eficacitatea produsului depinde de preparare, vârstă, metodă de depozitare, fenotip şi de genetica plantei-mamă. Cannabinoidele ce conţin răşină pot fi dizolvate folosind un emulsificator, o chimicală ce permite amestecarea uleiurilor cu apă. Deşi mucoasa nazală are nişte proprităţi emulsificatoare, aceasta nu este suficientă pentru a dizolva răşina de cannabis. Este destul de uşor de preparat cannabis de prizat amestecat cu emusificator, iar aceasta este detaliată în brevetul menţionat mai devreme. Deşi relativ uşoare, aceste pregătiri necesită procesarea chimică şi fizică a cannabisului, ce ar dura prea mult timp pentru orice altă persoană decât un pulverizator dedicat de cannabis.
În concluzie, dacă eşti dispus să îţi încălzeşti cannabisul emulsificat de prizat înainte de „priza târzie”, atunci da, este posibil să ai efecte psihoactive de la a pulveriza cannabis, altfel ar fi foarte ineficient. Succes!
Traducere: Oana Dorobanţu
