Oamenii de știință care vor să te facă nemuritor
Știință și tehnologie

Oamenii de știință care vor să te facă nemuritor

Ca să lungim durata de viață umană, va trebui să nu mai considerăm îmbătrânirea ca pe un proces natural, ci ca pe o boală care trebuie tratată.
10.10.16

Toți vrem să trăim veșnic, fie că vrem sau nu să recunoaștem. Cum altfel putem explica regimurile restrictive, cremele antirid sau terapiile și tratamentele și mai bizare – criogenia, de exemplu – prin care oamenii încearcă să-și păstreze tinerețea?

Speranța de viață a crescut în salturi în ultimii o sută de ani. La sfârșitul secolului trecut, oamenii aveau o speranță de viață între 45 și 50 de ani pe planetă. Astăzi, în multe părți ale lumii, speranța de viață e de 75 sau 80 de ani. Având în vedere viteza progreselor și promisiunile viitoarelor tehnologii, pare realist să ne așteptăm ca speranța de viață să se lungească. Bolile care ne ucid în zilele noastre, precum cele de inimă, cele neurodegenerative și cancerul, vor fi eliminate. Speranța noastră de viață se va întinde până la o sută de ani și mai mult.

Publicitate

Dar iată care e problema: se pare că natura a decis că viața oamenilor trebuie să aibă o limită și s-ar putea s-o fi atins deja. O nouă analiză a informațiilor demografice publicată în Nature sugerează că viața umană are o limită care nu poate fi depășită. Studiul notează că persoana cu cea mai lungă viață din lume e Jeanne Calment, o franțuzoaică care a murit la vârsta de 122 de ani. Asta a fost în 1997.

De atunci, populația lumii a crescut și sistemul de sănătate a evoluat. În baza acestor informații, te-ai aștepta să mai ajungă și altcineva la recordul ei de vârstă, dar totuși nimeni n-a ajuns la vârsta asta. De ce nu a depășit nimeni recordul în ultimii douăzeci de ani?

Cea mai în vârstă persoană din lume, Jeanne Calment, a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani. Imagine: AP, Francois Mori

„Eu unul sunt destul de pesimist în privința asta", a zis autorul Jan Vijg de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York, când l-am întrebat dacă ne putem aștepta ca speranța de viață a oamenilor să depășească 120 de ani. „Din câte știm până acum, nu e posibil", a continuat el. „Dar dacă mă întrebi dacă e imposibil, nu-ți pot răspunde."

Jay Olshansky de la Universitatea Illinois din Chicago, care a scris o piesă de analiză care însoțește studiul din Nature, e de acord că viața umană are limite naturale – dar crede că putem găsi o cale să le depășim. E unul dintre cei câțiva cercetători implicați în acest proces, care au propus testarea unui medicament numit metformin care pare să aibă proprietăți anti-îmbătrânire foarte puternice (cel puțin la șoareci).

Publicitate

Dacă testele au succes, s-ar putea să depășim limita de viață pe care ne-a impus-o natura.

„Cred că Vjig are dreptate când susține că există o limită la viața umană", mi-a zis Olshansky.

„Dacă putem s-o depășim? Da."

Citește și: O biserică din America susține că ăsta e deceniul în care omenirea o să învingă moartea

„Nimeni nu înțelege perfect ce cauzează îmbătrânirea", mi-a zis Vijg. Cercetările lui se concentrează pe posibilitatea ca îmbătrânirea să fie cauzată de instabilitatea genomului, a explicat el, în sensul că mutațiile de ADN care apar în timp în celulele noastre au, până la urmă, ca rezultat cancerul sau alte probleme care ne ucid.

Dar îmbătrânirea nu se petrece la fel la toate speciile. Fiecare creatură are durata ei de viață: un șoarece trăiește între doi și trei ani. Un om trăiește optzeci. Un rechin din Groenlanda, cea mai veche vertebrată pe care o cunoaștem, poate ajunge la patru sute de ani.

Speciile există ca să se reproducă, iar durata vieții unei ființe depinde de reproducere. „Animalele cu o reproducere târzie tind să aibă o viață mai lungă", a explicat Vijg. (Femelele din specia rechinului de Groenlanda nu fac pui până la vârsta de 156 de ani, mai mult sau mai puțin.)

„Viața funcționează prin reproducere și schimbare – diversitate", a zis Vijg. Natura nu e interesată să țină în viață un organism veșnic, ci până când acesta dă naștere următoarei generații. Apoi creatura poate muri și lumea continuă să trăiască.

Publicitate

Dar oamenilor nu le place treaba asta.

Citește și: S-a inventat o tehnologie care stochează datele veșnic

Dacă vârsta biologică nu are limită sau dacă n-am atins-o încă, ar avea sens ca cei mai în vârstă dintre noi să aibă cea mai mare rată de supraviețuire. Dar, conform revistei Nature, chestia asta nu se întâmplă. Vijg și co-autorii studiului au analizat informații din Baza de Date a Mortalității Umane, care include aproape patruzeci de țări și regiuni.

Au descoperit că cea mai mare îmbunătățire a supraviețuirii la cele mai avansate grupuri de vârstă a avut un punct culminant prin 1980. Și de atunci nu s-a mai mișcat.

Apoi au analizat cele mai în vârstă persoane în viață din Franța, Japonia, Statele Unite și Marea Britanie, țările cu numere record de supercentenari – persoane care au trăit peste 110 ani sau mai mult.

Au descoperit că vârsta morții i-a ajuns cam în aceeași perioadă în care a murit Calment, cam prin 1997. De la moartea lui Calment încoace, durata vieții umane a regresat, a notat Olhansky în studiul însoțitor.

L-am întrebat pe dr. Nir Barzilai, director al Institutului de Cercetare a Procesului de Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Albert Einstein, ce îi face atât de speciali pe oamenii care trăiesc mai mult de un secol. Răspunsul pare să fie în genele lor. Am studiat o femeie de 110 ani care a fumat timp de 95 de ani, a zis el. Într-un studiu, Barzilai și co-autorii au descoperit că factorii stilului de viață nu au aproape niciun efect asupra duratei de viață în acest grup.

Citește și: Cum să trăiești cât mai mult posibil

Asta nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la diete și la exerciții fizice, ci doar că oamenii ăștia chiar au ceva special: îmbătrânesc mai lent decât restul populației. Deci dacă vrem ca mai mulți oameni să trăiască dincolo de limita impusă de natură, va trebui să ne ocupăm direct de rata de îmbătrânire.

Unii cred că îmbătrânirea va putea fi stopată prin hacking-ul codului genetic. Vijg nu neagă că anumite tehnologii viitoare ar putea extinde enorm durata de viață, deși crede că sunt slabe șanse. „Limita e determinată de atâtea gene diferite și variante de gene, încât nici n-aș ști de unde să încep", a zis el. „Ar trebui să modificăm prea multe procese."

Publicitate

Încă nu am aflat cum să facem asta. Creșterea duratei noastre de viață nu are nicio legătură cu rata modificată a îmbătrânirii, a scris Olhansky. Dar poate avea legătură cu îmbunătățirea sistemului de sănătate publică, a argumentat el.

„Fără niște descoperiri medicale revoluționare, speranța de viață nu va crește prea mult", a scris Olshansky.

O astfel de descoperire revoluționară ar putea fi medicamentul metformin.

*

Metforminul e disponibil de câteva decenii și e folosit pentru controlarea glicemiei la persoanele care suferă de diabet de tip 2. În mod surprinzător, s-a dovedit că crește durata de viață și îmbunătățește sănătatea, cel puțin la șoareci.

Barzilai, Pollak și Olshansky colaborează cu toții la un proiect în cadrul căruia mai multor mii de persoane în vârstă li se va administra acest medicament (sau un placebo) ca să analizeze dacă acesta poate încetini rata de îmbătrânire la oameni, așa cum o face la șoarecii de laborator.

Imagine: Shutterstock

Metforminul există de multă vreme și e luat de multe persoane, deci e un medicament sigur. Dar există un impediment în începerea testului. „Companiile de medicamente nu vor să-l sponsorizeze pentru că e un test generic", a zis Pollak, ceea ce înseamnă că nu vor scoate profit din asta. (Barzilai mi-a zis că vor să aplice pentru niște burse pentru finanțarea testului.)

Dacă metforminul sau altceva reușește să încetinească îmbătrânirea, ar putea schimba felul în care tratăm bolile principale. Uite care e chestia: în lumea dezvoltată, majoritatea oamenilor mor fie din cauza cancerului, a unei infecții sau a unei boli neurodegenerative. Toate sunt conectate cu bătrânețea. Eliminarea, pe rând, a acestor boli, nu e foarte eficientă. Dacă un doctor vindecă un pacient de cancer, acesta va muri probabil de altă boală în câțiva ani. La o anumită vârstă, orice boală poate fi fatală, pentru că sistemul imunitar se degradează.

Publicitate

Dacă vom continua să încercăm să eliminăm bolile una câte una, ca și cum ar fi independente, vom crește fragilitatea și dizabilitățile, a zis Olshansky. S-ar putea ca neîncetinirea procesului de îmbătrânire să ne coste. (Barzilai a stabilit costul la aproximativ șapte trilioane de dolari.)

Citește și: În căutarea nemuririi, într-o bandă desenată

Deci cum ar arăta moartea într-o lume în care un medicament ar încetini procesul de îmbătrânire? Ceva tot ne-ar omorî până la urmă, dar până atunci am trăi mai sănătoși. Barzilai a scris că centenarii studiați de ei nu doar că trăiesc mai mult, ci își mențin sănătatea mai mult timp. „După ce se îmbolnăvesc, mor la scurt timp."

Deocamdată, se poate să fi atins limitele duratei de viață umane și e posibil ca nimeni să nu trăiască vreodată mai mult decât Jeanne Calment. Ca să lungim durata de viață umană cu mult dincolo de o sută de ani, va trebui să ne revoluționăm gândirea și să nu mai considerăm îmbătrânirea ca pe un proces natural, ci ca pe o boală care trebuie tratată.

„Sunt optimist nu doar că e posibil, ci că ne stă chiar în putere", a zis Olshansky. „Și ar trebui să ne concentrăm forțele pe acest lucru în mod agresiv. "

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre nemurire pe VICE:
Am dat de singurul om nemuritor din România şi ne-am certat pe bani
S-a născut deja prima persoană nemuritoare?
Am vorbit cu bărbatul care şi-a injectat o bacterie veche de milioane de ani