Am căutat ce se vinde în România pe Facebook și am dat de piața și banca săracilor

N-am simțit niciodată o plăcere reală atunci când a trebuit să îmi vând pe net anumite chestii. Ai de-a face cu tot soiul de oameni care îți cer să le dai aproape moca orice ai avea tu de dat și simt că li se cuvine să aibă atâtea pretenții.

Acum câteva luni am făcut un soi de experiment social cu mai mulți prieteni. Eram la o băută în natură și ne țineau bateriile de la telefoane. Așa că am zis hai să intrăm pe OLX, să vedem ce chestii ridicole mai vând oamenii în ziua de azi. La început da, a fost amuzant, că mulți sunt și agramați pe lângă faptul că nu știu exact ce vând.

Lesbiană și mamă în România

Apoi bazarul ăla virtual te cuprinde cu totul și, dacă nu ești atent, o să pățești ca mine, de îți petreci ore în șir și nu știi exact pentru ce ai intrat de fapt. Așa e și cu Facebook Marketplace, pentru că, după câteva zeci de scroll-uri, nu îți amintești de ce ești acolo sau dacă ai nevoie de vreun produs oferit de comercianții virtuali.

Serviciul ăsta a fost lansat în România de curând, dar în America și alte țări despre care ai putea să spui că-s occidentale e de peste un an. La noi e abia în primele lui etape, dar Facebook mizează că va fi mai tare ca OLX sau Okazii și altele similare, dar mai mici. De fapt, mizează pe naivitatea românilor, pentru că noi chiar cumpărăm orice, chiar dacă n-avem nevoie în mod special de acel ceva.

Așa că am petrecut o lungă și dureroasă perioadă pe Facebook Marketplace, ca să nu trebuiască tu să te lovești și de bariera asta a realității contemporane. Chiar dacă în ultimii ani bazarele reale au migrat pe online, asta nu înseamnă că românii au învățat ceva și la capitolul calitate.

Există și pe Facebook samsarii de altădată. Îi recunoști, nu ai cum să îi ratezi. Sunt de obicei acei băieți de treabă care mai lasă la preț pentru o pereche de Nike sau Adidas falși, doar pentru că se jură că-s originali. Că boss, doar nu ești prost să refuzi așa o ofertă, nu?

Am, de obicei, mare încredere în bunătatea umană, așa că am dat click întâi de toate pe butonul de „Free”. Da, acolo nu e nimic gratis, sunt doar postările acelor oameni care nu știu exact cum funcționează un anunț. Ce e frumos însă în zona de „Free” e că mai găsești și oferte cu adevărat de nerefuzat. Cum ar fi să te încrii într-un clan pe zonă la Bucale.

Pe urmă mai sunt femeile alea care postează poze cu ele, de nu știi exact ce oferă, o noapte sau ținuta pe care o poartă și vrea să ți-o ofere ție, cumpărătorului, la un preț avantajos. Îmi place să îmi imaginez că e vorba de prima variantă.

Nu ar putea să lipsească însă și acele produse specific românești, bune de pus în pachetul de facultate al unui student. Ai aici zacuscă, gem, dulceață, lumânări de botez, unghii puse cu gel sau videochatiste blonde. Toate se recomandă prin gust autentic (nu știu dacă și fetele de videochat) și vânzătorii spun că au pus în practică rețete vechi de sute de ani, dar și că nu conțin coloranți sau conservanți.

N-ai cum să nu iubești și acele valori pure, românești, aplicate ca tehnică de comerț online. Pe București, de exemplu, găsești chiar și ce nu vrei, de la rochii de nașă în varianta mamă-fiică, până la vrăjitoare. Dacă vrei să îți afli trecutul, prezentul și viitorul, o poți contacta pe Vrăjitoare Mareea, care se laudă cu calitățile ei în arta chiromanției.

Adică îți citește în palmă, te citește dacă ai bani în funcție de cum vii îmbrăcat la prima ședință, iar apoi mai aruncă și-un ochi în globul de cristal.

Ca să îi înțeleg mai bine pe români am făcut și un scurt tur al orașelor. Pe zona Capitalei, Facebook Marketplace a devenit mai ceva ca Piața Obor. Mașinile sunt însă ceva mai puține și chiar la prețuri rezonabile. De exemplu, un tip și-a scos Nissan-ul la vânzare cu 500 de lei și a scăpat de el în mai puțin de opt ore.

În alte orașe din țară, cum ar fi Iași, deja a început febra sărbătorilor de iarnă. Există pe tarabele virtuale globuri pentru pomul de Crăciun personalizate sau brazi artificiali, mai scumpi sau mai ieftini, că e pe mărimi. Asta și foarte multe haine de blană, cizme sau sobe, din care înțeleg că urmează o iarnă destul de grea.

Nici Craiova nu e de neglijat când vine vorba de vândut chestii pe internet. Aici e, totuși, ceva mai bine, mai lux, mai opulență.

Pe lângă mașini sau haine fake, dar la preț de original, oamenii ăștia își permit aroganța de a vinde fântâni arteziene din alea mici, de casă, sau ghiuluri de aur, că s-au plictisit de ele. Sau că vor un telefon mai bun. Apoi sunt ăia care dau cortul de nuntă cu totul, că nu mai au ce face cu el odată ce marele eveniment e gata.

Prin Timișoara lumea e ceva mai cizelată, pentru că am găsit doar chestii de calitate. Un pian e vreo 1 200 de euro, cam cât o rulotă. Dar dacă tot e să faci o investiție, mai bine dai un ban pe niște butoaie de lemn trainice sau câteva busturi de plastic, că-n economia asta, nu se știe când îți poți deschide un magazin.

Nu spun că Facebook Marketplace e ceva rău, că se vinde și se cumpără, ies bani, scapi de vechituri. Doar că e un instrument cu foarte multe tăișuri. Nu doar că ești tentat constant să vezi ce anunțuri au mai apărut, că butonul e mereu acolo, dar riști să vină oricine peste tine, dacă ai un cont real. În plus, îți pui pe tavă întreaga viață personală dacă nu ai făcut înainte setările de rigoare, în fața unor străini.

La fel de bizar e și modul în care românii s-au adaptat, în doar două săptămâni de când a fost lansată platforma. E ca ceva care a fost mereu acolo de când e internetul, dacă e să te ghidezi după miile de anunțuri existente.