Nu prea-mi iau eu mult vacanțe și cu Brexitul ăsta, nici n-o să se schimbe prea curând situația. Dar, cel puțin atunci când călătoresc, vacanțele mele sunt alimentate de o credință pură în hedonism. Atât de pură, încât nu am niciodată ocazia să mă dedau activităților gen duș, mâncat și nici măcar conversații coerente. Inevitabil, asta, ultima, a dus la o reticență a sexului opus de a intra în contact cu mine în orice fel, când călătoresc în afara țării.
Ce-i drept, în ultima vreme, așa s-a schimbat. Ne-am cunoscut pe un acoperiș, ne-am dat cu scuterul prin sate și ne-am bucurat să ne rătăcim împreună. Mda, să-mi bag, a fost ca la carte, atât de „ca la carte”, încât până și autoarea seriei Twilight ar zice că e prea mult, dar, la naiba, ce bine a fost.
Videos by VICE
Poate că pentru mine lucrurile s-au desfășurat ca-ntr-o versiune zaharisită de The Only Way Is Essex Does Magaluf, dar m-a făcut să-mi pun întrebări despre toate celelalte iubiri nădușite de vacanță de pe lumea asta. Așa că am rugat niște oameni să-mi spună cum le-a fost când s-au combinat în concediu.
Citește și Cel mai prost sex de care am avut parte
HANNAH-ROSE, 30: „DIN SENIN, AM ZIS: O SĂ MĂ CAC PE MINE”
La momentul respectiv aveam 24 de ani. Ne-am cunoscut la clubul Eden din Ibiza, în seara urbană. Mă strecurasem înăuntru cu o petrecere de burlaci. Venisem singură, aveam nevoie de o perioadă de chill și nu știam când o să mă întorc în Marea Britanie. El era cavaler de onoare și era ultima lui noapte acolo, deci rămăsese fără bani. Asta a fost un soi de binecuvântare, pentru că oricum cheltuise o tonă, deja, ca prostu’. Era genul de tip căruia îi place să umble cu o sticlă de șampanie după el, ceea ce mie una îmi displace total. Era înconjurat de trei bunăciuni spaniole și l-am observat pentru că era singurul care chiar dansa din toată gașca.
Eu stăteam de vorbă cu un tip mătăhălos din Texas, care venise acolo tot cu o petrecere de burlaci, când Delroy a venit la mine. Mă luase drept străină și a crezut c-o să fie ușor să mă bage în pat. Tocmai se despărțise de prietena lui, cu care fusese trei ani și dăduse jos jumătate din numărul de kilograme pe care-l avea înainte. Și eu eram proaspăt despărțită de un dement pisălog, deci cred că niciunul dintre noi nu era interesat să cunoască pe nimeni.
A venit la mine și-a zis: „Salut, am avut 140 de kile” și eu i-am zis: „Nu te cred!” I-am scos șapca, să verific dacă are capul de-o formă ciudată și de-atunci încolo i-am spus profesor Klump. Am dansat pe-acolo și-apoi o tipă a aruncat cu băutura în mine, când începuse „Wonderwall” de la Oasis. Când am plecat din club cântam pe melodie și ne țineam de mână. În timp ce mergeam spre magazinul din oraș, am început să-l iau la întrebări.
L-am întrebat chestii de genul:
„Cum te cheamă?” Delroy, mi-a zis. I-am spus Delroy timp de vreo lună.
„Câți copii ai?” „Trei”, mi-a zis el și n-am fost șocată.
„Ce mașină conduci?” „Un Audi S3″, a zâmbit el și mie mi-a venit să vomit.
„Ești dealer de droguri?” „Nu!”, a țipat el.
Cuburile de gheață începuseră să aibă un efect dubios la mine-n stomac. Când stăteam și vorbeam, i-am zis brusc: „Cred c-o să mă cac pe mine.” A continuat să mă țină de mână pe drum spre apartamenul pe care-l împărțeam cu un paznic de 50 de ani, care arăta ca un Buddha. A dormit gol în pat lângă mine, cu un prosopel peste zonele sensibile.
Așa. Eu m-am căcat o grămadă, ceea ce a fost super jenant. După, m-am dus la hotel la Delroy. El a ieșit în zbor să ne vedem la piscină, îmbrăcat într-un trening gri și mi-am dat seama că nu-i pasă că mă rușinasem. Atunci m-am îndrăgostit.
Când s-a întors în Marea Britanie, am vorbit vreo trei săptămâni pe Skype, deci când m-am întors și eu, eram pregătiți să-ncepem să ne vedem ca lumea. Pe scurt, acum doi ani ne-am căsătorit. Avem un cățel Staffordshire de doi ani și un fiu de un an și, pe cât ne urâm, pe-atât facem totul împreună.
Citește și Situațiile cretine în care am intrat din cauza drogurilor
JOSH, 23: „VREM SĂ NE COMBINĂM ÎN VACANȚĂ CA SĂ NE-AMINTIM DE CĂLĂTORII”
În secunda în care am ajuns la aeroportul din Hong Kong am intrat pe Grindr. El zbura spre Australia, așa că am început să ne dăm mesaje, pentru că amândoi suntem australieni. Apoi el s-a întors în Australia, deci nu ne-am mai scris vreo lună și ceva, dar l-am adăugat la favourites și-apoi, într-o zi oarecare i-am trimis un mesaj. A zis că lucrează în fiecare seară, deci nu poate să vină în Hong Kong, în condițiile în care acum locuiește în Macau, dar a zis că pot să vin eu în Macau și să văd un spectacol la care lucra în perioada aia, după care să ieșim.
Așa că într-o zi, după cursuri, am luat trenul până la terminalul de feribot, am trecut prin vamă și am luat feribotul până în Macau. Apoi am luat autobuzul până la un cazino, a venit să mă ia, m-a dus în culise și am văzut împreună spectacolul, o demență spectaculoasă în apă.
La început a fost un pic ciudat, dar după câteva pahare ne-am mai relaxat. Ne-am suit pe un cinematograf portughez vechi, abadonat și ne-am uitat la orașul Taipa cu câteva beri luate de la un magazinaș, ne-am pupat și-a fost tare frumos. El s-a mai suit o dată pe același cinematograf peste o lună și a căzut de la nouă metri înălțime, prin acoperiș, și și-a rupt piciorul. M-am dus să-l vizitez după ce s-a externat. Trebuia să se opereze, deci nu putea să fie prea „activ”, însă tot ne vizitam o dată la câteva săptămâni. Ori mă duceam eu în Macau, ori venea el la Hong Kong. Eu locuiam într-o cameră de cămin de două persoane, deci el se caza mereu la hotel când venea să mă vadă. Am avut câteva luni foarte mișto împreună. A fost cam cea mai importantă întâlnire romantică din viața mea, dar n-a fost niciodată prietenul meu și nici n-am vorbit despre transormarea relației în altceva, după ce plec. Avea atâtea chestii pe cap, încât plecarea mea n-a fost prea importantă în viața lui.
Cred că-s un iubit destul de intens. Mă îndrăgostesc ușor, deci mă hotărăsc repede dacă îmi place de cineva. Sigur, puteam să mă văd cu el pe viitor, dar realitatea e că locuim pe continente diferite, iar el a mai avut relații la distanță și nu-și mai dorește încă una. Cred că ne combinăm în vacanță, pentru că ne trebuie ceva care să ne ajute să ne amintim cum a fost călătoria. Știu că eu unul o să mă gândesc mereu la Nathan când îmi amintesc de timpul petrecut la Hong Kong.
CHRIS, 27: „S-A TRANSFORMAT ÎN GENUL DE EXPERIENȚĂ PE CARE-O VEZI ÎN CLIPURILE ANTI-DROG”
Eram într-un club de căcat din Laos cu un amic și cu un tip din Israel cu care ne cunoscusem pe drum. Clubul păstra o proporție decentă între numărul de turiști și cel de localnici, dar turiștii erau groaznici. La clubul ăsta nu părea că se vinde nimic altceva în afară de sticle de Johnny Walker, așa că eram destul de praf. Tipul israelian ne face cunoștință cu două gagici din Laos, dar Johnny Walker nu prea mă ajuta să fac conversație, așa că am început să torn cele mai de căcat replici de agățat, chestii oribile, de începători.
Din fericire, cred că tipul din Israel s-a prins că nu mă descurc. Mi-a zis: „mai ușor, că-i mai bine” și m-a sfătuit să o-ntreb pe tipa cu care vorbeam dacă vrea să plece. În mod surprinzător, a vrut. Ne-am dus la o prietenă de-ale ei și am încercat s-o facem. Dar, de la băutură nici cu pula nu puteam să spun mare lucru, așa că ne-am oprit, în timp ce eu încercam să-mi revin.
Citește și Sex, zăpadă și cocaină: Viața angajaților din stațiuni montane de lux
Apoi am ars-o o vreme și conversația s-a îmbunătățit. Mă mai trezisem, mă mai și relaxasem, râdeam și glumeam, tipa era destul de mișto. A scos o pastiluță roșie și a-nceput să facă un bong dintr-o sticlă de apă și carton pentru filtrele de țigări. A aprins bong-ul, a fumat un pic. Am întrebat-o ce e și a devenit un pic dubioasă. Eu am insistat, cu gândul că mă ține, evident, pentru că nu-mi aminteam ce replici nasoale dădusem mai devreme. Trag și eu de două ori și, instant, totul se transformă în genul de experiență pe care-o vezi în clipurile anti-drog de la ora de dirigenție din școală: mi se-nvârte capul, am tripuri paranoice dubioase, iar ea râde ca o vrăjitoare timp de câteva minute bune și se-aude cu ecou.
Am aflat mai târziu că e un drog nasol care se cheamă yaba și care, în tailandeză înseamnă „pastile nebune”. E metamfetamină, chestie la care nu mă așteptam. Deci eu mă pișam pe mine de frică, dar tipa vrea să ne-o tragem din nou. Nu pot să mă gândesc decât la mama, care-mi spune să port prezervativ, pentru că HIV. Mă piș pe mine de frică, cu gândul la mama și la HIV, în timp ce mă străduiesc să-mi păstrez erecția și să-mi pun prezervativul, ceea ce, după cum vă puteți da seama, e o combinație proastă. Tipa se plictisește și, după vreo două minute în care mi se lăsase de tot s-a instalat pe bune paranoia. M-am ridicat și-am zis: „NU!”, reacție cam exagerată, pentru care mi-am cerut scuze, după care am zis că trebuie să plec. Tipa a insistat să mă duc înapoi cu mașina. Mi-e cam rușine, dar tipa insistă, așa că las de la mine și zic ok.
În timp ce ne îndreptăm spre motocicleta ei, gagica vorbește la telefon pe limba ei și pare destul de enervată, deci presupun că pune la cale să fiu jefuit. Nu vorbesc o boabă din limba aia, dar am avut pur și simplu senzația că îi spunea cuiva de un loc. Mă sui pe motor și continui să fiu prietenos, deși prin cap îmi trec gânduri de cel mai mare tocilar: „Oare ce-ar face James Bond aici?” Așa că încep s-o întreb depre motor, despre cum se schimbă vitezele, iar tipa răspunde politicos. În tot acest timp, eu mă întreb dacă va trebui să o arunc din șa și să plec cu motorul când apar gorilele ei. În cele din urmă, m-a lăsat fix în fața pensiunii unde stăteam. Iubirile de vacanță sunt simpatice și-așa mai departe, dar încearcă să te asiguri că-ți funcționează corpul cum trebuie.
CAROLINE, 29: „M-A CONDUS ACASĂ ȘI MI-A EXPLICAT CĂ VOPSITUL PE FAȚĂ ÎN STIL RASIST E O CHESTIE CULTURALĂ ÎN OLANDA”
Aveam 21 de ani și tocmai ieșisem dintr-o relație nasoală pe bune. A fost o combinație de-aia în care știi că partenerul e o persoană absolut îngrozitoare, dar, în același timp e și mult mai atrăgător decât meriți, deci taci și rabzi o vreme. Imaginați-vă un Daniel Craig tânăr, dar un Daniel Craig care neagă existența Holocaustului. Așa că m-am dus la Amsterdam pentru un weekend prelungit cu prietenii. Acolo l-am cunoscut pe Jaap.
Ne-am cunoscut în club, am stat un pic de vorbă, ne-am pupat și-așa mai departe. Am dansat mult, am cântat mult, chestii de genul ăsta. Când s-a-nchis clubul, m-a întrebat dacă vreau să merg cu el acasă și am acceptat. M-a dus pe spate pe bicicleta lui, la propriu un tur al Amsterdamului pe bicicletă, în timp ce răsărea soarele. A fost un moment din ăla de: „Wow, clar o să-mi amintesc faza asta la bătrânețe, când o să-mi moară ovulele pe bandă rulantă.”
Am ajuns la el, am dansat dezbrăcați și cred că ne-am și îndrăgostit un pic. A doua zi dimineața era Crăciunul Olandez, sau acea zi din noiembrie în care vine Moșul în oraș și, în mod inexplicabil, toți copiii sunt vopsiți cu negru pe față, pentru că, dintr-un motiv sau altul, Moș Crăciunul olandez are sclavi. Deci mi se face un al doilea tur al Amsterdamului, pentru că toate drumurile sunt blocate și suntem nevoiți să mergem pe jos două ore ca să ajungem înapoi la hostelul meu. Și peste tot sunt sute, la propriu SUTE de copii vopsiți cu negru pe față. M-a condus acasă și mi-a explicat că vopsitul pe față în stil rasist e o chestie culturală în Olanda – și cam asta a fost. A fost drăguț și mi-a amintit că relațiile pot să-nsemne și altceva decât prietenii agesivi, care neagă Holocaustul. De-atunci n-am mai avut nicio aventură de-o noapte, pentru că știu că nimic n-o să se compare.
Preț de câțiva ani buni, m-am gândit că poate-o să ne întâlnim și-o să ne căsătorim, dar, clar, până acum mi-a trecut. Am 26 de ani și sunt cât se poate de îndrăgostită de altcineva. Totuși, am mai vorbit o dată, la câteva luni după. Am primit un mesaj de la el, pentru că mi-a zis că și-a amintit din senin numele meu de familie, cât era la cumpărături. Și, ca să fiu sinceră, atunci a cam dispărut magia. Am schimbat câteva mesaje pe Facebook, dar engleza lui stricată și întrebările de genul: „Cum îți merge cu școala?” nu prea se potriveau cu ce aveam eu în cap.
Toată chestia cu iubirile de vacanță e că te lași dus de valul coincidențelor fericite pe care se bazează toată chestia. Nu-i același lucru ca atunci când te întâlnești în club cu cineva de care-ți place. Pare, un pic, ca un fel de intervenție divină: iată-ne, doi străini fără nimic în comun, nu vorbim aceeași limbă, dar avem această legătură.
DUNCAN, 27: „COLEGII EI I-AU STRIGAT «AI GRIJĂ DE TINE», IAR EA M-A DUS PE PLAJĂ”
Eram în vacanță în Creta, la o stațiune all-inclusive, cu mama și cu fratele meu, când aveam 16 ani. M-am împrietenit cu o gașcă de puști cam de vârsta mea, majoritatea spanioli, italieni și olandezi. În ultima lor noapte, ne-am dus la „discoteca” hotelului și una dintre fetele cu care nu vorbisem deloc m-a ales pe mine din tot grupul, s-a frecat de mine, a dat din fund și toatre cele și, după o vreme, m-a scos afară. Una dintre colegele ei a scos un prezervativ din geantă și a strigat „ai grijă de tine!” în urma noastră, după care m-a dus pe plajă, chestie pe care am presupus c-a făcut-o pentru că și-a dat seama că nu putem să mergem în camera pe care-o împărțeam cu tot restul familiei mele. A trebuit să presupun, pentru că ea nu prea spunea… mai nimic.
După vreo oră și ceva de sex (de reținut că sexul pe o plajă din Grecia e ok, dar nu e deloc ok pe plaja cu pietriș din Worthing), în timpul căreia cel puțin un paznic nu ne-a observat absolut deloc, ne-am mormăit vag câte-un „noapte bună” și ne-am dus fiecare unde avea treabă.
A doua zi dimineața, m-am întâlnit din nou cu același grup și m-am dus să mă așez lângă fata asta, am întrebat-o ce mai face. Și-atunci mi-am dat seama că nu vorbește engleză. În punctul ăla deja cam era de datoria mea să o ard cu ei până au predat cheile, câteva ore mai târziu. Am încercat cu chiu, cu vai, în tot acel timp, să găsesc câteva cuvinte pe care să le știe și ea, ca să legăm o conversație. Nu s-a legat.
Mai citește despre aventuri de vară:
Primari români cu pantalonii în vine: enciclopedia aventurilor sexuale ale edililor
Cum era să petreci de 1 mai în Vamă și la Costinești, prin anii 2000
De ce nu o să-ți găsești dragostea adevărată pe Tinder, în România