Când avea 19 ani, Kris Chudawala a realizat că nu se simte tocmai în regulă cu sânii săi.
Asta se întâmpla la doar doi ani după ce și-a făcut coming out-ul ca persoană queer. Ca cineva care și-a acceptat transmasculinitatea – un termen umbrelă pentru persoanele care sunt considerate de sex feminin la naștere, dar se identifică cu masculinitatea – Chudawala era în proces de a înțelege ce i se părea ok la corpul său și ce nu.
Videos by VICE
„La 17 ani, când mi-am făcut coming out-ul ca queer, am început în sfârșit să-mi înțeleg mai bine identitatea prin expunerea la comunitatea queer, lucru de altfel dificil în societatea conservatoare în care trăim”, a spus pentru VICE tânărul în vârstă de 24 de ani din Mumbai, India. „Atunci am început să experimentez.”
Întâi și-a tăiat părul lung într-o frizură bob, pe care a mai scurtat-o ulterior. „Încercam să-mi dau seama cum să mă simt eu însumi în moduri care erau sigure și temporare ca să le pot schimba cu ușurință dacă era necesar. A fost un proces gradual ca să-mi clădesc încet încrederea în mine”, a spus el. Apoi au urmat bluzele, dar a descoperit că, fiindcă avea sâni, hainele nu-i stăteau bine pe corp. „Pur și simplu nu se simțeau ok. Atunci am realizat că m-aș simți mai bine cu un piept plat, dar părea dificil pe atunci.”
Așa că s-a apucat să cerceteze. S-a uitat la clipuri pe YouTube și a citit despre cum să își lege eficient pieptul. Binding-ul (legarea sânilor) este un proces care implică folosirea unui material textil pentru a lega sânii în așa fel încât pieptul să pară plat. În India, nu prea există informații medicale despre această practică. Nu există nici date la nivel național, sondaje sau dovezi despre genul ăsta de experiențe.
Ca majoritatea indienilor queer, Chudawala a apelat la metode DIY.
Întâi a încercat să poarte bustiere sportive cu o mărime mai mici. „Abia mai puteam respira după două-trei ore”, a spus el. Apoi a încercat benzi kinesiologice care comprimă mușchii sau oasele și care sunt de obicei folosite de atleți în zonele din apropierea articulațiilor. „Din punct de vedere tehnic sunt prietenoase cu pielea. Dar pielea sânilor este foarte sensibilă. Le-am încercat doar o dată și nu au funcționat din cauză că am pieptul voluminos. Și mi-am și smuls o parte din piele.”
S-a gândit și să-și lege sânii cu bandaje elastice, dar informațiile găsite online spuneau că e cea mai groaznică metodă. „Știu mulți oameni care folosesc bandaje elastice și pot să-și pună în pericol viața”, a spus Chudawala. „Tinerii trans riscă să-și rupă oasele.”
În 2018 a dat peste o companie cu management trans din SUA, numită gc2b, care a fost promovată și de celebrități precum Emma Corrin din serialul britanic The Crown. Printre altele, compania vinde bindere brevetate, confecționate dintr-un amestec de bumbac, nailon și spandex, cu căptușeală dublă care permite o compresie confortabilă. Utilizatorii lor spun că binderele sunt de o calitate superioară și asigură o compresie ușoară. Pe pagina internațională a companiei costă în jur de 57,45 de dolari.
„Nu pot să explic fericirea pe care am simțit-o când am purtat acele produse și m-am uitat la mine pentru prima oară”, a spus el. „Știi sentimentul ăla când te uiți în oglindă la tine, te privești și din profil și ți se pare că ești frumos, chipeș chiar? Să te vezi așa cum vrei să fii este o validare extraordinară pentru orice persoană trans. Am experimentat acea bucurie.”
După ce a învățat din propria experiență, Chudawala se adresează acum altora din comunitate ca să umple golul din piața și din industria sănătății.
Anul trecut Chudawala, împreună cu un grup de prieteni, a început „The Binder Fund”, un proiect de crowdfunding care încurajează oamenii să doneze bani ca să poată sponsoriza produsele de legare care sunt scumpe și limitate în India.
Dar ăsta e doar începutul unei discuții mai cuprinzătoare. „În India discuțiile queer sunt încă blocate la conștientizare pentru oamenii trans”, a spus Chudawala. „Încă n-am ajuns într-un punct în care disforia să fie luată în serios. Proiectul ăsta este pentru promovarea practicilor sigure pentru tineri și susținerea lor.”
În 2016 un sondaj realizat de The Binding Health Project – cu o mie opt sute de respondenți din jurul lumii, dar majoritari din SUA – a descoperit că majoritatea participanților queer au perceput binding-ul ca pe „o experiență pozitivă” care „duce la îmbunătățirea stării de spirit și a încrederii în sine, la scăderea disforiei de gen, a anxietății și a depresiei și i-a ajutat să se simtă în control asupra propriilor corpuri”.
Raportul a adăugat: „De fapt, unii au declarat că impactul pozitiv asupra sănătății emoționale și comportamentale merită disconfortul fizic al binding-ului”. Peste jumătate dintre respondenți își leagă pieptul zilnic, în medie zece ore pe zi.
Eliberarea psihologică oferită de purtarea unui binder depășește adesea riscurile medicale. Sondajul realizat de The Binding Health Project a descoperit că banda adezivă sau folia de plastic – materiale care nu sunt indicate pentru binding – au fost asociate cu 13 din 28 efecte secundare.
Cu toate astea, într-un raport din 2016, mulți intervievați queer din Marea Britanie au spus pentru VICE cum își leagă pieptul indiferent de riscurile implicate.
„Binding-ul este o parte a vieții de zi cu zi pentru mulți, dar poate avea efecte negative asupra sănătății fizice – de la minore la severe – cu o mulțime de simptome, de la durere în părți diferite ale corpului, la dificultăți de respirație, rănire sau alte schimbări la nivelul pielii”, a spus pentru VICE cercetătoarea Sarah Peitzmeier în același interviu.
Binding-ul nesigur este de asemenea cunoscut pentru fracturi și plămâni perforați. Într-un interviu, Durga Gawde, un drag king din Mumbai, a spus că binding-ul nu este ușor. „Durează foarte mult și dacă o fac greșit îmi pot fractura coastele”, a spus Gawde.
Dar riscul consecințelor fiziologice aduse de binding merită pentru cei care se simt captivi în corpul greșit.
„Disforia poate fi debilitantă”, a spus Chudawala. „Avem propriile percepții asupra femininului și masculinului. Și ne hrănesc imaginea de sine. Ca persoană trans care nu se simte confortabil în propriul corp este o experiență traumatizantă.”
În India și în alte țări, inițiative similare de crowdfunding realizate de organizații și indivizi queer sunt declanșate de lipsa resurselor și a conștientizării. Până acum, proiectul lui Chudawala a oferit produse de binding pentru 15 persoane neconforme cu genul lor din țară.
Sam, student non-binar din orașul Pune, care preferă să-și folosească numai primul nume, a spus pentru VICE că găsirea instrumentelor de afirmare a identității, precum binderele, poate reduce sentimentele de alienare și de singurătate cu care se confruntă majoritatea indienilor queer.
Disforia, a spus Sam, poate fi declanșată de lucruri mici, cum ar fi să fii obligat/ă să porți haine tradiționale indiene în timpul festivalurilor sau uniforme școlare bazate pe gen. Când i s-a întâmplat lui Sam, a încercat să-și ascundă corpul și să poarte haine largi sau să împrumute jachete mari de la tatăl său ca să-și ascundă pieptul.
„Am avut momente când îmi doream să port ceva, dar imediat cum mă îmbrăcam nu-mi plăcea din cauza aspectului corpului meu”, a spus Sam, care se gândea și la operația de confirmare a genului – o opțiune scumpă și periculoasă pentru mulți indieni queer.
Anul trecut, Sam a cerut un binder prin intermediul proiectului lui Chudawala. „Când port bindere mă simt liber. Mă simt eu însumi”, a spus Sam.