Chestii

De ce „Dorel” e cea mai mare ciumă pentru România, chiar dacă râzi la glumele cu el

Orice merge prost în România trebuie să aibă un „Dorel” în spate. Asta în timp ce toți ceilalți sunt imaculați și nu fac probleme.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO
30.7.17
Fotografie de Răzvan Băltărețu

A apărut pe Facebook săptămâna asta un video în care un aragaz, în loc să fie conectat la coloana de gaz, era prins la aia de apă. Multe publicații au dat știre cu asta și-au ales un titlu la îndemână: „Se întâmplă la Cluj după ce «Dorel» a instalat o centrală termică", a scris Adevărul, iar Antena 3 a zis că „Dorel a lovit din nou și este spectaculos". Cum de fiecare dată când e vreo problemă și o muncă a fost făcută prost apare numele ăsta, mă gândesc că „Dorel" a ajuns să genereze suficient trafic indiferent de subiect.

Publicitate

Ca un om simplu care se mai uită și pe ce reclame apar anual, am apreciat mereu ce-au făcut publicitarii care s-au ocupat de coniacul Unirea acum 10 ani. Au știut exact care e publicul și ce-o să aprecieze el: glume de autobază. Așa a apărut „Dorel", un personaj tăntălău, nepriceput la muncă, dar suficient de util cât să cumpere bere, coniac și semințe celorlalți băieți din echipă. Și a venit într-un moment bun, când publicitatea era aspirațională, cu modele frumoase, de succes, nu relaxată, ca viața reală.

Când aragazul vechi s-a stricat, pui unul aproape stricat pe el și treaba merge. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Personajul ăsta creat de câteva reclame e caracterizat pe Wikipedia drept un „actual model pentru povești urbane cu boacăne care satirizează obiceiuri ale muncitorilor români". Și aici începe aventura de dragoste între popor și presă cu „Dorel". Nici nu contează numele, dar e ușor de ținut minte și apariția pe TV a ajutat la propagarea unui arhetip. Astfel, instalatorul care nu știe să lege trei țevi și un cot, șantieristul care toarnă prost beton sau electricianul care-ți dă foc la casă n-are nume, prenume sau vreo față, ci doar apartenența la o categorie.

Citește și: Cum să te înțelegi cu muncitorii oribili din România

România nu duce lipsă de muncitori proști, cum nicio țară nu duce lipsă de așa ceva, dar țara asta a avut nevoie și de diverse personaje care să scuze prostiile și excesele. Cum era Bulă într-o vreme, când șmecher și amant, când prostănac și bun de fraierit. Acum e Dorel, un personaj care nu s-a mai născut din bancuri, ci din apariția la TV.

„Dorel" e fix ce-i trebuia poporului care nu vrea să-și asume responsabilități

Radu Muntean, regizor, a spus despre subiect că „numele Dorel mi s-a părut de la început foarte potrivit cu personajul. Are ceva naiv, ca personajul nostru, un tăntălău simpatic care vrea să facă treabă, să se integreze, dar i se dau mereu sarcini care îi depăşesc competenţa." Și aici apare dimensinea reală a unui personaj de tipul ăsta. Îi face pe oameni să se creadă foarte competenți, pentru că ei n-au greșit niciodată.

Citește și: Cum să te prefaci că muncești ca un adevărat profesionist în România

Chiar dacă Gheorghe îți montează prost aragazul, el o să apară în presă cu numele „Dorel". Stelică poate-ți pune prost veceul și baia se umple de căcat, dar nu e vina lui, a trecut metafizic printr-o fază de „Dorel" și până la următorul om care o să-l plătească pentru vreo treabă, nimeni nu mai știe cum îl cheamă. Cel mai grav mi se pare pe șantier.

Ne-am obișnuit atât de tare ca totul să stagneze sau să meargă prost, încât nicio întârziere la autostradă sau vreun drum surpat, ori vreun bloc din care cad bucăți nu sunt pasibile de sancțiune, că a fost opera unui „Dorel" și asta e scuzabil. Încă n-am văzut vreo scuză d-asta la Bac, dar cât de curând cred că elevii vor fi niște „dorei" incapabili să învețe, dar măcar nu mai au nume și prenume, iar liceul va fi denumit „școala de dorei".

„Dorel" și „Garcea" au dus mai departe mitul că românii fac haz de necaz

Nu știu dacă internetul o să dea vreodată vedete atât de mari ca „Dorel" și „Garcea". Dacă primul e capabil să greșească orice, de la aterizare pe Lună la băgat ața în ac, cel din urmă e perfect să scuze orice prostie făcută de un polițist. Diferența între cei doi e, mai degrabă, că primul e incapabil să creeze ceva, pe când al doilea e prea prost să facă ceva.

Ambele personaje n-au însă un punct zero când apar, deși poți fixa o dată, cum ar fi prima reclamă sau primul show cu polițistul Garcea. Astea, și altele care au mai fost, sunt niște fenomene care deja se întâmplă în societate, dar cineva, uneori, are talentul să le numească.

Publicitate

Vintilă Mihăilescu, sociolog, a explicat pentru Adevărul treaba asta ceva mai bine: „fenomenul Dorel" nu se referă doar la „Dorel", ci la un tip de relaţii sociale în care Doreii sunt victimele previzibile ale unor „barosani" de toate felurile. Reclama place atât de mult şi datorită faptului că oferă tuturor Doreilor din viaţa reală posibilitatea de a se identifica, simbolic şi compensatoriu, cu „barosanii": toţi au nevoie de un Dorel al lor.

Citește și: Momente clasice din România care îți arată de ce nu putem avea lucruri frumoase

Ambele personaje au apărut în creații care se voiau de umor, cât de cât, pentru că se știe: românii fac haz de necaz și când ceva merge prost. Nu știu cât poți să te spargi de râs când iese apă din aragaz, dar aparent trebuie să mai și râzi, că n-o fi Dracul atât de negru. În realitate, cam e. Că iresponsabilitatea unui „Dorel" înseamnă că tu plătești ceva, dar primești fix nimic de banii tăi. Dar nici nu poți să-l tragi de mânecă pe Gheorghe, Stelică, George, Mitică, Iulian, că ei n-au greșit, au fost sub karma proastă a „dorelizării".

Presa adoră personajul ăsta, poate să facă mai ușor mișto de orice se întâmplă în România fără să pară că-i subiectivă. Cumva, presa are fobie de a-și asuma poziții, opinii, glume la adresa unor persoane fizice. Așa, dacă e un fenomen, e în regulă.

Poate pare că „Dorel", sub orice nume real ar lucra el, vrea doar să muncească, dar nu-i iese. Fie că nu-i competent, fie că are ghinion, el nu vrea decât să facă ceva și să ia bani. Așa că o ia pe scurtătură și dacă-i iese e „șmecher", dacă nu-i iese e „Dorel". Dar nu poți să fii prea dur cu cineva care doar vrea să-și câștige pâinea, nu? Faci, așa, o glumiță, îl tachinezi data viitoare, dar gata, că și tu poți greși pe viitor și ar fi nașpa să te ia la mișto. Și d-asta „Dorel" o să trăiască o mie de ani, că și românii doar vor să muncească să pună mâncare pe masă, dar nu le prea iese, că trag chiulul aici, că se laudă prea mult cu competențele dincolo, și la final rămânem cu un șantier de țară în care dacă ceva iese, iese, dacă nu, asta e.