Povestea satului Vama Veche a început în 1811, când o comunitate de găgăuzi şi o mână de turci i-au pus numele Ilanlîc. Își duceau existenţa din pescuit, mai ales după 1940 când Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.
Reputaţia de atracţie boemă şi nonconformistă îi revine din perioada regimului comunist, când aici veneau artişti şi intelectuali care-şi doreau izolare din calea opresiunii Regimului. Singura autoritate în sat era grănicerul care mai cerea câte-un buletin din când în când. Tocmai de-aia a devenit în scurt timp o oază în care se discuta în linişte despre tot ce nu aveai voie la tine acasă, de la muzica din Vest, la politică şi strategii de fugă din ţară.
Videos by VICE
După Revoluţie spiritul Vămii s-a extins în cercurile universitare, iar la sfârşitul anilor ’90 formaţia Vama Veche a dat un start involuntar spre exodul turiştilor. Un eveniment care a generat altul: invazia celor care vor să facă bani, iar de aici fiecare cu amintirile lui.
Deşi ne aflăm în plină Rezervaţie Naturală, oamenii fac din Vamă un paradis halucinant. Este probabil cel mai fascinant mix de oameni cu care poţi interacţiona, trăind lucruri atât de nebuneşti cum viaţa ta nu concepea înainte de Vamă. Fie că ai ajuns înainte sau după Ovidiu, în timp ce apărea Bibi, când se punea de clătite puţin mai sus de Frontieră, când zbierau Piraţii sau când se prăjeau peştii la Cherhana, Vama este o enclavă rebelă privită în alt mod de fiecare.
În fiecare dintre noi zace un vulcan, mai mult sau mai puţin stins. În momentul în care ai ajuns în Vamă te convingi clar de dimensiunile interioare ale fiecărui vulcan domolit sau amplificat de vreun foc de tabără la început de mai.
Urmăriți-l pe Amdraci pe blogul său.