După lansarea programului politic al USR, am avut curiozitatea să-l parcurg să înțeleg mai bine cum vede viitorul partidul hipsterilor din România. M-a surprins plăcut să constat că USR a ieșit din zona „salvaționismelor" și că a renunțat la sentimentul de stringență și catastrofă.

Mai ales că salvatorii – de la cei din Frontul Salvării Naționale (FSN) al lui Ion Iliescu până la cei ai Ambulanței sau SMURD-ului – nu au o imagine prea bună la noi. Poate a contat și teama de a nu fi confundați cu mulțimea de formațiuni populist-naționaliste ce ne salvează ba de Soroș, ba de ruși, ba de diverse conspirații iudeo-masono-illuminato-trilateraliste.

Ceea ce contează însă mai mult este calitatea discursului public, ceva mai coerent, chiar dacă mie îmi pare și foarte utopic. Asta pentru că programul se bazează cel mai mult pe acțiuni ale statului. Și mi-e greu să cred că un management corect și profesionist al resurselor, eliminarea corupției și profesionalizarea administrației vor aduce destui bani la buget pentru a susține toate proiectele propuse de USR.

Pentru că nu sunt naivul care să creadă că vom avea vreodată un buget cât al Franței sau Germaniei, nu văd decât două variante posibile pentru obiectivele USR: ori vom avea o creștere economică de două cifre (peste 10%), ori creșteri de taxe.

Ca să înțelegi despre ce e programul politic al USR, o să-ți explic, mai jos, propunerile principale, printr-o comparație - decentă și corectă - cu domeniile în care România stă cel mai prost (da, știu că sunt multe!), potrivit Indicelui global al competitivității, calculat de World Economic Forum (WEF).

Așa, ca bonus, îți spun că România e pe locul întâi, la răspândirea infecțiilor cu HIV în populația adultă. Dar e și mai trist să-ți povestesc acum despre asta.

În ceea ce privește instituțiile – adică rolul de arbitru al statului – avem cele mai mari probleme la povara reglementărilor emise de executiv, locul 122 din 138.

Asta înseamnă că firma pentru care lucrezi sau compania ta, dacă ești antreprenor, are nevoie de zeci și sute de aprobări și avize, iar guvernul schimbă reglementările atât de des încât, ori există un angajat care să se ocupe fix de relația cu statul și de urmărirea modificărilor, ori plătești amenzi sau te trezești cu afacerea închisă.

Pentru această problemă nu există nicio rezolvare propusă de USR. În ceea ce privește risipa bugetară, însă, programul partidului condus de Nicușor Dan are câteva proiecte interesante. Iar eliminarea pensiilor speciale, nebazate pe contribuții, care afectează grav bugetul de stat, este o propunere îndrăzneață, într-un moment în care toți bugetarii sunt pe cale să devină pensionari speciali.

Tot la instituții, topul WEF arată că posibilitatea de a contesta și modifica deciziile proaste ale executivului este foarte redusă, deciziile guvernamentale sunt afectate de favoritism, iar încrederea în politicieni și activitatea lor e foarte slabă.

Nici în aceste domenii programul USR nu vine cu soluții concrete, în afară de propunerea de a se întocmi o listă neagră cu firmele care au fraudat statul, pentru a fi excluse de la viitoare licitații.

În ciuda cruciadei anticorupție a DNA, România ocupă tot locuri de lumea a treia și la indicatori precum respectarea dreptului de proprietate, șpagă sau etică în afaceri.

Iar propunerea USR care implică o creștere a implicării statului în economie și înmulțirea parteneriatelor public-private ar putea deveni o problemă, pentru că marea corupție nu se naște la buticul din colț, ci la vârf și în marile afaceri pe bani publici.

Nici n-are rost să-ți mai spun ceva despre traficul din România, că e vorba de oraș sau de provincie, suntem (aproape) ultimii din Europa. Indexul ăsta WEF ne plasează pe un rușinos loc 128 la calitatea drumurilor.

Clotilde Armand a anunțat că traficul și drumurile, în general, vor fi o prioritate, în condițiile în care în România mor în accidente cam tot atâția oameni cât în Franța, dar la o populație mult mai mică și un număr de mașini net inferior.

USR își propune să bată în cuie Masterplanul – adică să nu ne mai tot răzgândim dacă facem Pitești-Sibiu sau Comarnic-Brașov, dacă terminăm ce-am început sau mai deschidem vreo câteva șantiere. Urmarea coridoarelor europene, pentru care există și finanțare UE, precum și autostrada Târgu Mureș-Iași sunt prioritățile rutiere.

Franțuzoaica din USR mai spunea că ar trebui să renunțăm la politica prețului cel mai mic pentru studiile geologice și de fezabilitate, pentru că dacă astea sunt făcute prost (și sunt!), ajungem să ne coste mai mult, cum s-a întâmplat între Sibiu și Sebeș. Iar tot ce se lucrează, avansarea construcțiilor și banii cheltuiți ar trebui să fie transparente pe siteul CNADNR.

Interesantă e și propunerea de înființare a unei linii de ferry boat care să lege Constanța de malul estic al Mării Negre (Batumi, Georgia), astfel încât camioanele care vin din Asia, pe Drumul Mătăsii, să fie aduse pe apă până în România. Și, deși n-o spune explicit, se pare că USR este contra privatizării Portului Constanța, un subiect destul de dezbătut în ultimii ani.

Educața este una dintre cele mai populare teme în dezbaterile din țărișoară. În clasamentul WEF, România stă ceva mai bine, chiar dacă tot în a doua jumătate. Însă cea mai mare problemă este frecventarea claselor primare, unde ne plasăm pe locul 114 din 138.

USR spune că problema este la țară și printre oamenii foarte săraci. Așa că propune ca soluții acordarea de bonusuri salariale de către autoritățile locale, pregătirea permanentă a cadrelor didactice, introducerea în sistemul școlar a unor mentori, asistenți sociali și mediatori, precum și reformarea inspecției școlare. Totul pe fondul alocării, potrivit legii din 2008, dar niciodată aplicată, a 6% din PIB pentru educație.

USR mai propune și o revizuire a curriculumului școlar, astfel încât copiii să beneficieze și de educație artistică, civică, financiară sau în domeniul IT. Învățământul profesional și școlile de meserii ar trebui să fie încurajate prin ajutoare de stat și reduceri de taxe, totul pe lângă așa-numitele clustere industriale.

Treaba ar fi destul de complicată, întrucât experiența din ultimii 26 de ani îți arată că planurile de pe hârtie sunt greu de aplicat, întocmai, în realitate – mai ales în aia din spațiul rural și sărac, unde funcționarii publici taie și spânzură.

La nivelul universităților, unde la calitatea învățămntului și la cea a managementului, România stă pe un jenant loc 121 – bine, nu e de mirare, cu atâția „doctori" – USR are două propuneri: introducerea mentoratului, pentru a-i ajuta pe foștii liceeni să se adapteze la facultate, și transformarea masteratului în condiție de angajare pentru anumite profesii.

Această din urmă propunere, deși poate fi susținută cu argumente credibile, ridică o mare problemă în contextul actual al universităților din România – nu ar fi nicio surpriză să asiști, iar, la o nouă goană după diplome de master, la fabrici de diplome, și la un nou val de corupție și plagiate.

Mai ales că diplomele contează mai degrabă la angajările făcute la stat, pe când mediul privat este mai concentrat pe competențe și experiență.

La capitolul „Sănătate", USR mizează tot pe un rol mai mare al statului. În primul rând, vrea o creștere a finanțării la 6% din PIB. Ceea ce sună de poveste, dar ar duce învățământul, sănătatea și apărarea la circa 14% din PIB (6%+6%+2%, cum ne cere NATO), la care se adaugă alte 14 procente ce merg pe ajutoare sociale și cele aproape 3% din PIB cheltuieli pentru a strânge banii la buget (2,88% pentru Ministerul Finanțelor), adică un total de 31%. Așa ceva nu se va întâmpla, realistic vorbind, pentru că mai sunt și Poliția, Justiția, Agricultura și alte domenii care au nevoie de bani.

De unde vor fi scoși acești bani? Asta ar putea să fie întrebarea la care USR s-a ferit să răspundă: creșteri de taxe sau noi împrumuturi?

Ce mi-a plăcut la program și mi se pare fezabil este creșterea rolului prevenției și a depistării timpurii a bolilor, pentru a nu mai trata, de exemplu, fără speranțe, cancerul sau bolile cardiace depistate prea târziu, atunci când o intervenție la timp ar fi salvat viața pacienților.

Centrarea actului medical pe sănătate, nu pe boală, nu doar că sună bine, dar chiar înseamnă ceva. Partidul condus de Nicușor Dan propune elaborarea unui Plan Național al Serviciilor Spitalicești, prin care serviciile medicale și medicamentele să fie plătite pe baza rezultatelor, nu în sumă fixă.

Aici, Clotilde Armand a explicat că e preferabil să administrezi medicamente de ultimă generație, chiar dacă mai scumpe, dacă asta duce la restabilirea sănătății pacientului și reîntoarcerea sa la muncă.

De asemenea, digitalizarea – dar făcută serios, să nu mai „pice sistemul" când bagi cardul de sănătate în aparat sau să bâjbâi când te confrunți cu o epidemie, din lipsă de date centralizate – și dezvoltarea de programe IT pentru medici și pacienți sunt propuneri interesante, care ar putea să-ți salveze viața.

Programul USR propune și stimulente financiare și fiscale acordate medicilor de familie, pentru dotarea cabinetelor, dar mai ales pentru stabilirea la țară, astfel încât să dispară „deșerturile" medicale, adică zonele imense din spațiul rural fără un cadru medical.

Și tot stimulentele financiare, sociale și profesionale sunt văzute ca soluție și pentru plecarea medicilor. O să mă întorc la întrebarea care m-a urmărit pe tot parcursul lecturii mele: de unde vin banii ăștia?

Până acum ți-am prezentat câteva dintre condițiile generale, care asigură un mediu favorabil dezvoltării economice, dar ce se întâmplă mai concret cu mediul de afaceri din România, în viziunea USR, ăla care-ți pune, de fapt, mâncare pe masă. Vreau să-ți spun, pe scurt, că nici aici situația nu e prea roz pentru România. Țara are încă prea puține firme, exportă puțin și cu valoare adăugată mică, și investește și mai puțin în cercetare și inovare tehnologică. Nu mai vorbesc despre oamenii ăia buni, indiferent de domeniu, care aleg să plece din țară. Topul pe care l-am tot citat până acum arată că România ocupă locul 133 la „brain drain" sau exodul de creiere.

La capitolul ăsta a intervenit Cosette Chichirău, candidat USR la Iași și doctor în economie al Universității din Massachusetts. Femeia abordează destul de realist problema și spune că e puțin probabil să-i convingi pe românii cu cariere în universități sau companii de top la nivel mondial să se întoarcă în țară.

Altfel spus, România ar trebui să se folosească de cetățenii ei și de pozițiile în care au ajuns și să nu-i mai plângă că pleacă din țară.

Tot Cosette Chichirău și-a pus niște întrebări simple: „Ce-am putea face să nu mai exportăm doar materii prime și forță de muncă ieftină?" „La ce suntem (sau am putea să fim) noi, românii, (printre) cei mai buni?"

Adică să găsim niște domenii în care să nu fim pe locul o sută, ci în primii zece din lume.

Pariul USR este ca România să ajungă lider mondial în știința datelor, iar pe asta să se bazeze re-industrializarea țării. Mai precis, să producă dispozitive medicale și nanotehnologie la București, big data și biotehnologie la Iași, semiconductori la Cluj. Dar – și de la asta s-au supărat libertarii – nu prin încurajarea inițiativelor private, scăzând taxele și birocrația, ci prin strategii naționale care să includă companii și universități.

Răspunsul USR la provocările din economie ține strict de implicarea statului: susținerea antreprenoriatului prin incubatoare de afaceri și clustere industriale cu facilități fiscale și parteneriate, investiții publice în programe de reconversie profesională – spre profesii din industria IT – a tinerilor sub 35 de ani, absolvenți ai unor specializări fără cerere pe piața muncii.

Astea sunt o parte din soluțiile USR la problemele țării, programul este mai amplu, dar îl poți citi și tu pe site-ul lor. Ideea e că răspunsul lor se traduce simplu prin: mai mult stat în economie și societate.

Sigur, nu în maniera primitivă a PSD sau sateliților săi naționaliști, care vor renaționalizări și înființarea de companii de stat, ci prin „programe și proiecte naționale".

O să vedem, dacă va fi cazul în iarnă, câte din cele propuse vor prinde ancore în realitatea românească. Și câți din oamenii ăștia, chiar de-o cinste ireproșabilă, nu vor fi corupți de putere. După periplul ăsta prin programul USR, mi-am dat seama că obiectivul partidului lui Nicușor Dan este să salveze România de ea însăși.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre USR:
Povestea bucureștencei care a schimbat rețeaua de apă a cartierului prin Facebook
Tot ce știm până acum despre scandalul electoral de la București
[Imnurile partidelor politice din România sunt mai praf decât piesele de la festivalul Mamaia ](http://www.vice.com/ro/read/imnuri-partide-politice-din-romania)