De ce a dat-o afară Iohannis pe Kovesi și ce urmează să se întâmple la DNA

Președintele Klaus Iohannis a semnat astăzi, 9 iulie, decretul de revocare a Laurei Codruța Kovesi, punând în aplicare decizia Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că președintele poate refuza revocarea procurorului-șef de la DNA doar pe criterii de nelegalitate, nu de oportunitate.

Curajos cum îl știm, Iohannis a făcut anunțul prin intermediul purtătorului de cuvânt, fapt ce a generat indignarea multor jurnaliști și reprezentanți ai societății civile. Dincolo de lașitatea asta ciudată a președintelui, trebuie să ne întrebăm totuși dacă Iohannis ar fi putut proceda altfel în ceea ce privește revocarea șefei DNA.

Pentru a răspunde la această întrebare, dar și pentru a afla ce ne așteaptă în lunile ce urmează, am vorbit cu Augustin Zegrean, fost judecător al Curții Constituționale (instituția responsabilă cu transformarea președintelui în simplu executant al deciziei ministrului Justiției) și cu Laura Ștefan, coordonatoarea activităților anticorupție din cadrul think tank-ului Expert Forum.

Tentativele PSD-ului de a-l elimina pe Iohannis din procedura de numire a procurorilor au început cu mult timp înainte. Dar cum modificările dorite de ei la legea 303/2004 privind statutul magistraților tot erau contestate la CCR (una dintre modificări prevede că Iohannis poate refuza o singură dată, motivat, o propunere a ministrului justiției), încetinind astfel asaltul social-democraților asupra independenței justiției, Tudorel Toader, pionul lui Dragnea, a hotărât să facă o primă mutare prin revocarea Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA.

Într-un raport redactat cu picioarele, în care Tudorel emite panseuri de tipul „să fie bine ca să nu fie rău” și are grijă să-și enumere toate reușitele profesionale, decizia de revocare e motivată, în mare parte, prin invocarea conflictelor constituționale în care fusese implicată DNA în ultimul an (de exemplu, vezi decizia CCR în privința refuzului lui Kovesi de a se prezenta în fața comisiei de anchetă a alegerilor din 2009).

De altfel, raportul s-a dovedit atât de incoerent încât a fost invocată inclusiv decizia CCR în privința dosarului Belina ca argument împotriva lui Kovesi, caz în care instanța supremă a țării le dăduse dreptate procurorilor și hotărâse că DNA poate ancheta în continuare legalitatea unor hotărâri ale Executivului.

La momentul respectiv, șeful statului a refuzat să dea curs cererii de revocare, pe motiv că motivele oferite de Tudorel „nu au fost de natură să îl convingă”. Imediat după anunțarea deciziei, ministrul Justiției a sesizat Curtea Constituțională privind existența unui conflict instituțional între Guvern și Președinție.

La sfârșitul lui mai a venit și decizia Curții: președintele a generat un conflict de natură constituțională când a refuzat demiterea și, pentru a soluționa acest conflict, Iohannis trebuie să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA.

Potrivit motivării deciziei, șase dintre cei nouă judecători CCR au constatat că Iohannis putea refuza propunerea de revocare doar dacă aceasta n-ar fi respectat condițiile legii.

Cum textul motivării avea 133 de pagini, Iohannis a pretins că trebuie să parcurgă textul cu foarte mare atenție înainte să ia o decizie finală. De asemenea, a declarat că, la o primă lectură, motivarea aduce la suprafață „mai multe întrebări decât clarificări” și că un referendum ar putea pune capăt unei astfel de dezbateri. După cum deja știi, nu s-a mai făcut niciun referendum și azi, la o lună de la publicarea motivării, Iohannis a terminat de citit cele 133 de pagini și a demis-o pe Kovesi.

Potrivit lui Augustin Zegrean, fost judecător CCR, Iohannis nu avea de ales:

„Într-un stat de drept deciziile trebuie respectate chiar dacă nu-ți convin. Nu întotdeauna ne convin deciziile justiției, dar trebuie să le respectăm. Cum ar fi putut să iasă în lume președintele nostru dacă ar fi refuzat să pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale? Deci nu trebuie să se supere nimeni pe el pentru asta, pentru că abia am intrat în normalitate, dar văd că aici, la noi, creează emoții mai mult intrarea în normalitate. Oamenii s-au obișnuit cu lucruri anormale, care sunt zilnice, de dimineața până seara. Astăzi, când s-a întâmplat un lucru normal, lumea se sperie.”

Totuși, Zegrean crede că înverșunarea PSD-ului de a o elimina pe Laura Codruța Kovesi a fost excesivă și PSD se bucură prematur:

„Mi se pare regretabil faptul că a trebuit să-și încheie mandatul în felul acesta, pentru că, în opinia mea, ea și-a făcut datoria. Nu demult, un ziar american, cred că Washington Post spunea că este singurul domeniu în care România ar putea fi prima în lume - lupta anticorupție. Ei, aici am lovit. Dar eu cred că bucuria (n.r. bucuria PSD-ului) este prematură, pentru că sigur se va găsi un înlocuitor care să continue activitatea în limita legii și limita Constituției și să ducă mai departe menirea acestei instituții.”

Potrivit expertei anticorupție Laura Ștefan, legea prevede la ora actuală că procedura de numire a unui procuror-șef se desfășoară în trei pași: ministrul Justiției propune, CSM dă un punct de vedere, iar Iohannis poate refuza doar pe motive de legalitate, așa cum se arată în decizia CCR 358/2018.

Sigur, teoretic, decizia respectivă se referă doar la revocare, nu și la numirea unui nou procuror-șef. Conform legislației actuale, Iohannis încă poate refuza, dar Laura Ștefan se îndoiește că decizia buclucașă a CCR îi dă acestuia prea multă libertate de acțiune:

„Există o referință în această decizie în care se spune că, în general, când interacționează cu alte puteri ale statului, alte instituții publice, președintele este obligat să dea curs propunerilor primite, cu excepția cazului în care găsește motive de legalitate sau de nelegalitate. În lectura mea a deciziei respective, opțiunile președintelui sunt oarecum restrânse cu privire la numire. Dar, de facto, azi, nu avem o decizie cu privire la numire. Au încercat să modifice legea 303/2004 în sensul ăsta, dar au renunțat.” Mai departe, interimatul conducerii DNA va fi asigurat de Anca Jurma fosta consilieră a Codruței Kovesi.

Nu știm cât va dura până vom avea un nou șef, cu drepturi depline, al DNA-ului. Potrivit celor doi juriști contactați pentru acest material, normal ar fi ca ministrul Justiției să organizeze o procedură transparentă de selecție, eventual un concurs de dosare care să aibă criterii clare, anunțate din timp.

Asta cer Comisia Europeană și GRECO (Grupul de State împotriva Corupţiei) de o grămadă de timp, spune Laura Ștefan, rămâne de văzut dacă actualul ministru al Justiției va și ține cont de aceste recomandări.

Dar pentru că vorba de Tudorel „justiția trebuie să fie bună, nu rea”, mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla.