Dacă citești orice știri despre viitorul nu foarte îndepărtat, probabil o să te împiedici de o expresie nouă. Și nu e „Donald Trump”, „piață unică” și nici măcar „știri false”. Nu, aici e vorba de „optimismul precaut”.

Asta pentru că un „optimism precaut” e tot ce mai poate simți lumea în momentul ăsta. E felul în care reacționează americanii la președinția lui Donald Trump, abordarea ministrului de externe german față de relațiile diplomatice cu Turcia, e măsura de speranță a lui Putin pentru pace în Siria. Aparent, a fost până și starea generală de la lansarea consolei Nintendo Switch. Marea Britanie după Brexit e de asemenea un sol fertil pentru optimismul precaut: de la autoritățile din oraș, până la liderii industriei prelucrătoare. Până și cancelarul demonic, Philip Hammond, a iradiat asta cu ultimul lui buget.

Toată lumea e optimistă precaut și între noi fi vorba: se simte tentant de bine.

În vremuri mai normale, optimismul precaut nu e o stare națională, ci mai mult o dispoziție personală. E felul în care te simți atunci când aștepți rezultatele de la analizele BTS. E infima speranță că radarul pe lângă care ai trecut în viteză nu era funcțional sau că persoana care ți-a găsit telefonul super scump o să ți-l returneze.

Optimistul precaut nu e un sentiment la care societatea ar trebui să aspire, dar dacă o să cauți pe Google o să primești cel puțin 30 de mii de rezultate doar de luna trecută. „Putem fi optimiști precauți” a devenit un „Hai că se poate!” al lui 2017. Dar nimic din asta nu explică la ce dracu’ se referă politicienii și jurnaliștii atunci când vorbesc despre termenul ăsta.

„De la referendum încoace, optimismul precaut atârnă deasupra Angliei ca o strângere de mână leșinată.”

Dacă ne referim la achiziționarea recentă a companiei General Motors, divizia europeană de către grupul PSA din Franța, pentru cei 4 500 de angajați de la locațiile Vauxhall din portul Ellesmere și Luton, asta e o răsturnare de situație destul de alarmantă, din moment ce Marea Britanie se pregătește să se retragă de pe piață. Opt din 10 mașini fabricate în Regatul Unit sunt exportate în Uniunea Europeană, iar președintele de la Ford Europa, Jim Farley, tocmai ce descria săptămâna trecută un comerț fără taxe cu Europa ca un lucru „foarte, foarte important” pentru protejarea viitorului muncitorilor britanici. Ținând cont de mediul de comerț mult mai competitiv și sănătos din Germania, ce motiv logic ar avea Vauxhall să nu închidă fabricile din Marea Britanie?

Totuși, nu e panică: secretarul mediului de afaceri, Greg Clark, a stat la taclale cu Groupe PSA și e optimist precaut. Despre ce mai exact? Că în ciuda prospectului de a importa componente pe piața unică și apoi exporta mașini din nou, industria auto europeană va risca totul doar pentru eticheta fantastică de „Made in Lutton”? În cazul ăsta, termenul oferă decât o aluzie de o să fie bine, practic bazând viitorul a mii de muncitori pe seama unor negocieri în privat. Nu vă faceți griji, se ocupă tati.

De la referendum încoace, „optimismul precaut” atârnă deasupra discuțiilor despre viitorul incert al Angliei. Asul slab din mâneca politicienilor care știu că urmează vremuri grele, dar se prefac că totul e OK din moment ce „nimic nu e sigur” oricum. Parlamentari conservatori care au votat împotriva Brexit sunt acum „optimiști precauți” despre Brexit, nu pentru că deodată consideră că e o idee bună, ci pentru că preferă să-și schimbe poziția cu 180 de grade decât să piardă cele atotputernice voturi majoritare.

Deși Marea Britanie se retrage din cel mai mare bloc de comerț liber din lume, deși sistemul de sănătate se dezintegrează, iar Regatul Unit se apropie de un paradis fiscal de reglementări îndoielnice, nu-i bai că poate la un moment dat în viitor o să se întâmplă și ceva de bine.

Și care-i treaba cu „optimismul precaut” care-l înconjoară pe Donald Trump, ca o aură desenată-n grabă? De când a ieșit președinte în noiembrie, comentatorii, de la Obama la India, au descris președinția lui ca un exercițiu de optimism. Restul lumii a părut că îl urmează după discursul lui din Congres, unde nu știu cum a ajuns la statutul de JFK doar citind de pe un teleprompter și aplaudând. Se pare că toate greșelile, atât în exprimare, cât și în acțiuni, sunt iertate, dacă face și ceva cât de cât prezidențiabil, datorită darului politic de optimism precaut.

Acestea fiind spuse, când vine vorba de Trump, termenul ăsta prinde o notă tragică. În cazul ăsta, e vorba mai puțin de manipularea publicului, cu scopul de a menține buna credință și mai mult o ultimă încercare de a acoperi fisurile adânci a unei frici autentice. Absolut nimeni, de la democrați, la Justin Trudeau nu știe câte cuvinte de rău augur despre avort, controlul armelor de foc, expansiune militară și schimbările climatice vor deveni o realitate. Până când liderii mondiali o să poată spune „am pus-o”, fără să piardă încrederea alegătorilor, va trebui să ne mulțumim cu un „optimism precaut”.

Asta nu ușurează cu nimic să auzi fraza asta afurisită în fiecare zi, mai ales pentru cei care nu au votat cu penalii de la putere. Pentru tineri care-i așteaptă un viitor de șomaj și o rată și mai joasă de proprietate imobiliară, „optimismul precaut” nu e un privilegiu pe care să ni-l permitem. Sărim peste și trecem direct la „pesimism încrezător” sau „panică în toată regula”. Pentru angajații Vauxhall, pentru personalul medical sau refugiații somalezi care speră să-și clădească o viață nouă în America, „optimismul precaut” are un alt nume: „frică”.

Traiul în era „optimismului precaut” înseamnă să bâjbâi pe întuneric într-un haos fără precedent și să fii sfătuit de făptași să-ți pui centura și să te bucuri de cursă. E la fel de liniștitor ca atunci când cineva îți spune să te calmezi că poate nu se întâmplă, deși știi că probabil așa va fi.

@a_n_g_u_s

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe pe VICE:
Nu ești singurul pesimist, toată lumea se așteaptă la ce e mai rău
Europa îți arată de ce tot ce-a promis guvernul Grindeanu e o minciună și ne așteaptă sărăcia
Trump le arată politicienilor ca Dragnea că pot să facă ce vor fără să le fie rușine