Cinci metode de înfrumuseţare

Americancele au emisiunile alea bizare pentru femei, gen Oprah, dar cu bărbaţi, gen Dr. Oz, care le tot învaţă diferite trucuri: ba cum să se facă frumoase, ba cum să slăbească, ba cum scoarţa de salcie (sau e stejar?) este varianta naturală a aspirinei, ba cum să facă rost de cupoane din ziare ca să-şi cumpere cheesburgeri şi hamburgeri cu bani cât mai puţini, eventual deloc. Pariez c-au şi româncele tipul ăsta de emisiuni, nu atât de elaborate şi clar nu atât de cunoscute, dacă n-am reţinut niciuna, dar nu ele sunt baza. La noi există mai prin toate ziarele o invazie de rubrici cu fel şi fel de sinsitroşenii menite să facă viaţa femeii mai frumoasă şi, automat, pe femeie mai arătoasă.

Zilele trecute am găsit un ziar de pe vremea bunicii cu nişte metode de înfrumuseţare tocmai bune de încercat la vremea aia. Când mă bucuram mai tare de descoperirea epocală făcută, am văzut că era un tabloid macabru de săptămâna trecută. Ăsta a fost momentul în care am decis că trebuie să-mi pierd o parte din viaţă încercând sfaturile alea. Am selecţionat cinci dintre ele, am cotrobăit după ingrediente, am uitat de unul, l-am adăugat apoi (vezi foto) şi am ales un cobai, totuşi. Ăăă… ăsta, un model care n-a fost de acord din prima clipă, dar când a aflat că este loc de înfrumuseţare a acceptat experimentul. Mulţumesc, cobaiule.

Am încercat mai întâi pudra de talc pentru îndepărtarea grăsimii de pe păr. Cobaiul era cumva deranjat că trebuie să-i pozez părul care nu era tocmai în cea mai bună zi a lui şi tot trăgea de timp cu vorbitul la telefon şi uitatul pe reviste cu poze.

După un timp cobaiul a devenit mai vesel si s-a apucat să facă ce i-am cerut. Praful alb din palmă a ajuns pe păr, să ne înţelegem.

Rezultatul a fost unul bun, părul nu era mai curat, dar cel puţin nu mai lucea, exact cum a promis articolul din ziar.

Coeficient de frumuseţe: 4 din 5 pentru că a făcut totuşi ceva şi a făcut-o rapid.
Coeficient de dubioşenie: 4 din 5 pentru că a fost bizară imaginea unui pumn de praf alb şi atât .

A urmat crema de hemoroizi aplicată sub ochi pentru îndepărtarea cearcănelor. A schimbat total mirosul în cameră, duhnea groaznic.

Cobaiul s-a uitat pe revista cu poze cât am lăsat putoarea să-şi facă efectul sub ochi. Nu prea am înţeles diferenţa, dar parcă sub ochiul la care am aplicat crema, pielea era mai luminată. Sau era de la bliţ.

C.F.: 1 din 5 pentru că a fost o metodă de înfrumuseţare puturoasă, iar efectul n-a fost imediat.
C.D.: 5 din 5 pentru că a fost aiurea combinaţia cremă de hemoroizi – ochi.

A urmat spălatul cu ouă. Am crezut că este corect să folosesc doar albuşurile şi asta am şi făcut. Le-am tot bătut cu furculiţa, până au început să arate în halul ăsta flegmos.

Treaba asta care arăta suspect, făcută să înfrumuseţeze, se simţea aiurea la mână după primele două aplicări. Albuşurile au intrat în schema asta după ce părul a fost bine şamponat de toată pudra aia de talc.

La final, părul era curat şi strălucitor, ca după spălatul pe cap. După spălatul pe cap şi de ou, părul era cam băţos.

C.F.: 4 din 5 pentru că părul a strălucit, aşa cum era şi normal, dar nu neapărat de la ouă.
C.D.: 3 din 5 pentru că era uşor neplăcut la atingere mucusul ăla din albuşuri.

După baie a urmat cremuirea picioarelor. La ziar scria că “şosete umplute cu cremă pentru picioare fine”. Acum, serios, de ce să faci asta? Am dedus că era vorba de metoda tradiţională de te dai cu cremă şi-ţi pui şosete. Nu ştiam că-i neapărat o metodă de înfrumuseţare, cât una de să nu iau toate scamele şi firimiturile de pe covor.

Ca după cremuire piciorul lucea şi urma să fie înşosetat.

După ce am scos şoseta, pielea era moale şi fină. Chestii pe care le face crema de picioare, de regulă. Nu aveam cum să surprind într-o poză eficacitatea metodei, dar nici nu era nevoie.

C.F.: 5 din 5 pentru că a funcţionat cu şosete la fel de bine ca şi fără şosete.
C.D.: 0. Era dubios dacă se topeau şosetele sau ceva doar pentru că am băgat în ele picioarele date cu cremă.

Ultima treabă de pe listă a rămas aia cu fixativul care fixează machiajul. Am tunat cumva faţa modelului-cobai şi am imortalizat momentul.

Imediat după s-a întâmplat minunea cu fixativ pe machiaj. Pentru că era prima oară când făcea aşa ceva, iar machiajul era pe faţă, cobaiul s-a şpreiat în ochi. A urmat un moment destul de palpitant de spălare pe faţă, iar apoi cobaiul a refuzat să mai încerce ceva vreodată.

C.F.: 4 din 5 pentru că machiajul a rezistat valurilor de lacrimi, demachiante, ape şi săpunuri.
C.D.: 3 din 5 pentru că imaginea a fost a unui infractor pe care am folosit spray paralizant.