Când Jo Bogaerts (38 de ani) a plecat cu iubita lui într-o excursie în jurul lumii acum câțiva ani, au cunoscut în drumul lor un cuplu francez. Cei doi voiau să înceapă o viață nouă în Australia și, cum unul dintre ei era fotograf, aveau toate aparatele foto la ei. Era aproape Crăciunul și cum urmau să-l petreacă toți departe de casă, au hotărât să-și ofere cadouri unii altora. Jo a primit un aparat foto Nikon analog și o rolă de film, ca să se joace cu ele. A fost inspirat de mecanica și fragilitatea aparatului, dar și de procesul sensibil de developare care mereu avea ca rezultat frumuseți neașteptate. Frumuseți care precedau o dorință – în acest caz, cea de a vedea rezultatul.
Publicitate
Întors înapoi în Ghent, Jo a hotărât să pună aparatul foto digital într-un sertar și să uite de el. Printr-o coincidență, la fel făcuse și socrul lui în trecut, dar cu aparate foto pe film. „Inclusiv unul foarte bun pe care încă îl folosesc, unul de 35 mm cu role de film de 35 mm”, a zis Jo. „Dar pentru seria asta lucrez cu un Mamiya C330, un aparat din ăla mare și greu care face imagini pătrate.”În Desire, Jo a încercat să surprindă dorința sexuală: una dintre cele mai universale și misterioase dorințe umane. O surprinde în fotografiile lui din vara lui 2020. Rezultatul e unul rar, mai ales în era asta de pudibonderie și cenzură.Pentru că, deși aproape toată lumea are dorințe sexuale, ele diferă de la persoană la persoană. „Și fotografia e o formă de dorință vizuală. Tânjești să păstrezi în memorie ceva ce altfel ar dispărea foarte rapid”, a zis el.
„Nu cred că o fotografie bună ar trebui să fie evidentă imediat, ci ar trebui să te facă să îți pui întrebări. Și, de fapt, depinde cine se uită la ea. Fotografia asta a fost făcută într-un mod foarte laconic: Am ținut aparatul ăla imens și greu deasupra ei, fără să mă uit la ea prin obiectiv. A ieșit cumva din greșeală, fără să știu ce se vedea.”
Jo încearcă să încorporeze în imaginile lui fetișurile, gândurile și fanteziile oamenilor pe care îi fotografiază. Vorbește cu ei despre ce înseamnă dorința și despre ce se întâmplă după ce aceasta e îndeplinită. Ca să redea cât mai bine intimitatea și personalitatea modelelor sale, preferă să le fotografieze la ele acasă. Pentru că acolo se simt cel mai confortabil, iar mediul arată mereu diferit. „Se creează o varietate pe care n-o pot controla și fix asta îmi doresc să obțin”, a zis el.
Publicitate
„Bărbatul ăsta a avut toată viața dorința să fie dominat și n-a reușit să și-o îndeplinească. De aceea, a postat pe diverse site-uri o grămadă de anunțuri care sună așa: „Ce stăpân e interesat să vină acasă la un sclav dezbrăcat, pe care să-l biciuiască? Stăpânul ar trebui să fie și el dezbrăcat, să aibă între 65 și 85 de ani și să aibă un penis mare. Ar mai trebui să aducă un aparat de ras și să radă sclavul în cap și peste tot. Sclavul nu se mișcă, doar acceptă tot ce i se întâmplă.”
Nicio scenă nu e gândită în avans – modelele hotărăsc singure dacă vor să fie îmbrăcate sau dezbrăcate și, dacă cineva îl întreabă ce ar trebui să facă, fotograful le răspunde: „nimic special”. Singurul lucru pe care îl sugerează înainte de ședință e tema. „Dar nu trebuie să fie ceva extraordinar. De exemplu, primul bărbat pe care l-am fotografiat a sugerat submisivitatea. Își dorise asta toată viața, dar nu reușise să-și îndeplinească această dorință. Am mai fotografiat un cuplu care avea o relație extraconjugală, o dominatrix și o persoană care își redescoperea sexualitatea după o operație de reconstrucție a sânilor. Am mai fotografiat și o femeie al cărei partener era plecat în străinătate și care era foarte frustrată sexual în așteptarea lui.” Dar Jo spune că tema e doar un început. „Niciodată nu știi dinainte ce vei obține la ședința foto. O imagine poate fi interpretată în multe feluri și nici nu corespunde neapărat cu tema aleasă.”
În medie, Jo petrece patru sau cinci ore cu modelele lui. Descrie aceste ore ca fiind simple, dar și foarte intense, pentru că trebuie să construiască o relație de încredere reciprocă într-un timp foarte scurt. Când l-am întrebat de ce e atât de importantă încrederea, mi-a răspuns surprinzător de clar. „În timpul discuțiilor preliminare, am realizat că aproape orice femeie din societatea noastră se confruntă cu o formă sau alta de intimidare sau comportament transgresiv din partea bărbaților. Aproape fiecare femeie pe care am fotografiat-o are o astfel de poveste. Când auzi poveștile astea din gura lor, și nu de la știri, le percepi alfel. Când fotografiez o persoană, vreau să mă asigur că se simte confortabil în prezența mea.”
Publicitate
