Majoritatea trupelor vor să pozeze în cele mai bune ipostaze, dar metaliștii nu prea se dau în vânt după schema asta. Mizând pe o imagine dură, sinistră sau în mare parte ridicolă, pozele lor de promovare sunt la fel de bine gândite ca ale tuturor celorlalţi. N-ai cum să vezi în ele fandoseli de genul rapper-ilor care îşi calculează taxele (pe bune, Raekwon?) sau care îşi vizitează un tovarăş bolnav la spital (frumos, Junior M.A.F.I.A.!), ori sirene pop care stau și-n cap ca să le provoace erecţii pensionarilor cu proteză dentară. Se scaldă în schimb în piele, denim, metal, mutre supărate, costumaţii dure şi posturi jenante. Şi toate astea cât să ţină o veşnicie.
Iată câteva dintre trupele mele preferate, în cele mai dubioase ipostaze.
Videos by VICE
Prima poză de deasupra, cu Motorhead, este un promo realizat pentru albumul lor din 1980, Ace Of Spades, în care băieţii s-au înţolit cu cele mai șmechere costume de cowboy mexican. Următoarele două cadre cu Lemmy sunt de-a dreptul demente. În stânga, are niste detalii decorative aranjate pe un tipar destul de alambicat, iar în dreapta, pe bune, centură de gloanţe prinsă la chiloţi? A da, şi şosete. Plus prietenul lui, domnul rechin gonflabil. Super.
Venom, una dintre trupele care profeţeau apariţiii extreme metal-ului la începutul anilor ’80 şi coaliţia cu forţele întunericului au intrat în pielea unor războinici vikingi, gen temă reluată de altfel obsesiv până în ziua de astăzi. Dubios pentru nişte gagii din Newcastle, dar na!…
Quorthon din formaţia Bathory a fost un viking pur-sânge şi a iniţiat mai târziu o întreagă mişcare de viking metal. Mânecile lui cu ţinte sunt aproape ca bolta înstelată, dracu’ ştie dacă asta a fost şi ideea.
Imaginile de mai sus sunt aproape elementare pentru orice trupă modernă de black metal. Atenţie la pozele cu tipul care dă sticla de Jack pe gât şi scuipă flăcări – poartă un şirag de oase în jurul gâtului. Original e puţin spus.
Cam în acelaşi timp în care cei de la Bathory se demonizau în Suedia şi Venom făceau la fel în Anglia, Hellhammer din Elveţia, cu răgetele lor inconfundabile de black metal, se pişau pe toţi la modul liric. Mă întreb ce părere şi-o fi făcut cuplul din fotografia de sus despre bestiile astea sataniste care mişunau în ’83 printr-o paşnică suburbie elveţiană.
Destruction au o adevarată fixaţie pentru combinaţia „metal şi piele”. Este evident că erau în elementul lor cu tricourile decupate şi uniformele alea de-o tonă.
Sodom aveau costumaţii asemănătoare. Și ei făceau parte din scena thrash metal-ului teutonic. Şi, totuşi, vesta aia a lui Tom Angelripper’s, din stânga…e ceva la ea incredibil de medieval.
Metallica. Influenţaţi în mod clar de heavy metal-ul britanic şi nu doar în privinţa muzicii. Arată destul de ridicol în cămăşi de costum şi blugii lor cu talie înaltă, în completare originală cu o curea de gloanţe. Refuz să cred că a fost vreodată cool ca un tip să-şi înnoade cămaşa, dar asta e din vina lui Lars Ulrich, care e un tip dubios.
Îmi place mult poza asta de la începuturile lui Slayer, până când dau cu ochii de craniul fake care zace între două pietre de mormânt.
Cei de la Hellhammer s-au hotărât să-şi schimbe cumva atitudinea, drept urmare şi numele. Celtic Frost a păstrat ceva din look-ul lor consacrat, „metal şi piele”, dar probabil spandexul şi spray-ul fixativ (pentru care trupa a făcut o adevărată pasiune în anii următori) erau, pe la mijlocul anilor ’80, pur și simplu irezistibile.
Asta ar fi o ipostaza foarte timpurie de-a trupei Death, care s-au numărat şi ei printre fondatorii death metal-ului. Mozoliţi de sânge cum sunt, e şi normal că au vândut o grămadă de albume.
O poză cu brazilienii de la Sepultura, atunci când erau la început de tot. Adică, pe bune, parcă ar avea 12 ani. Am ceva dubii vizavi de autenticitatea ei, dar oricum, imaginea e mortală. Cadrul ăsta în care apar închişi într-o cuşcă de câine, pe bune, e una dintre cele mai cool chestii pe care le-am văzut eu vreodată.
În aceeaşi perioadă în care Sepultura aducea extreme metal-ul hoardei din America de Sud, Sarcófago era la început de drum. Conduşi de vocalul Wagner „Antichrist” Lamounier (care a performat şi la Sepultura pentru scurt timp), auto-proclamaţii „hulitori împotriva lui Iisus Hristos” şi-au făcut pozele de promovare într-un cimitir. Se pare că nu au reuşit să facă rost de gloanţe pe bune la centurile lor de gloanţe, aşa că au compensat cu nişte baterii uzate.
Autopsy pătrunşi de puterea death metal-ului, pe coperta interioră a albumului de debut, he he.
Formaţia Bulldozer din Italia era o gaşcă descreierată, aşa cum o dovedeşte şi vocalul lor, A.C. Wild, pozând în ceea ce pare a fi o sutană de preot în timp ce răsfoieşte o revistă porno. Tricoul tăiat din dreapta ajunge, cred, atât de sus se poate înainte să intre în categoria bustierelor.
Pentru promo-ul lor, obscura trupă Dissection din Canada au adoptat poziţia „baiatu’, ai greşit strada”. Gratii şi lanţuri, băi nene.
Trupa Insanity se află, aparent la originea sunetului de tobă 1-1 care este popular în multe stiluri extreme metal de astăzi. Poza aduce cumva cu imaginea anterioară de la Sepultura, dar cuşca e mai curând a taurului. Sau o fi a elefantului.
Morbid Angel din Tampa au fost clar nişte băieţi răi. Au ceva cam meltenesc în felul lor de a te da pe spate şi când apar şi femei în bikini care se agaţă de gleznele lor…cam ce ar putea fi greșit în asta?
Machiajul care a fost popularizat de către Kiss şi Mercyful Fate (şi adoptat de formaţii de thrash şi black metal din anii ’80, cum se vede mai sus) a revenit într-un mare, mare stil în ani ’90. E clar, canadienii de la Blasphemy aveau un arsenal destul de asemănător cu al celor de la Sarcófago, dar pozele cu ei „pe blasfemie” sunt demenţiale la propriu. Cultul Ross Bay!
Morbid din Suedia sunt faimoşi, în primul rând pentru vocalul lor, Dead, care s-a alăturat mai târziu revoltătoarei trupe Mayhem of Norway şi a ajuns, în final să întruchipeze un Kurt înainte să se fi gândit chiar el la asta.
Prima poză de sus, cu staţia de autobuz este, pentru mine, cel mai tare cadru ever de-al vreunei trupe. E perfectă până la cel mai mic detaliu.
Darkthrone au la rândul lor multe poze tari. Dar se vedea că marşau toate pe scheme fumate, aşa că am ales trilogia asta de pe spatele unui super-album din 1993, Under A Funeral Moon. Doamne Doamne şi-a furat-o clar.
Varg Vikernes de la Burzum. S-a scris destul pe internet despre tipul ăsta, fără să mă fie cazul să adaug eu alte „daca” şi “poate”. Cadrele astea două sunt de nota 10 şi indică exact care îi sunt intenţiile.
La capitolul poze de promovare, Immortal sunt de departe cea mai penibilă formaţie metal. Obsesia lor pentru îngheţ şi orice altceva legat de iarnă nu cunoaște practic, nicio limită!
Sadistic Intent din California ne arată nişte magie-magie…
…în timp ce Nocturnal Breed din Norvegia ne spun doar cum este, ha ha. Nu, poza de promovare NU e de la Kid Rock, jur.
Iar promovarea pentru demo-ul din 2008 al formaţiei suedeze Antichrist ne dovedeşte că anii ’80 sunt la putere. Morbide arătări!
Mai rar vezi ceva care să egaleze brutalitatea bestială cu care se prezintă cei de la Tetiablood. Un fel de versiune futută a black metal-ului pe care o numesc chiar ei death metal black magic sau ceva de genul ăsta…
Sonic Ritual merg au naturel (și pe alb), și arată surprinzător de bine.
Odată cu pozele astea pentru presă, cei mai noi favoriţi ai heavy metal-ului, Ghost, şi-au trăit la maximum numele lor mai lung, A Group Of Nameless Ghouls (Un grup de vârcolaci fără nume). Au avut de departe unul dintre cele mai bune live-uri la care am fost vreodată, susţinut în cadrul festivalului Live Evil de anul trecut. Când ajungi în capela ritualului…
Citește și
Traducere: Oana Preda